Andrei N.

Mă gândesc că "Un loc unde nu poți fi burlac" e filmul ăla care îți place să privești într-o seară liniștit, dar nu-ți ia mintea prea mult. Peisajele toscane sunt frumoase, chiar, și chimica dintre Elisa și Michele are momente ok. Problema e că povestea e destul de previzibilă, mai ales dacă ai mai văzut filme de genul. Laura Chiossone încearcă să facă ceva emoționant din conflictul dintre independență și iubire, dar eu am simțit că ideea e mai puțin explorată decât ar trebui. Personajele au potențial, dar dialogurile sunt oarecum plate în unele scene. Nu-i rău, pur și simplu e o comedie romantică standard care nu iese din tipare. Dacă ești fan al genului și cauți ceva relaxant, probabil o să te descurci. Mie îmi părea să coboare trama chiar când se încălzea. Dar uite, peisajele și chemistria aia dintre protagoniști salvează filmul de la a fi chiar plicticos.

Apex e filmul ăla care te ține pe scaun, chiar dacă știi destul de bine în ce o ia. Baltasar Kormákur știe cum să construiască tensiune, asta e sigur. Peisajele australiene sunt absolut spectaculoase și ajută mult la atmosferă, dar mă-nclin să zic că sunt mai interesante decât unii dintre actorii pe care-i vedem la ecran. Povestea în sine nu e nimic original, sunt sigur că ai mai văzut variații de cazul ăsta, dar cumva funcționează. Personajele nu sunt foarte dezvoltate, dar cât de cât te faci cu ele ca să-ți pese ce se-ntâmplă. Tensiunea crește bine pe parcurs și sunt momente în care chiar te-ntristezi pentru protagonistă. Nu e filmul care te-o schimba viața sau pe care o să-ți amintești ani de zile, dar e o oră și jumătate bine petrecută dacă ești în mood pentru ceva palpitant. Daca ai așteptări mici, o să-ți surprindă in bine.

Bun, deci am văzut "Diavolul se îmbracă de la Prada 2" și sincer, m-am simțit mai degrabă dezamăgit. După 20 de ani de așteptare, filmul ăsta pare să trăiască mai mult din nostalgia pentru original decât din o poveste serioasă. Ideea cu Miranda și Andy care se unesc să o dea jos pe Emily suna promițător pe hârtie, dar în practică e cam forțată. Meryl Streep e mereu o dată bună, da' chiar și ea nu poate salva scenariul simplu și predicibil. Emily drept antagonistă? Era mai interesantă ca sidekick obedient. Mizele nu-s mari deloc, totul se resimte superficial și plin de clișee despre moda și putere în corporații. Mi-a lipsit acea sclipire, acel umor și strălucire pe care le avea primul film. Asta e doar o copie slabă care se agață de personajele pe care le-am iubit odată. Pentru fani ai seriei poate merita o vizionare, dar don't expect magic. E cumva decent pentru o după-amiază, dar nu prea mai mult.

Mă gândesc că "Schimbați" e genul ăla de film care te ia complet prin surprindere. Ideia cu schimbul de corpuri între o vietate mică și o pasăre mare e chiar distractivă, și am zis că sigur o să fie o comedie care se-nțelege la o privire. Dar nu, filmul merge mai adânc decât asta. Animația e superb facută, fiecare detaliu pare viu, iar aventura pe care o trăiesc cei doi protagoniști e plin de momente care te țin prins. Ce m-a impresionat cel mai mult e cum au reușit să fac din asta ceva cu adevărat emotional, nu doar gag-uri amuzante. Singura problemă e că pe alocuri poveștile devine puțin previzibilă, iar unele scene dragute se-ntinde prea mult. Dar overall, e un film pe care îl urmărești cu plăcere și cu care copiii și adulții se vor simți bine.

