ashley94

What a Girl Wants is a 2003 film starring Amanda Bynes, Colin Firth, Kelly Preston and Oliver James. It was directed by Dennie Gordon. The film is a remake of the 1958 film, The Reluctant Debutante which had a screenplay by William Douglas-Home, based on his play of the same name. The title What a Girl Wants name came from the Christina Aguilera eponymous song. Daphne Reynolds (Amanda Bynes) has what every girl wants — or so it seems. This young American girl has a unique style all her own, an unconventional but loving relationship with her Bohemian mother Libby (Kelly Preston) and a future full of possibilities. But despite her remarkable promise, Daphne feels incomplete and alone.[1] She dreams of one day meeting the father she’s never known, the man Libby loved deeply seventeen years ago, but ultimately left behind because his aristocratic family found her unsuitable. Determined to live out her fantasy of forging a storybook relationship with her long-absent dad, Daphne, on an impulse, gets a flight to London, where she quickly discovers that her father is the high-profile politician Lord Henry Dashwood (Colin Firth). Henry opens his life and his social calendar to the daughter he never knew existed, but Daphne’s appearance in his high society creates an uproar that threatens to undermine his political career. Not wanting to jeopardize his campaign for an upcoming election, Daphne stifles her naturally vibrant personality, refashions herself as a proper debutante and plunges into a whirlwind of British social events. But even with Henry’s support, she’s not getting any help from his conniving fiancée or her jealous daughter, who are bent on ruining Daphne at every turn. With the aid of Ian (Oliver James), a charming and society-savvy local musician, Daphne attempts to prove that love, along with proper etiquette, can conquer all. But Daphne soon realizes she doesn’t like the person she’s becoming in the process. As much as she wants to be her father’s daughter, she realizes it's not worth it if she can’t be herself. She goes back home but Henry realizes how much he loves Daphne and goes to find her. The film ends with Daphne's mother officially getting married to Daphne's father. Daphne also becomes Ian's girlfriend and she goes to college at Oxford so she can be near him.

"Rebelde" este o poveste plina de iubire, aventură, muzică şi dans, care a declanşat o adevarată isterie în rândul telespectatorilor de pretutindeni, inclusiv din România. “Elite Way School” este un colegiu privat care se bucură de prestigiu internaţional şi unde au acces numai adolescenţii din înalta clasă socială. Această instituţie are şi un program special de burse pentru tinerii cu puţine resurse financiare; cu toate acestea, puţini din cei înscrişi reuşesc să absolvească colegiul. Printre tinerii care învaţă la “Elite Way School” se numără Mía, Miguel, Diego şi Roberta care descoperă că au ceva în comun: pasiunea pentru muzică. Roberta (Dulce María) este fiica unei faimoase cântăreţe, nu este adepta regulilor, iar faptul că a crescut în umbra mamei ei o face să se îndoiască de talentul muzical. Miguel (Alfonso Herrera) a venit din Monterrey cu o bursă de studii, iar adevăratul lui scop este de a se răzbuna pe bărbatul pe care îl învinovăţeşte de moartea tatălui său. Pentru Diego (Christopher Uckermann), fiul unui important politician, muzica nu reprezintă numic mai mult decât un hobby. A moştenit atitudinea arogantă a tatălui său, care nu este niciodată mulţumit de realizările lui Diego. Mía (Anahí) este veselă, foarte populară între colegi, fiica unui important designer de modă. Este foarte supărată când va afla că tatăl ei s-a îndrăgostit de o femeie foarte vulgară, Alma Rey (Ninel Conde), mama Robertei. Aceşti patru tineri şi toţi colegii lor vor trăi experienţe care le vor schimba modul de a gândi şi îi vor ajuta să realizeze care este drumul cel mai potrivit pentru viaţa fiecăruia. Tuturor le va face probleme profesorul Enrique Madariaga (Patricio Borghetti) care face parte dintr-o societate secretă, “La Logia”, al cărui scop este să păstreze pură imaginea clasei privilegiate.

