Anphisbena

Dupa ce am citit din comentarii, pot spune ca da, chiar e un fel the The Bucket List, cu mentiunea ca actiunea se vrea a fi mai dura. E ok filmul, intr-o oarecare masura relaxant. Mie nu mi se pare un film slab sau ca actorii nu si-au jucat bine rolurile. Intr-adevar, scenariul putea fi mai complex, a fost destul de usurel si simplist, insa tind sa cred ca asta a vrut sa fie rezultatul. Un film in care sunt adunate unele dintre cele mai importante figuri clasice din cinematografie, ajunse la o varsta in care isi pot etala privirea de "Look at me, I can be THAT awesome in a chill movie", subiectul fiind legat oarecum de aceeasi schema: trei batranei care isi aduc aminte de vremurile in care erau badass si inca le reuseste impecabil. Sincer, mie mi-a incantat ochii numai faptul ca i-am vazut pe Pacino si Walken interpretand impreuna. Consider un bonus restul filmului.

Mhm, „Killing Bono” nu e genul de film apreciat de critici si cu sanse de Oscar, dar nu-i nici mediocru. Ca fana U2, totusi imi doream ca o parte din istoria trupei sa fie reflectata bine prin prestatia actorilor si exactitatea scenariului dar asteptarile mele au fost, in mare parte, dezamagite. Pot spune ca singurele lucruri care au salvat filmul au fost Ben Barnes cu abilitatile lui de a juca un personaj autodistructiv si accentul sau, alaturi de prezenta secundara a lui Pete Postlethwaite in rolul unui batran comic, distractiv si gay. In schimb, nu mi s-a parut deloc potrivita muzica pe care Shook Up cica o cantau. Nu mi s-a parut deloc potrivita acelor timpuri, ci mai mult un pop-rock al zilelor noaste si chiar sunt curioasa daca au cantat piesele lor originale (desi nu cred). Ar mai fi o greseala cand au mentionat un album de la Dire Straits, album care de fapt a aparut cam la 2 ani dupa perioada in cauza. Filmul este facut dupa cartea cu acelasi nume a lui Neil McCormick si probabil tocmai de aceea aveam alte asteptari, sa fie credibil, exact si bine jucat. Per total, nu a fost un esec, insa se putea cu mult mai bine. Cu toate astea, eu il recomand in special fanilor pentru ca prezinta intr-o maniera degajata, uneori alternanta in planurile comic-dramatic, o istorie nestiuta de multi. Mai poate fi recomandat si pentru pustoaicele care il adora pe Ben Barnes, mai ales ca sunt presarate scene destul de picante cu falsul rock-star pletos. Cu indulgenta sau naivitate, 7.

Am auzit de Skins pentru prima oara in urma cu un an de la o buna prietena care, pana acum doua saptamani, insista sa il vad. Desi nu am avut mari pretentii de la acest serial, inca din primul episod m-a fascinat datorita realismului ilustrat si inevitabilei drame. Am avut ocazia sa urmaresc viata unor adolescenti din Marea Britanie fara cenzuri, basme, printi si printese. Mi-a placut foarte mult distributia primelor doua sezoane si nu sunt singura care crede ca ei au fost, de fapt, adevarata generatie Skins. In orice caz, chiar daca dupa ce incepusem sezonul al treilea, aveam impresia ca noua generatie este mult prea superficiala, treptat am indragit-o si pe aceasta si mi-au atras atentia in mod deosebit Cook si Naomi. Inca nu am vazut sezonul al 5-lea, odata cu care iarasi se schimba distributia, insa am inteles ca ar fi cei mai dezastruosi copii Skins ( sper sa nu fie asa). Pe langa actorii tineri si talentati, o alta latura foarte importanta o constituie coloana sonora care se incadreaza perfect in peisajul artistic. Asadar este dramatic, nostalgic, real, dureros. Nu este un serial care poate fi urmarit de oricine tocmai datorita limbajului necenzurat si intamplarilor de viata expuse fara nicio retinere. Desi multe persoane ma vor contrazice, eu cred ca Skins, in totalitatea lui, este educativ tocmai pentru simplul fapt ca nu ocoleste realitatea si impulsioneaza tinerii la a reflecta asupra a ceea ce sunt ei cu adevarat.