Mișto filmul, sincer. Am intrat în cinema cu așteptări moderate și am ieșit destul de mulțumit. "The Marvels" e genul de film care nu te uimește, dar nici nu te dezamăgește, știi? Dinamica între Carol, Kamala și Monica funcționează bine, chiar dacă uneori Kamala cam ți se agață de nervi cu entuziasmul ei over the top. Dar asta e exact punctul, nu? E o fată tânără în fața unor eroine mari. Chimica între ele salvează scenele care ar putea să fie aiurea pe hârtie. Actiunea-i solid, efectele speciale sunt pe-aproape, nici nu mă pot plânge. Doar că villainul nu-și lasă urmă prea puternică, să fiu sincer. Zawe Ashton face ce poate, dar scenariul nu-i dă prea multă carne pe os. E un film Marvel care-și știe locul, nu-și bate capul cu prețiuni prea mari. Perfect pentru o ieșire relaxată, dar nu e aia pe care o recomand cu foc și pară. Merită vizionat, dar nu-ți înguşti și dacă îl sari.

Mă, ce film! Răzbunătorii e exact ceea ce trebuia să fie un lungmetraj Marvel pe vremea aia. Joss Whedon a făcut treabă bună aducând toți eroii ăștia în același univers fără ca lucrurile să devină prea haotice, ceea ce nu e deloc ușor. Ce m-a impresionat cel mai mult e chimia între personaje. Iron Man cu al lui sarcasm, Hulk cu criza de identitate, Thor cu atitudinea de zeu, totiPauluții funcționează în același film și nu se simt forțați. Scenele de acțiune sunt spectaculoase, efectele speciale chiar te țin în scaun, iar finalul de la New York e de-a dreptul nebun. Nu zic că e perfect. Uneori senzația e că urmărești trei filme în timp ce ar trebui să fie doar unul, și dezvoltarea unor personaje e cam superficială. Loki ca antagonist nu e cel mai profund rău din istorie, dar totuși, face treaba sa. E filmul ala care ți-a arătat că ideea asta nebună cu universul cinematografic Marvel poate merge. După atâția ani, încă o reiau cu plăcere.

Bun, am terminat "Vânătorul de recompense" și sincer nu sunt încântat. Știu, știu, toți zic că-i un masterpiece, dar mie mi s-a părut destul de plictisitor pe alocuri. Cinematografia e frumoasă, nu zic nu, vizualul ăla distopic e ceva, dar povestea mi s-a făcut puțin repetitivă. Și да, ideile despre uman versus replicant sunt interesante, dar senzația de angst permanent mă-a plictisit mai mult decât m-a ținut cu ochii pe ecran. Am auzit că există mai multe versiuni ale filmului și sincer cred că asta-mi afectează și aprecierea. Nu știu dacă am prins versiunea bună sau nu. Și încă ceva, ritmul filmului e groaznic de lent. Știu că în genul ăsta dramatic filmele nu sunt în ritm de acțiune, dar sunt momente în care m-am uitat la ceas. Bună la cinematografie și concept, dar execuția nu m-a convins.

Uite, trebuie să zic că m-a surprins plăcut filmul ăsta. La început m-am gândit că-i prea de-a gata cu atât de multe elemente împreună, dar cumva funcționează. Doi gangsteri care se ceartă pentru aceeași fată, o noapte haotică și o mașină a timpului în mix e genul de nebunie care ți se poate răsfira în cap. Vince Vaughn și compania sunt în formă, simți că se distrează pe platou și asta se vede pe ecran. Partea bună e că nu ia prea tare în serios pe sine. Glumele sunt mai mult subtile, cu twist-uri amuzante care te surprind. Editarea e ceva special, clar cineastă știe ce face. Nu e filmul perfect, e puțin dezorganizat la momente și simți că ar fi putut tăia mai mult, dar asta face parte din charm-ul lui. Nu-ți schimbă viața, dar e o seară bună de film dacă vrei ceva ușor, plin de glume și fără să te-ntorci capu prea mult. Merita încercat, sigur.

