arlequin

Scuze pentru postul in engleza. L-am scris initial pentru a-l posta pe blog-ul meu dar ma gandesc ca poate, chiar si asa, in engleza, va prinde bine celor interesati. Great cinematography, picture, music, lighting, directing and acting. All-in-one, great lesson of film making in a small budget film noir package called Across the Hall. Not so many movies like this one have the chance to hit the theaters. It kinda makes sense - nonliear story, slow developing plot, noir atmosphere, few characters, indoor shooting locations, no explosions, no cgi, no sex, no extras, no expensive props or set decorations. Everything relies in acting, camera work and a solid script written in a such intelligent way that everything and everyone has its place and meaning during the story developement. A credible story, with characters true to themselves and to their human nature. Nothing too great to be praised, nothing too shocking to be condemned. It's a theatrical production put on film in a condensed form, leaving no room to spare on extra shots or cheap dialog lines. Almost feels like a short film. The movie carries bits of Pulp Fiction, Four Rooms, Night Train and such but ain't any of them. It's an original piece, still, isn't a film for everyone and if you have any doubts after first 20 minutes of watching, you'd better trust your instincts - it's not a movie for you - move on, check out what's new in Box Office.

Exista oare cineva care nu a vazut Sweet November? Iar dintre cei care l-au vazut, exista oare cineva care sa nu se fi indragostit de frumoasa Sara si trista ei poveste? Chiar daca exista, este cert faptul ca dupa ce ai vazut filmul, dintr-un motiv sau altul n-o vei uita foarte usor pe Charlize Theron... Exista oare cineva care nu a vazut The Addams Family? Iar dintre cei care l-au vazut, exista oare cineva care sa-i fi uitat pe micuta Miercuri si pe fratele ei? Don't think so... si sincer, cred ca atunci cand te gandesti la Christina Ricci nu te poti gandi la nimic altceva decat la frumusetea ei ciudata, cu ochii aceia mari incadrati de o fata cu un aer usor bolnavicios si de ce nu, cateodata, malefic. Ei bine, Charlize Theron si Christina Ricci fac in Monster un cuplu excelent insa atipic din toate punctele de vedere. Poate exista oare dragoste intre o adolescenta si o prostituata de 30 de ani? Poti oare sa ajungi la concluzia ca viata nu mai merita traita si singurul motiv pentru care nu te sinucizi inca este faptul ca mai ai in buzunar 5 dolari pe care trebuie sa ii cheltuiesti? Poti oare sa scapi de faptul ca in fiecare dimineata cand te uiti in oglinda te minti ca esti ceea ce esti pentru ca viata nu ti-a dat de ales? Poti accepta oare faptul ca a face sex pe bani esti de fapt singurul lucru pe care stii sa il faci? Poti sa ucizi in acelasi timp si din ura si din dragoste? La acest gen de intrebari trebuie sa raspunda Aileen si Selby, doua femei care se intalnesc intamplator, una dintre ele in momentul in care se pregateste sa-si incheie socotelile cu viata si o alta care face primii pasi in explorarea propriei sexualitati... Filmul este putin dificil de urmarit in prima parte a lui pentru ca Charlize Theron nu este dragalasa si traznita Sara din Sweet November ci un personaj care celor mai multi le va starni o oarecare repulsie. Cu ajutorul insa al unui rol foarte bun de suport al Christinei Ricci, filmul capata echilibrul de care are nevoie si te trezesti la jumatatea acestuia in mijlocul unei drame al carei realism poate fi dat numai de inpiratia din fapte reale. Nu este un film captivant cu rasturnari de situatie sau alte artificii de scenariu, nici nu cred ca se vrea asa ceva. Filmul profita de aplecarea oamenilor catre povestile triste mai ales atunci cand nu sunt ale lor. E facut in asa fel incat sa ajungi sa devii solidar cu un personaj care desi stii ca actioneaza gresit iti da tot timpul impresia ca e o marioneta manipulata de undeva de sus si ca nu se poate impotrivi. Este un film de vazut, bazat pe fapte reale, si daca la vremea lui (2003) l-ati scapat (asa cum mi s-a intamplat si mie) merita mai mult ca sigur deranjul de a-l cauta pe la prieteni... Trebuie sa amintesc si de coloana sonora care contine cateva piese foarte faine, plasate asa cum trebuie, acolo unde trebuie...