Craciunul familiei Saunders se anunta a nu fi unul grozav. Tatal si cei trei copii tocmai s-au mutat din Los Angeles intr-un orasel nou, nu au niciun prieten, nu au bani, iar in afara de Mary, nu simt nici spiritul CraciunuluiPentru a inrautati lucrurile, mama lor este blocata in L.A., iar datoria cumparaturilor de Craciun cade pe umerii tataluiAtunci cand Brian si Mary gasesc la mall o multime de bani si pornesc in goana la cumparaturi, copiii simt ca se apropie cu adevarat Craciunul. Bineinteles, asta pana cand hotii care au ascuns banii descopera ca acestia lipsesc si pornesc in cautarea copiilor care i-au lasat fara prada. este foarte frumos :X..merita vazut >:d< 10

Talento de Barrio este un film produs de Daddy Yankee, in care rolurile principale sunt interpretate de Daddy Yankee, Cesar Farrait si Eddie Avila. Edgar Dinero este un tanar furios, care traieste in mahalalele orasului Puerto Rico, si care este prins in incurcatura intre viata de bataus pe care o duce in cartierul sau si ritmul cartierului sau. Pe drum, Edgar se departeaza de grupul din care face parte, din cauza ca se indragosteste de o fata de oras, de care el trebuie sa-si ascunda legaturile cu lumea subterana a cartierului rau famat din care face parte. Edgar poate sa fuga, dar nu se poate ascunde de politistii corupti si de legaturile cu oamenii lui. Destul de curand, Edgar se confrunta cu doua decizii pe care trebuie sa le ia: sa moara ca sef al lumii subterane, sau sa traiasca ca si rege al Reggaeton-ului.