Zeu, ce documentar! Am stat cu gura deschisă pe toată durata. Suzanne Hillinger a reușit să faci ceva greu de făcut, adică să vorbești despre Pornhub într-un fel care nu e nici sensaționalist, nici prea bland. Filmul e brutal de sincer și te lovește direct în față cu realitatea din spatele acestei platforme masive. Interviurile sunt pe bune deștepte. Actori, activiști, oameni care au lucrat acolo, toți povestesc ce-au trăit și chiar se vede că nu-și ascund nimic. Partea cu exploatarea și scandalurile e greu de digerat, dar asta-i exact punctul, nu? Nu trebuie să fie ușor. Documentarul nu-ți vinde o poveste făcut ă, ci ți-o arată cum e ea în realitate, murdară și complicată. Recomand oricui vrea să înțeleagă mai bine internetul și darkside-ul acestuia. Nu e film de relaxare cu popcorn, dar e ceva pe care trebuie să-l vezi.

Oare asta e o remake? Mă rog, nu prea mă întereseaza, pentru că ce am văzut mi-a placut teribil. Scott Derrickson a făcut ceva prea mișto cu povestea asta despre extraterestrul Klaatu care vine pe Pământ cu o misiune destul de înspăimântătoare. Ideea că o specie avansată ne evaluează pentru a ne salva planeta e genială, sincer. Keanu Reeves joacă perfect acest personaj rece și misterios, și tensiunea crește constant. Filmul nu e doar science-fiction obișnuit, e și o avertizare ecologică care se simte relevantă chiar și acum. Vizualurile sunt spectaculoase, iar acele scene cu roboții care distrug tot sunt de-a dreptul intense. Cel mai fain e că nu-ți dai seama ce o să se întâmple. Sfarsitul e puternic și te face să reflectezi la felul în care tratăm planeta. Un film care îți rămâne în minte, care te pune pe gânduri. Recomand oricui îi place SF-ul cu sens, nu doar bombele și explozii.

Am venit la asta ca la orice comedie Farrelly, cu asteptari mici și gata-fu pe ride. Și uite, nu m-a dezamagit complet, dar nici nu m-a socat. Brad și Elijah sunt charismatici și-și joaca bine partea de doi idioți care se-au gândit că mingile în sus pe mingile de fotbal e ideea celei de-a zecea generație. Comedia e acolo, chiar am râs la câteva scene cu fani furioși și situații absurde în Brazilia. Scenele de acțiune sunt decente, nu-i zic nu, dar simt că s-a ras prea mult pe-aceeași coarda. Problema e că între bromuri și explozii, scenariu efectiv nu prea e. Parcă-ți dai seama de la kilometrul unu că se-ntâmplă ce trebuie să se-ntâmple, fără prea mult twist. Peter Farrelly face ce știe, dar fără ceva mai mult de jus. Filmul e vesel, e agitator, dar după o jumătate de oră ti se-ntinde puțin. De privit e ok o sâmbătă seara, dar nu-i unu pe care să-l ții minte prea mult.

Bun, o să zic sincer, filmul asta m-a ținut pe marginea scaunului în primele 45 de minute. Dhurandhar e o sfoară bună de acțiune și vendetă, tipul ala de film care te apucă de gât și nu te mai lasă. Protagonistul are o motivație care se cumpănește, iar scenele de bătaie sunt făcute cu grijă, nu aiurea. Problema e că după jumătatea filmului simți că ia-n jos puțin. Twisturile se vad de departe, iar povestea devine destul de previzibilă. Nu m-a urâțit, dar nici nu m-a suflat pe spate cum sperau regizorul și oamenii de la producție. Actoria-i în regulă, cinematografia e decent făcută, dar scenariul ar fi meritat mai mult de lucru. E ca și cum au pus laolaltă o idee bună cu execuție mediocră. Totul e curat, tecnic vorbind, dar le lipsește acea scânteie care face din thriller ceva cu adevărat memorabil. Mi-a plăcut, nu zic nu, dar nu-l voi revăzut prea curând. E filmul ăla pe care-l uiți în două săptămâni.