Mie mi-a placut. Altfel n-as fi scris despre el. Este unul dintre filmele acelea pe care le vezi si a doua zi le uiti. Dupa un film ca asta rareori in minte iti raman imagini. Ramane doar o idee care se intipareste undeva intr-un colt al subconstientului tau si, la un anumit moment din viata ta, aceasta idee va iesi al suprafata sub forma unui gest sau a unei decizii. Filmul - sau nu, filmuletul - este de fapt un snapshot din viata a doua cupluri banale. Ce este special la filmul asta este tocmai faptul ca ilustreaza cat se poate de natural normalitatea (sau anormalitatea) care se instaureaza la un moment dat in viata de cuplu. Fara mari pretentii cinematografice, este o pelicula care iti lasa senzatia de scurt metraj. Atinge un subiect etichetat dintotdeauna tabu (sexul in grup) insa o face fara sa te socheze sau sa te surprinda nici macar o secunda. Totul se intampla natural si stai sa te intrebi de ce pana sa vezi filmul ai avut asa o impresie proasta despre subiectul asta. E simplu. Pentru ca tot ce stii despre subiectul asta stii de la altii... Sii dupa ce ai sa vezi filmul ai sa intelegi ca privit din unghiul care trebuie sexul in grup poate avea valente terapeutice. Sau nu. Ideea, super cliseistica dealtfel, este ca pana nu incerci un lucru nu ai de unde sa stii cum e. Si daca ai cea mai mica convingere ca acel lucru iti va face bine e mai bine sa-ti dai o sansa in plus si sa-l faci. Numai atunci vei putea avea o parere care nu se bazeaza nici pe ce zic ceilalti, nici pe false mituri sociale sau cine stie ce alte principii mostenite din familie. In felul asta decoperi lumea si te descoperi pe tine insuti prin prisma lucrurilor care iti fac bine sau rau. Este un film ok pentru ca nu te rascoleste, nu iti impune un mod de a gandi sau a privi lucrurile. Este un film inainte de toate descriptiv. Te lasa sa alegi. Este un film ok pentru ca in el joaca actori frumosi (si nu ma refer aici la Macaulay Culkin) si dialogul este de bun simt. Este un film ok pentru ca dupa ce l-ai vazut nu iti lasa impresia de timp pierdut. Am scris deja prea mult despre el. Mai bine il vezi. Si daca Sex and Breakfast nu te-a plictisit si ai reusit sa il vezi pana la capat, cand mai ai chef de inca un film in care nu se intampla nimic, uita-te la Lie with Me. Ambele, de vazut cu iubita, seara.

Excelent filmul... modalitati alternative de a cauta fericirea personala chiar daca impotriva regulilor general acceptate ca definitii ale normalitatii. Trist pentru ca se termina exact cum nu-mi doream... adica modalitatile respective de care vorbeam nu se dovedesc "viabile". Se pare ca Woody Allen de data asta n-a mai fost atat de "curajos" sa le faca "viabile" (asa cum a facut-o in Match Point) si incheie elegant filmul fara sa supere pe nimeni aplicandu-i labelul de "summer love". E bine si asa... film fain - recomand (de parca faptul ca a luat Oscar nu-l recomanda suficient).

Daca ai vazut "Hedwig And The Angry Inch" si nu ti-a placut, atunci "Shortbus" nu-i pentru tine. Un film intersant, marca John Cameron Mitchell (Hedwig And The Angry Inch), cum nu vezi in fiecare zi. Nuditate explicita destul de multa insa nu face din el un film pornografic pentru ca nici una dintre scenele de nuditate explicita nu este gratuita - au rolul de a contura cat mai exact si real caracterele. Si daca l-am "scuzat" pe Bertolucci pentru al lui "The Dreamers", nu vad de ce nu l-as aplauda pe John Cameron Mitchell pentru savoarea filmului sau. Nu-i un "must see movie", dar daca te-ai saturat de blockbustere si filme premiate cu Oscar, poate e timpul pentru o gura de aer proaspat... un film american facut pentru europeni. Urmand exemplul lui "Hedwig And The Angry Inch", "Shortbus" are un sondtrack excelent, chiar daca de data asta piesele nu mai sunt scrise si interpretate de Mitchell.

Daca am avea mijloacele... am face lumea un loc mai bun, mai sigur? Desigur. Ce e de facut insa cand nu ti-ai propus sa faci lumea un loc mai bun si totusi devii un justitiar doar pentru ca nu poti rezista sa vezi cum ti-este luat cineva sau ceva drag de langa tine si nimanui nu pare sa-i pese? Ce e de facut cand ura si dorinta de razbunare iti pun la dispozitie mijloacele de a-ti face dreptate fara a-ti mai pasa de consecinte? Ce e de facut cand te trezesti purtat pe un drum fara intoarcere in care singurul lucru care te face sa nu o iei razna este faptul ca fiecare glont care iese pe teava armei te aduce cu un pas mai aproape de final? Ce e de facut cand apesi pe tragaci si nici macar nu-ti mai tremura mana sau simti nevoia sa inchizi ochii? Nu poti decat sa te intrebi cat de frica trebuie sa-ti fie ca sa poti fii curajos. Nu poti decat sa te intrebi oare de cate rele este nevoie in final pentru a face un bine. Ah, and by the way - great closing theme: Sarah McLachlan - Answer .

Pentru cei carora le-a placut filmul si in general the teenager dramas - probabil o sa va placa si Lost and Delirious, Boys don't cry, Juno, Hard Candy, Monster sau clasicul Girl, Interrupted.