Attya

Un film cuminte, linistit, specific orientalilor. M-a tinut ca pe jar, chiar enervandu-ma uneori, ca derularea evenimentelor este atat de lenta, iar momentele de tacere imi dadeau sentimentul ca se trage de timp... ca o lalaie. Desi imi spuneam ca nu ma uit la telenovele si ma tot intrebam ce m-a apucat (?) ... am continuat sa ma uit, noapte-zi... pana am ajuns la final. Asta a fost la prima vizionare. Apoi am realizat cat de mult m-a impresionat si am vrut sa-l mai vad o data. Mi-am dat seama ca ma obisnuisem cu aspectul actorilor, cu limba, cu intonatia vocilor si mai ales cu muzica minunata. Filmul, dupa parerea mea, subliniaza, in principal, faptul ca o iubire nu poate exista fara incredere si respectarea libertatii persoanei iubite, desi in tot serialul, doar o singura data s-a pronuntat acest cuvant: incredere. Sang-hyuk si Oh-chelin sunt cele mai bune exemple de perdanti din aceste motive. Un film cu lectii profunde, inexprimabile in cuvinte mentale... care poate fi vizionat atat la 12 ani, cat si la 70. Ce pot spune mai mult? Ramane doar sentimentul de recunostinta fata de realizatori si, mai ales, fata de actorii care, fara indoiala, reusesc sa ajunga la inima oricui vede acest film! Multumesc!

Un film impresionant ce ne învaţă că iubirea pură, pornită din inimă, nu are nevoie decât de ea, el şi Dumnezeu. A fost realizat astfel încât nu imaginile, nu calitatea filmului sau a conversaţiilor să impresioneze, ci iubirea perfectă, sacră, înafara oricărei legi pământeşti.