Mă gândesc că "Ajutor!" e genul de film pe care Sam Raimi l-a făcut ca să se întoarcă la rădăcinile lui, cu umor negru și cam multă sânge. Rachel McAdams și Dylan O'Brien au o chimie OK pe insulă, iar scenetele cu gore sunt destul de ceva, trebuie să recunosc. Filmul e distractiv pe parcurs, nu te vei plictisi, dar nici nu e ceva wow, înțelegi? Partea cu supraviețuire și depășirea conflictelor dintre ei sună bine pe hârtie, dar execuția nu m-a lovit în plex cum aș fi vrut. Umorului îi merge bine în anumite momente, apoi cade plat în altele. Gore-ul e acolo, sigur, dar nu suficient ca să salveze filmul când vorbim de ritm și tensiune. Nu zic că-i rău, nu-i rău deloc. E mai mult un "o s-o urmăresc o dată și gata" decât ceva pe care să-l revăd. Raimi știe ce face, asta e sigur, dar pe mine n-a convins cu totul. Merită o șansă dacă ți place genul, dar nu-l aș pune pe lista must-watch.

Omule, asta a fost o nebunie de film. Tom Holland și toată echipa au făcut treabă grozavă, iar efectele speciale sunt wow. Povestea te ține pe margine de scaun din cap până în coadă, cu plot twisturi care chiar te ia prin surprindere. Ce mi-a plăcut cel mai mult e că nu e doar o comedie de superhero. Are o gândire mai profundă, e mai emoționant decât te aștepți. Momente care chiar te lovesc la inimă, nu doar explozii și bătăi. Jon Watts a știut să echilibreze bine între acțiune și sentiment. Nu e perfect desigur. Unele scene se-ntinde puțin prea mult și-ar putea fi mai compact. Dar sincer, e genul de film care merită văzut la cinema. Efectele și cinematografia sunt de o cu totul alta clasă pe ecranul mare. Recomand oricui iubește Spider-Man sau superheroii în general. Chiar dacă nu ești fan al universului Marvel, poți să-l deschizi pentru că are și dramă și umor pe măsură. Un film solid care s-a ridicat la așteptări și a livrat pe toate fronturile.

Bun, deci am vazut Hopperi și, sincer, e un film care merge bine dacă nu te gândești prea mult. Ideea cu comunicarea cu animalele prin roboți e destul de mișto și conceptul se vede în acțiune la inceput. Mabel e o fată de treabă, pasionată de natură, și-ți cere să o suporți. Problema e că după un timp, filmul se simte un pic repetitiv. Scenele cu animalele vorbind îți aduc zâmbet, dar nu e ceva care să-ți rămână în minte. Plot-ul merge pe o cale cam previzibilă cu povești despre mediu și protejarea naturii. Bine că transmite mesaje bune, dar execuția nu e grozavă mereu. E clar că Pixar și Disney au pus bani în producție, se vede în animații. Sunt destul de frumoase scenele cu natura și creaturile. Dar de cărărăturile și tensiune care te ține lipit de scaun? Cam puțin. Recomand filmul dacă ai copii și vreau ceva okay pentru o după-amiază relaxată. Pentru adulți? E distractiv, dar nu e ceva memorabil. Nu-l regret că l-am vazut, dar nici nu mă gândesc des la el.

Mă gândesc că "Mercy" e genul de film care te păcălește în primele 20 de minute. Ideea e chiar tare: detectiv într-un tribunal de AI, 90 de minute pentru a se salva. Sună ca "12 Angry Men" întâlnit cu "Minority Report", nu-i așa? Problema e că filmul nu știe ce vrea să fie. Vrei thriller psihologic, vrei acțiune, dar ajungi cu o mix ciudat care nu se potrivește prea bine. Chris Pratt face ce poate, e ok, dar rolul nu îi cere mare lucru. Rebecca Ferguson ca judecătoare AI e cam underutilizată, sincer. Bekhambetalov (da, da, știu că e regizor talentat) de data asta nu a găsit tonul potrivit pentru povestea asta. Vizual e decent, pe moments chiar te agață, dar scenariul e cam tare că umblă-ncolo fără să aprofundeze ce-ar trebui. Finalul e predictibil și nu prea îți lasă ceva la gândire. E filmul ăla pe care-l uiți a doua zi după ce-l termini. Merita o oră și jumătate dacă nu ai nimic mai bun de făcut. E ok de filmul, dar puteai aștepta mai mult.