Poate ca din punct de vedere tehnic - si aici ma gandesc la imensa munca depusa in simularile grafice, prelucrarea imaginii, care recunosc mi-a placut mult si a atentiei pentru detaliile unei lumi create cap coada, Avatar este intr-adevar un punct de raspantie in cinematografie, dar (cu riscul de a rani putin orgoliul celor carora le-a placut): Dincolo de toata "potenta" grafica si potentialul imaginativ (nevalorificat la nivel de idee), nimic din film nu-mi inspira catusi de putina credibilitate artistica - si ma refer aici la bunul simt pe care-l ai cand iti inviti publicul sa-ti vizioneze creatia. Personajele sunt fade, trairile si motivatiile lor superficiale, toate generate fiind de existenta "copacului vietii" si a exploatarii minereului de la poalele lui. Evenimentele de turnura au implicatii psihologice sau sociale prea vagi asupra celor doua tabere - nu le insufla schimbarea pe care ar trebui sa le-o insufle si Cameron nici nu le da timp (desi filmul dureaza aproape trei ore) pentru ca e prea preocupat sa ofere spectacol prin "bombardament". Conflictul este servit axiomatic, nu este provocat sincer - oamenii veniti sa bombardeze un copac pentru exploatare miniera, Na'vi avansati spiritual (vorba vine) incapabili sa duca orice negociere diplomatica, gata sa raspunda prin razboi. Greu de crezut ca o civilizatie care traieste in comuniune atat de stransa cu natura, conectata la o constiinta universala, poate porni atat de usor un conflict si este lipsit de putere sensibilizatoare in fata invadatorilor. Teribilismele cu bombe si privirile "smechere" ale soldatilor americani care pleaca la razboi sa-i faca praf pe Na'vi sunt copilarii ieftine. Dincolo de potentialul ideei si ceea ce ar fi putut ea genera din punct de vedere cinematografic, expunerea intr-un conflict armat cu bombe si gloante mi se pare un grav handicap ideatic. Cheltuiala enorma pentru a crea atatea generari grafice si de a le spulbera intr-o explozie de bombe mi se pare o actiune cel putin.... (idioata este cuvantul care-mi trece prin cap) - si imi cer scuze pentru exprimarea dura insa eu am fost un sincer fan Cameron si ma declar profund dezamagit. Cei carora va placut filmul si Lili sa n-o luati personal, dar eu ma simt putin tradat in fata asteptarilor pe care mi le-a creat tot marketingul Avatar. Lucrurile ar fi putut fi impinse pana acolo unde sa fie gustate si la nivel psihologic/ filosofic, dar ele au fost rezumate la nivel "armat". Pai un alt film cu impuscaturi ne asteptam noi sa vedem? Sa pornesti un film de idee si sa-l impingi catre efecte cu bombe mi se pare un mod de a-ti desconsidera publicul si de a-ti declara impotenta imaginativa. Ma gandesc la The Abyss (Abisul) lui Cameron il consider capodopera vietii sale. Cata incantare cinematografica, cat suspans si cata taina, cata curiozitate iti starnea, cate raspunsuri cereai, ce rol facut de Harris si Mastrantonio!!! Am urmarit Avatar la Imax Cotroceni, si tin sa spun ca am urmarit nu Cameron-ul care m-a fascinat si m-a emotionat pana la lacrimi in Abisul, nu un Cameron - "mai mare, mai puternic, mai matur" - cum citisem in nu stiu ce review - ci un Cameron senil si pueril fara capacitate de discernamant cinematografic. Cinematografia nu se genereaza pe calculator si-atat, cinematografia mai cere si o esenta care hraneste intelectul care pune in miscare emotia. Imi iau ca reper al genului Stapanul Inelelor - o carte de copii transformata intr-o adevarata epopee cinematografica despre barbatie, etica, disperare, speranta si curaj - si imi spun ca filme ca Avatar fac din public, un cobai al marketingului bombastic, abandonat in bratele unor creatii fade, pe care trebuie sa le inghita in lipsa de altceva. "Are multe efecte speciale? Hai sa-l vedem pe asta. Uau! O sa vedem explozii", dar dincolo de simtul vizual se afla un centru nervos intern, sensibil la idee si emotie, care-si cere respect si spune: "Da, da misto exploziile si balaurii da zi-mi un pic care era faza cu constiinta aia universala din film? De ce constiinta asta nu face din Na'vi stapanitorii secretelor ei, de ce nu e educativa cu populatia umana colonizatoare? De ce apare doar pentru ca zice Cameron ca e momentul pentru ca e singurul mod in care mai poate oferi un happy end (dupa atata bombardament)? De ce nu constituie interventia ei momentul demascarii unui secret valoros, tainuit cu sacrificiu, o revelatie constientizatoare a gravelor vinovatii pe care oamenii si le asuma, supunand astfel cele doua civilizatii (Na'vi si populatia umana) unui experiment de empatie reciproca?" Sa ne oprim, caci deja vorbim despre un alt film. Poate adevaratul Avatar - unul al carei transcendenta e intre cele doua lumi (umana si "pandoriana"), unul educator care scapa din bataia pustii armatei americane. Asta ar fi un film pe care mi-as dori sa-l vad... unul pentru care mi-as obosi ochii... in nenumarate si repetate randuri.

Reuseste sa se urce la nivelul celei dintai parti si chiar o depaseste din anumite puncte de vedere. Scenariul e mai bun, efectele sunt extraordinare (in special cele cu terminatorul din metal lichid si bomba atomica din visul Lui Sarah mi-au ramas in memorie). Arnold Scwarzenegger, Linda Hamilton, Edward Furlong, Robert Patrick. Toti executa rolurile fara cusur. In special Edward Furlong, pentru ca e prima lui aparitie intr-un film important. James Cameron reuseste sa se depaseasca pe sine insusi si executa o regie de toata frumusetea. Primul si al doilea film raman clasice in istoria cinematografiei SF/actiune.