E un film inspirat dintr-o intamplare reala din 2006 Mckinney, Texas si relateaza povestea a unui grup de cinci majorete care, avand parinti cu slujbe impunatoare - una dintre fete fiind chiar fiica directoarei liceului pe care acestea il frecventeaza- ele incalca toate regulile scolii si echipei de majorete din care fac parte. In momentul in care antrenoarea echipei incearca sa le disciplineze, cele cinci fac tot posibilul sa o inlature, nemaicontand mijloacele prin care fac acest lucru. Desi a fost realizat cu un buget redus iar actorii nu sunt dintre cei mai talentati, precum si tehnicile rasuflate de filmare, ideea filmului in sine este foarte sugestiva si te intriga pe masura ce il urmaresti. Iar personajele joaca atat de bine incat ajung sa te calce pe nervi prin chiar respectivul joc actoricesc atat de bine realizat (ma refer la asa-numitele „fab five”).

Ii multumesc acestui film si, implicit, lui Bertolucci pentru ca mi-a facut cunostinta prin coloana sa sonora cu artisti muzicali deosebiti. Imi pare sincer rau sa vad ca Stealing Beauty e asa de subapreciat. Adevarata lui valoare e mult mai mare si faptul ca lumea nu observa asta denota multe minti inguste. Imi place, in mod special, tabloul fascinant alItaliei descris de regizor prin ochii lui Lucy. Unul din filmele mele preferate. Am zis! (Bertolucci asta reuseste mereu sa faca din rolul debutantelor poate cel mai bun rol al vietii lor - vezi si cazul Evei Green- sau, cel putin, asta e parerea mea.)

Crudul adevar transformat intr-o capodopera cinematografica. Nu mai e loc pentru comentarii...filmul vorbeste pentru sine.

Ador serialul asta. Ma binedispune asa de tare ori de cate ori il vad!!! Fiecare sezon l-am vazut de cel putin 3 ori incat incepusem sa invat replicile pe de rost. Nu mai au loc comentariile....el vorbeste de la sine. Extraordinar, domne!

Toate cele sase sezoane aparute pana in prezent le-am vazut in patru zile si asa a intrat in topul serialelor mele preferate. Chiar daca pana acum pentru mine Californication a fost serialul meu de suflet, acum nu cred ca as putea alege unul din cele doua. Fiecare are farmecul lui. Oricum, de la mine pentru Weeds nota 10! Astept cu nerabdare sezonul al saptelea!

Serialul asta devine pe sezon ce apare tot mai bun. Desi cand a aparut primul sezon eram cam sceptica in privina lui, acum m-a convins si m-a cucerit total. Consider ca e cel mai bun serial cu vampiri si ate creaturi fictionale si ingenuncheaza batjocura aia de Diareea Vampirilor. Asa da! Deja mi-e dor de Sookie... 10 pentru frumusete de serial!

The Tudors a fost, este si va ramane serialul meu de suflet. E singurul care ma trimite intr-o epoca de poveste, transpusa in lumea contemporanana de o echipa plina de profesionisti, cu costume si cadre de exceptie. Actorii nici ca se puteau mai bine. Fiecare dintre ei da un farmec aparte serialului. Iar muzica...vai muuuuzica. Geniala!!! Trevor Morris e un geniu! Multumesc, The Tudors pentru toate sentimentele pe care mi le-ai generat!

In dupa-amiezile sau serile in care nu am ce face, mai butonez pe HBO Comedy si daca se difuzeaza The Middle, ma uit. E destul de interesant sa vezi cum „functioneaza„ o familie americana si, in special, cum mama face fata tuturor solicitarilor acesteia.