Uite, "Proiectul Hail Mary" e o ușoară dezamăgire. Am intrat cu așteptări mari, dar filmul se simte cam forțat în unele momente. Ryan Gosling face treaba lui, dar scenariul nu-i dă mult cu care să lucreze. Ideea e interesantă, admit, dar execuția e mediocră. Prea mult timp petrecut cu explicații științifice care te plictisesc în loc să te captiveze. Și umorul, Doamne, e atât de plastic. Simți că încearcă prea tare să fie amuzant și nu scoate decât niște zâmbete forțate. Vizual e okay, nu mă plâng acolo, dar asta nu-i de ajuns. După o oră mi-am pierdut interesul și am așteptat pur și simplu să se termine. E filmul ăla pe care-l uiți imediat după ce ies din cinema. Dacă ți-e cu adevărat foame de science-fiction, e decent. Altfel, nu-ți pierde vremea cu el.

Oameni, chiar nu mă așteptam să mă ia atât de tare filmul ăsta! "Fetele K-pop la vânătoare de demoni" e o combinație atât de haioasă și fresh, încât e imposibil să nu te distrezi. Povestea e simplă dar funcționează perfect, iar dinamica între Rumi, Mira și Zoey e chiar genuină, nu forțată. Ce-mi place cel mai mult e că nu se ia prea în serios, dar nici nu cade în ridicol. Animația e colorată și vibrantă, iar muzica e într-adevăr ceva deosebit, nu doar fundal. Personajele sunt likeable și ai de fapt legătură cu ele, ceea ce surprinde la un film care ar putea fi ușor un cash grab. Umorul e spot on, iar acțiunile de luptă cu demonii sunt făcute cu stil. E genul de film pe care vrei să îl recomanzi și care te face să te gândești că filmul era chiar norocos să nu pice în mâini prost. Ieșit din standardele obișnuite și face ceea ce promite fără să dezamăgească.

Ey, asta a fost o nebunie totală! Filmul ăsta e ca și cum cineva a zis "hai să aruncăm o fată într-un hotel plin de cultişti demonischi și să vedem ce se întâmplă". Și bună, asta e exact ce se întâmplă. Sokolov a reușit ceva greu de făcut, adică să combine acțiunea cu horrorul și comediile negre fără ca totul să se prăbușească. Scenele de luptă sunt sângeroase și nebune, umorul e pe-atât de ridicol încât nu-ți poți lua ochii de pe ecran. Într-un moment te muți de rând, în altul ești cu gura căscată. Sigur, nu totul e perfect. Plouă oarecum cu idei și uneori pare că nu știu bine cum să le coase laolaltă. Dar cândva haosul ăsta plin de energie e chiar ce-ți trebuie. Fata din centru se descurcă bine, crezi că o reții. Dacă-ți place cine mai curat și calculat, poate nu-ți merge. Dar dacă ești în stare să accepți o noapte complet nebuloasă plinuță de acțiune, sânge și glume proaste, asta e pentru tine. Totally worth it.

Mă, frate, am ieșit din cinema și sincer nu știu exact ce să zic despre Mario Galaxy. Pe de o parte, e distractiv rau, animația e super colorată și ține copiii ocupați, dar pe de alta... simți că le-ar fi putut face mult mai mult cu conceptul asta. Filmul are momente care te fac să zâmbești, lucrurile cu Bowser sunt hilare de obicei. Dar gata, problema e că parcă nu știe dacă vrea să fie ceva serios sau o comedie fără cap. Nu e chiar dezastru cum zic unii, dar nici nu e la nivelul primului film, asta e sigur. Vizual e impresionant, nu pot zice nimic rău despre partea aia. Dar narativa e puțin... plată? Simt că au golit puțin din magia care funcționa prima dată. E ok pentru o ieșire cu família, da' nu-ți bate în cap mai târziu. E solid, da' putea fi mult mai bun. Merita o privire dacă ești fan Mario, dar nu te astepta minuni.