Zâmbetul lui Sharon urmează aventurile lui Sharon Spitz, elevă în clasa a opta, care vrea şi ea ca oricare altă fată, nişte lucruri simple de la viaţă : note bune, prieteni de nădejde… nici un iubit nu i-ar strica, între noi fie vorba ! La o vârstă când prima impresie este hotărâtoare, Sharon trebuie să facă faţă încercărilor vieţii, cu ajutorul celei mai neatractive dintre necesităţi : o proteză dentară !

Un film profund. Cred ca e cuvantul cel mai potrivit. O lume interesanta, o profesie sau un talent care demult avea alta importanta si era altfel inteles si apreciat, un destin chinuit si o poveste de dragoste sfasietoare. In film avem sansa sa cunoastem multe poezii ale poetului astazi apreciat, John Keats, un poet despre care aflam la final ca in ciuda faptului ca el a murit la 25 de ani considerandu-se un ratat, in prezent este apreciat ca fiind unul dintre cei mai talentati poeti romantici ai Angliei.... Viata e ironica de multe ori. Povestea de dragoste are urcusuri si coborasuri de multe ori iar traditiile de atunci ii ofera o autenticitate demult uitata. E un film care mi-a smuls o lacrima la final, pe care il recomand celor indragostiti de poezie si de filme care ating o coarda sensibila. Enjoy.

Aladdin este personajul prezent in inima tuturor iubitorilor de povesti orientale ale uneia dintre cele mai vechi civilizatii ; Poporul persan . Aladdin este izvorul din care dorintele persanilor sau racorit , realimentat cu energie creativa , este un munte de poveste a unui erou legendar ale carui fapte ne fac pe noi cei care-l citim sa palim de naturaletea pe care-o afiseaza acesta in fata pericolului , altruismul , eroismul , lipsa de incoerent sunt nesemnificative in fata faptelor celui care nu se sperie nici macar de maretia imparatiilor orientale si a vitejiei celor care devotati fiind sultanilor au fost creati cu un singur scop : sa protejeze iatacele printeselor . Adus frecvent pe ecrane din strafundurile povestilor orientale acest personaj magnific arunca o umbra vesela chiar si asupra lui Fat Frumos care nu pare a se inclina deloc cu respect in fata acestuia ba mai mult concureaza de pe acelasi loc fara a fi deloc miscat de multimea aventurilor care mai de care mai palpitante . Recunosc ca aceste personaje sunt prezente in inima a cel putin 300 de generatii de oameni de pe diverse continente si nu si-au pierdut din stralucire absolut deloc indiferent cat de repede sau succedat guvernarile si cat de repede a evoluat lumea . Poveste de fata are un plus de expresie rezultat din evolutia celor mai respectabili actori profesionisti care nu au scapat deloc din vedere lumea copiilor si frustrarile acestora . Amuzamentul consta doar in evolutia fireasca a povesti dar notorietatea faptelor eroilor legendari trezeste sentimente adanc inradacinate in sufletul oricarui muritor doritor de bine . Adanc ascunse in istoria faptelor intamplarile nu se lasa deloc usor descoperite , iar dialogurile aduc un plus de eroism care nu stirbesc cu nimic valoarea povestilor cu un trecut atat de inaintat . Desi vocile celor care au dat fiinta animatiei sunt atat de cunoscute personajele insasi sunt cele care fac deliciul publicului sa al celor care par ca nu se mai satura de aceasta poveste deosebita . Nota bene ! Este o nota al carei inteles nu trebuie sa mire pe nimeni , nu ?

Astept acest film cu mare,foarte mare interes.Imi este foarte dor de un film cu Jean Claude Van Damme.Trailerul mi-a placut,descrieerea o stiam,dupa Kickboxer si la 13 de la Dragonul de aur,JCVD se intoarce din nou In Thailanda pentru un film.Un film 100% marca Van Damme,el fiind si regizor ,scenarist dar si actor principal este,tot ce mi-as putea dorii.Dabea astept filmul The Eagle Path aka Full Love!!!