Drama, sarcasm, comedie, ironie s.a. Are de toate filmul asta. Intr-o clipa razi si in a doua plangi. Mi-a placut nespus de mult. Original si plin de umor negru britanic! Doamne, inca ma mai fascineaza!

Cutremurator, extrem de emotionant si realist. E incredibil cum unii oameni pot fi asemenea monstri si este de admirat devotamentul altora care pot isi pot sustine cauza chiar si cu pretul vietii. O lectie de viata exceptionala care te lasa fara cuvinte.

Este impresionant filmul. Dupa o prima vizionare, l-as defini ca fiind varianta happy-end-ista a lui Into the Wild.

Pe scurt: enervant. Am ajuns la capatul rabdarii in anumite scene inexplicabil de lungi sau de plictisitoare. Jocul actoricesc este unul bun, nimic de reprosat, insa subiectul abordat este unul banal, tipic. Nu este de ajuns realitatea umana plina de infidelitate, ca ajunge sa fie transpusa si in filme in cel mai adevarat si dur mod. Iimi plac dramele, dar cele care sunt speciale, care iti transmit o emotie, un gand, o idee. Acest film nu mi-a transmit decat repulsie, inca o data, in fata infidelitatii, si sentimentul ca romanii nu pot face altceva iesit din cotidian. P.s.: chiar daca scenele de nuditate se voiau a salva filmul, nici ele nu reusesc.

Un film extraordinar care te transpune in pielea personajului si simti alaturi de ea greutatile pe care le are de trecut! Iar Claire Danes face un rol de exceptie la frageda varsta de 30 de ani din punct de vedere actoricesc. Recomandat!

Un film care infatiseaza modul in care revolutia din 1968 a schimbat societatea franceza. Un film despre cultura, cinematografie si muzica - o Sfanta treime pentru cei trei tineri intelectuali insetati de frumosul artei. Bertolucci a reusit sa imbine cu multa gratie erotismul si cultura, cum de altfel reuseste in majoritatea filmelor sale. Eva Green, care desi este la inceput de cariera, da dovada de talent si senzualitate la cote maxime. Louis Garrel intruchipeaza tipul boem si rafinat pe cand Michael Pitt il infatiseaza pe tanarul care, aflat la studii in Franta, descopera cum functioneaza societatea acesteia si, la randul sau, isi descopera latura sexuala alaturi de cei doi gemeni. Toate acestea se petrec pe o coloana sonora de exceptie pe care niciodata nu ma voi plictisi sa o ascult, iar din cand in cand mai suntem maguliti si cu secvente din filme clasice, totalmente educative din punct de vedere cultural. Il recomand tuturor pasionatilor de cinematografie de inalta calitate.

Mhm...Hung. Hung e un serial relaxant, bunut pentru serile de weekend in care vrei sa vezi ceva care sa nu te solicite, usor de inteles dar in acelasi timp sa nu fie o porcarioara. Nu este serialul meu preferat insa il vizionez cu placere. Ray face tot deliciul.

Mie mi se pare ca Eternal Sunshine of the Spotless Mind e cel mai frumos film de dragoste. Fara inflorituri, fara dulcegarii gretoase. Nu. Incurcat si complex la fel ca si sentimentul care sta la baza lui. Niciodata nu as fi crezut ca Jim Carrey poate forma un cuplu asa de frumos cu Kate Winslet pe ecran. L-am vazut de patru ori pana in prezent si de fiecare data m-a „aruncat„ in lacrimi in bratele iubitului meu.

Sean Penn + Emile Hirsch + Eddie Vedder = filmul meu preferat. Niciodata nu m-as fi gandit ca niste artisti atat de diferiti ar fi putut corealiza o asemenea capodopera cinematografica. Totul e absolut impecabil. Iar povestea de viata a lui Chris McCandless inspira valori morale, putere de decizie si deosebit de mult curaj. Hai bine....si un strop de nebunie. Imi pare extrem de rau pentru final. Un must see pentru fiecare vietuitoare care se numeste om!