amendiris

filmul este absolut genial, si nu vreau sa denigrez pe nimeni, dar din parerile pe care le-am citit, mi se pare ca nimeni nu a vrut sa inteleaga mai nimic din el. ceea ce e foarte trist. este drama unui om corect, cu principii, care tine la buna-cuviinta, intr-o lume anormala. construita pe mecanismul "esti cu noi sau esti impotriva noastra", pe mecanismul discriminarii oricui nu cade in plasa prostirii, a badaraniei, a santajului emotional burlesc, schizoid. viorel isi pastreaza calmul si bunul simt desi observa lucid ca nu se poate increde in nimeni, i se intra in casa fara sa fie sunat inainte, este privit ca un fitecine care nu se ridica la inaltimea personalului de la valentino pentru ca poarta blugi de duzina, soacra ii serveste cafea rece si il ignora demonstrativ, este bruscat desi merge la politie sa se predea de bunavoie etc. filmul releva un adevar trist al romaniei de azi: lipsa totala de educatie (vezi scenele cu vecinii de deasupra care isi agreseaza emotional copilul pentru ca a facut inundatie, dar mama unde era si ce facea de nu a observat?, si haosul care domneste in casa vecinei la care isi lasa fetita). se observa diferenta dintre clasa de mijloc (viorel, amanta lui) si clasa de jos, in cea din urma oamenii parand a fi lipsiti de sentimente (vecina acra care nu prea ar vrea sa o tina pe fetita) sau nestiind deloc sa le exprime intr-un mod adecvat (vecinii cu inundatia). puiu a reusit performanta de a crea un criminal uman intr-o lume inumana. personajul nu se scuza, el este gata sa isi ispaseasca pedeapsa. totusi, o lipsa a filmului este amalia, sotia. este ea intr-adevar "ca un copil", usor influentabila de lumea meschina din jur, distrugand astfel visul lui viorel la o familie bazata pe principii sanatoase? sau este parte a mediului din care provine, numai ca protagonistul orbit de idealism si de iubire nu e capabil sa o observe asa cum e de fapt?