Un film nu prea reusit din punctul meu de vedere, un scenariu pe care l-am mai vazut si in alte filme.. Ceea ce mi-a placut au fost pumnii si picioarele lui Jean-Claude Van Damme, o bataie pe cinste..

În JCVD, un star al filmelor cu arte marţiale de serie B, pe nume Jean-Claude Van Damme (interpretat de un star al filmelor cu arte marţiale de serie B, pe nume Jean-Claude Van Damme), se întoarce în Bruxelles-ul lui de baştină, aterizînd direct în mijlocul unui jaf de bancă. Şi nu salvează situaţia. În orice caz, nu cu talentele lui de luptător. Dimpotrivă, se lasă mînat de spărgători încoace şi încolo. Se lasă folosit de ei ca om de paie atunci cînd jaful se transformă într-o criză cu ostatici, poliţişti care cred că el e şeful bandei şi fani care îi scandează numele. Ca negociator, JCVD nu e complet lipsit de idei. Şi din cînd în cînd mai pledează pe lîngă unul dintre spărgători, care se întîmplă să-i fie fan, pentru eliberarea ostaticilor. Dar, în cea mai mare parte a timpului, mintea (atîta cîtă mai are după 48 de ore de nesomn şi o schimbare de fus orar) îi stă mai degrabă la procesul de custodie pe care tocmai l-a pierdut în California, la banii pe care i-i datorează avocatului şi la faptul că, de fiecare dată cînd se dă la TV vreun film cu el, fetiţa lui trebuie să suporte miştourile colegilor de şcoală. La un moment dat, se desprinde total de ce e în jurul lui şi începe să vorbească direct în cameră despre cît de slăbănog era înainte de a se apuca de karate, despre autenticitatea comunităţii de "artişti marţiali" şi falsitatea Hollywood-ului, despre numeroasele lui divorţuri şi despre problemele lui cu droguri. Nu ştiu cît din această izbucnire e scenarizat şi cît e, pur şi simplu, Van Damme dînd totul afară. Regizorul Mabrouk El Mechri ne asigură că JCVD interpreta un text, dar felul în care ies cuvintele din el - de-a berbeleacul, busculîndu-se la ieşire, unele rătăcindu-se în busculadă şi amestecîndu-se cu altele, care ar fi trebuit să iasă după ele - nu-mi sună ca şi cînd ar fi fost scenarizat. Oricum, e unul dintre cele mai tulburătoare spectacole pe care le-am văzut în ultima vreme. JCVD nu e primul star care, într-un acces de umilinţă, să declare că nu poate suporta gîndul că pe lume există atîţia oameni nevoiaşi, care probabil că au merite mai mari decît ale lui. Dar, dincolo de termenii lui bombastici ("Ce-am făcut eu pentru lumea asta? Nimic!"), există acolo ceva de substanţă, un efort real, însoţit de usturimi reale şi de scrîşnete de dinţi reale, de a privi în faţă o mediocritate reală. JCVD e mai mult decît o glumiţă. E o psihodramă - un ritual terapeutic organizat, după regulile unui spectacol dramatic, pentru a-l ajuta pe pacientul-actor să se elibereze de o povară psihică. În cazul lui Van Damme, de povara gesticulaţiei eroice - de povara de a pretinde, prin această gesticulaţie, că nu e mediocru. Faptul că spectacolul nu degenerează în exhibiţionism sau în cruzime se datorează iubirii inteligente pe care regizorul-scenarist i-o poartă lui JCVD. În primul rînd, El Mechri nu-l pune în ipostaza de ostatic neputincios înainte de a ne oferi o mostră "clasică" de JCVD în acţiune - JCVD se deschide cu el turnînd un plan-secvenţă extrem de solicitant fizic dintr-un film hollywoodian. În al doilea rînd, dacă un regizor mai grosolan l-ar fi făcut să calce în toate străchinile, astfel încît să fie exact opusul eroilor săi, El Mechri îl lasă adesea să se retragă pur şi simplu în planul doi, cu gîndurile lui, uşurat că gangsterii care se ciondănesc în planul unu nu-i acordă momentan nici o atenţie. Stînd acolo şi neintervenind, JCVD e cu siguranţă comic (muşchii ăia care-i umplu tricoul degeaba), dar are şi mai multă demnitate decît a avut vreodată - are gînduri. Ce se întîmplă în bancă (între spărgători şi ostatici) şi afară (între poliţişti şi gură-cască) e prezentat ca un fel de happening stradal (modelul trebuie să fi fost Dog Day Afternoon: unul dintre spărgători e leit John Cazale, complicele lui Pacino din filmul lui Sidney Lumet) şi teatrul ăsta lumetian are meritul de a menţine într-un cadru formal terapia lui Van Damme. Care merge pînă la capăt: arestat pentru că a încercat să profite de situaţie ca să facă rost de bani pentru avocatul lui, pacientul pare să-şi găsească pacea dîndu-le lecţii de karate colegilor săi de pîrnaie. Fanul El Mechri şi-a salvat eroul: i-a pus la dispoziţie un cadru în care să se împace cu propria mediocritate şi să scoată din această împăcare ceva graţios - ceva care să ne inspire nu numai pe noi, cei care sîntem acum de-o vîrstă cu regizorul (în jur de 30) şi care prin '91-'92 ştiam pe dinafară toate filmele lui JCVD (aţi fi surprinşi cîţi sîntem numai în aceste pagini: nu numai eu, ci şi Marius Chivu, şi Matei Florian, şi-l suspectez şi pe Cristian Ghinea), ci pe oricine. Mediocritatea - cum te împaci cu ea - e o problemă de interes general şi în cinema nu există mulţi artişti care să fi îndrăznit s-o pună ca şi cînd ar putea fi şi problema lor. Iată că unul dintre artiştii ăia puţini este JCVD.

