arina.stan

Daca as fi vizionat filmul acesta acasa, sincer nu as fi rezistat sa-l vad pana la sfarsit. In sala de cinema m-am uitat de vreo 2-3 ori spre iesire, dar totusi am ramas pana la sfarsit, asta datorita distributiei. Ideea filmului este interesanta, dar filmul este foarte lent... Noroc cu muzica, costumele, decorurile. Filmul este un omagiu adus frumusetii si a puterii de atractie feminine, dar ce sa faca un biet suflet risipitor de barbat, care este tot timpul inconjurat de frumuseti gata oricand sa i se daruiasca, care are tot ce-si doreste si ajunge sa nu-si mai dea seama ca e pe cale sa piarda si chiar pierde, ceea ce are cea mai mare importanta pentru el? Sarmanul mare regizor, nici inspiratie nu mai are pentru noua lui creatie cinematografica, ceea ce provoaca o totala dezamagire tuturor colegilor cu care lucreaza. Finalul este oarecum optimist, pentru ca marele geniu incearca sa-si recastige nevasta si...inspiratia. Este un subiect care merita sa fie mult mai bine exploatat.

Recunosc ca nu prea este genul de film la care ma uit eu, dar am vrut sa vad care este motivul pentru care a placut la atata lume, si...m-a surprins. Fight Club este ''mecanismul'' de descatusare a energiilor negative din indivizii ''cu probleme'', a persoanelor bolnave psihic, a celor deprimati, a celor care nu mai gasesc nimic interesant sau frumos in viata. Este ceva adevarat in filmul acesta si anume '' muncim pentru obiecte'' si ele ajung sa ne controleze viata, sa devenim dependenti de ele. Acesta este motivul pentru care mi-a placut filmul si de asemenea mi-a placut mesajul transmis, adica renuntand la obiecte ne recapatam libertatea, linistea si poate si fericirea... In rest este un film dur, cenusiu, despre o lume bolnava, care nu are darul de a relaxa, din contra te pune pe ginduri. Chiar ma intreb in ce stadiu am ajuns noi oamenii, de am ajuns sa ne placa filmele despre violenta, nebunie, neimplinire, etc... Recunosc clasa data filmului de catre actorii care interpreteaza rolurile principale.

Filmul are un subiect interesant, dar este tratat cam superficial. Un film care nu exceleaza prin nimic, nici prin imaginatie si nici macar prin interpretatea actorilor. Este un film sarac.

Un film relaxant,foarte placut, este o incursiune in sufletele noastre, o experienta a sentimentelor umane transpuse in ritmul slagarelor formatiei Abba, un film care te face sa zambesti, sa razi si sa te intristezi in acelasi timp.

Vizionand acest film am visat un vis frumos, dar asa cum spune Jake "odata trebuie sa te trezesti la realitate", si dupa trezire am constatat ca mi-a parut rau ca s-a terminat. De mult nu am mai simtit asa ceva, dupa vizionarea unui film. Este un film care impresioneaza in profunzime ochiul si sufletul, te trimite in taramul imaginatiei, calatorind intr-o lume plina de culoare, ale carei peisaje sunt minunate, intr-o lume cu o populatie umana plina de bun simt si de iubire si respect fata de natura si de aproape, o lume foarte curoajoasa si adaptata corespunzator traiului pe o planeta ca Pandora. Este o poveste s.f. cu mesaj ecologic si rasial. Pentru cei care spun ca este un film "supertehnologizat", in care se foloseste prea mult calculatorul, ca tehnologia progreseaza si ca va veni o zi in care va fi depasita si va trebui inlocuita, intrebarea mea este, daca conteaza in acest moment, modul in care se ajunge la rezultatul final, care este o incintare, un deliciu vizual si imaginativ, iar aceste simtaminte au fost obtinute cu tehnologia pe care o detinem in prezent. Noi traim acum cu aceasta tehnologia, iar inaintasii nostri au trait aceleasi senzatii cind au vizionat primul film mut. Interesant mi s-a parut felul de a fi al populatiei Na'Vi, se vede ca James Cameron s-a inspirat din comportamentul felinelor si al amerindienilor. Eu vad o combinatie interesanta in modul de imbinare al imaginarului, vizualului,comportamentului populatiei Na'Vi si lacomia si lipsa de scrupule a americanilor in indeplinirea telului lor. In concluzie este un film care merita vazut, ar fi chiar o pierdere sa nu-l vizionezi, si asta nu pentru ca este la ''moda'' asa cum a spus cineva mai sus. Oricum si moda este determinata tot de simtul estetic al omului si creaza o tendinta pe un anumit interval de timp.

Filmul surprinde un moment real din istoria Statelor Unite, cand englezii ajung in locul in care astazi este situat orasul New York. Bastinasii ii primesc frumos pe albi, chiar ii ajuta sa treaca peste iarna aducandu-le mancare. Urmarea acestor fapte este ca tribul din film, care face parte din familia algonchinilor, va fi primul care va dispare din istorie. In rest filmul este o frumoasa poveste de dragoste intre captain Smith(personaj real) si Pochahontas. O poveste regizata frumos, cu peisaje interesante care merita sa fie vazuta chiar de mai multe ori.

Este un film exceptional daca tinem cont de peisaje si de Demi Moore si un film de doi lei daca tinem cont de scenariu. A inceput ca un thriller, apoi pe parcurs devine real cand ni se dezvaluie ca sotul si prietena sunt cei care au pus la cale toata inscenarea. Dar cine-l omoara pe Bryan, nu cumva fantoma lui Angus? Au imbinat realitatea cu fictiunea. Macar sa-l fi lasat pe Patrick sa traiasca ca sa aiba si filmul un final logic si fericit.

De ce se spune ca este vorba despre civilizatia mayasa? Nicaieri in film nu este pomenit numele mayasilor. Mayasii erau un popor care practicau sacrificiile umane dar nu la o scara atat de larga precum aztecii. Insasi descrierea ritualurilor te trimite cu gindul mai degraba la azteci decit la mayasi. S-a spus ca este un film violent, dar viata lor era asa cum este descrisa in film, iar civilizatiile amerindiene nu trebuiesc judecate prin sfera a ceea ce credem noi astazi despre sacrificiile umane ci incercind sa le intelegem viziunea despre viata si credinta lor din acel moment. In fond si grecii si indienii asiatici au practicat aceleasi sacrificii. Impresionanta este iubirea dintre cei doi protagonisti, care au rabdat si au suferit pana la sfarsit, dar care au crezut tot timpul ca se vor revedea si vor fi iar impreuna. Cind te gindesti ca nasterea in apa este cea mai usoara modalitate de a naste, iar noi "civilizatii" am descoperit-o relativ recent (la noi in tara unde este practicata si in ce procent?) Cu toata cruzimea filmului, avem parte si de o portie usoara de ironie...cu gust amar. Poate ca avem ceva de invatat din filmul lui Mel Gibson,despre umanitate si iubire chiar in mijlocul violentei.

TRIBUL INDIAN NU ESTE UN TRIB CURIOS. SE NUMESTE SIOUX SI ERA CUNOSCUT CA UNUL DIN CELE MAI CURAJOASE TRIBURI DE AMERINDIENI A FOST UNUL DIN PRIMELE TRIBURI CARE AU AVUT DE-A FACE CU RAPACITATEA ALBILOR.

UN FILM RELAXANT, O ECRANIZARE PLACUTA A UNEI LEGENDE FRUMOASE, IAR BRAD PITT SI PETER O TOOLE DAU NOTA MAXIMA ACESTUI FILM