Un film exceptional in care Jesssica Alba-in rolul lui Honey Daniels joaca super frumos,iar rolul i se potriveste "manusa".Un film despre dans si puterea de a supravietui intr-o lume dominata de cei cu bani,iar aceasta pasiune pentru dans o pune pe Honey in centrul atentiei.Desi lucreaza intr-un studio,atunci cand este libera,ea isi petrece timpul dansand si dand si altora lectii de dans.Este remarcata la un moment dat de un producator de muzica si i se ofera sansa de a fi coregraf.Totul merge perfect,Honey pune foarte mult suflet in ceeea ce face si este remarcata de multi cantareti cu prestigiu.Impreuna cu regizorul Michael Ellis,merg la un dineu unde ametit de bautura o agreseaza pe Honey.Aceasta il respinge frumos,insa a doua zi este concediata,iar in locul ei este adusa Katrina,rivala ei.Honey se ambitioneaza si incepe demersurile pentru a infiinta propria ei scoala de dans.Ajutata de prietenul ei.inchiriaza o biserica unde va incepe sa pregateasca un adevarat spectacol de dans cu scop caritabil,pentru a strange bani sa poata deschide scoala de dans.Lipsa ei ca si coregraf ii aduce multe contracte pierdute regizorului Michael Ellis,vedetele din lumea muzicii dorind sa lucreze doar cu Honey.,ea find cea mai buna.Acesta o cauta in speranta ca se va intoarce la el,insa este refuzat.Honey reuseste si devine cel mai bun coregraf din lumea muzicii si dansului hip-hop.

Un film bun ce mi-a captat atentia din primele minute cu o poveste noua si interesanta. Mi-a placut interpretarea unor actori de care nu am auzit niciodata, coloana sonora de apreciat, scenariu si regia impecabile. Totusi nu e filmul care sa merite atatea Oscaruri si care sa fie pe locul 75 all time pe imdb. Insa sunt pareri si pareri, ce este cu adevarat senzational este bugetul mic si incasarile fabuloase. A dat o mare lovitura si inca o data ideea bate efectele. Un film cu o idee buna si expusa excelent pe ecran va fi mereu mai apreciat decat unul plin de efecte si lipsit de originalitate. Per total filmul merita vazut cel putin o data ::xxxxx

Fiind un fan al primelor doua mi-a placut si asta...se ridica la nivelul celui de-al 2`lea dar tot primul ramane THE BEST :x

Pentru mine serialul asta a reprezentat unul dintre cele mai bune seriale:un serial elaborat,inteligent si cu priza la public. Le avea pe toate. Desi intr-un final parca parca deja cu atatea complicatii care apareau de niciunde parea putin plictisitor,finalul a fost bine gandit,desi cu siguranta a lasat multa lume putin dezamagita,pentru ca nu a fost unul fericit."Prison Break: The Final Break" a vrut sa ne dea o explicatie pentru ultimul episod,sa ne dam seama cum s-a putut ca rolul principal sa moara.Am fost foarte bucuroasa ca s-a facut si acest ultim film,care a fost ca un episod mai prelungit,fara nimic care sa iasa din tipare. Oricum rolul lui Michael Scofield cu siguranta nu o sa fie uitat de multi fani,si cu siguranta ca si T-Bag si-a castigat cativa fani pentru super-rolul sau. Ce nu am inteles este daca in cele din urma Mahone l-a tradat sau nu pe Michael. Oricum filmul asta a vrut sa scoata in evidenta importanta prieteniei adevarate si a iubirii. Nota 10 pentru toti actorii si scenaristul acestui film super!

mie mi sa parut un film bun..:x actiunea este acceptabila..insa se putea si mai bine :* 10 de la mine :*

Mie mi-a placut. Este interesant, spectaculos, cu o poveste destul de complexa, efecte speciale foarte bune, actiunea cursiva si nu plictiseste. Tobey Maguire isi face la fel de bine treaba ca si in celelalte 2 si per total un film ce merita vazut mai ales de fanii seriei.

Cariba Heine - Rikki Chadwick Claire Holt - Emma Gilbert Phoebe Tonkin - Cleo Sertori Brittany Byrnes - Charlotte Watsford Angus McLaren - Lewis McCartney Burgess Abernethy - Zane Bennett Craig Horner - Ash Dove Indiana Evans - Bella Jamie Timony - Nate Christine Amor - Domnişoara Chatham Cleo Massey - Kim Sertori Alan David Lee - Don Sertori Deboarah Coulls - Bev Sertori Trent Sullivan - Elliot Gilbert Jared Robinsen - Neil Gilbert Caroline Kennison - Lisa Gilbert Andy McPhee - Terry Chadwick Tiffany Lamb - Annette Watsford Ariu Lang Sio - Wilfred Christopher Poree - Byron Annabelle Stephenson - Miriam Alice Hunter - Tiffany Andrea Moor - Doamna Geddes Nicole Downes - Dublura Emmei Teri Haddy - Tânăra Louise Chatham Ashleigh Brewer - Gracie Amrita Tarr - Julia Matthew Scully - Tânărul Max Steven Tandy - Hendrix Craig Marriott - Frank Scott Mclean - Nate-dublura Yasca Sinigaglia - Zane-dublura Martin Challis - Humphries James Stewart - Băiatul cu fructele Tim McDonald - Băiatul cu pâinea Tim Amos - Băiatul # 1 Tom Calder - Băiatul # 2 Dominic Deutscher - Băiatul # 3 Ian Greenleaf - Zane-dublura de windsurf Chester Whiting - Băiatul din filmul lui Lewis Paul Bishop - Mitch Jade Paskins - Angela Jenna Hudson - Libby Liam Pierce - Gardianul Scott Mcrae - Poliţistul

cel mai bun serial tv pe care l`am vazut ;) sincer chiar merita vazut..fiecare episod te lasa cu sufletul la gura si vrei sa`l vezi pe urmatoru :P vizionare placuta pt cei care nu l`au vazut :*:*:*:*:*