betonela_19

Cred ca e unul dintre cele mai bune filme horror/thriller facute vreodata.Imi place mai mult Julianne Moore in rolul lui Clarice iar Anthony Hopkins joaca excelent si cu personalitate ca de obicei.

in general cind vedeam filme cu fantome ne speriam groaznic dar acest film nea facut sa indragim si fantomele un film foarte bun.

M-am uitat 2 ore si altceva in afara de sarcina Bellei nu se intampla, sincer mie imi place seria dar oarca asteptam mai mult, acum sincer nici nu am cititi cartile si nici nu cred ca am sa le citesc vreodata, acum fiecare cu parerile lui. Eu am ramas cu prima parte ca fiind preferata mea. Astept partea urmatoare , sigur va fi cireasa dupa tort.

Un film bun , l-am vizionat aseara si mia lasat o impresie buna chiar in anumite momente ma emotionat.Imi plac filmele de genul acesta mai ales ca e inspirat din fapte reale.

Un film foarte bun, nu ma asteptam sa ma tina captiva, si cand te gandesti ca e inspirat din fapte reale. Cat despre Dominic Cooper am numai laude, a fost genial.

Pierdere de timp, mi-am dat seama din trailer de tot ce se intampla in film cu toate astea am zis sa arunc un ochi pe el. Evident dupa cum am spus este o pierdere de timp si cred ca l-am vazut in 10 minute pe tot.

Tocmai ce am facut rost de film si abia astept sa il vad, il asteptam demult. Din ce am vazut in trailer e o poveste captivanta cu actiune si drama.Si sa nu mai spun ca joaca si Sam Worthington unul dintre actorii mei preferati. Revin cu o parere dupa ce il vizionez.

Un film mai mult pentru copii sub 12 ani sau pentru o dupa amiaza de duminica cand nu ai nimic mai bun de facut.

Foarte bun filmul, este cea mai buna adaptare de pana acum (parerea mea), parca citeam si cartea in acelas timp. Recomand tuturor ca vada filmul dar nu inainte de a citi cartea.

O poveste adevarata care te mahneste profund dar in acelasi timp mi-a aratat cat de puternica poate fi o fiinta umana.Un film incredibil ce nu trebuie ratat. Vizionare placuta.

O excelenta comedie de situatii, care a stat 4 saptamini pe locul intii in topul american si a fost nominalizata la premiile Oscar si Globul de Aur. O comedie care reuneste doua nume cu sonoritate ale cinematografiei americane, Ben Stiller si Robert de Niro.

Unul dintre cele mai frumoase filme ale tuturor timpurilor,actorii nemaipomeniti,povestea de dragoste de nota 10 si coloana sonora o stie toara lumea.

Unul din filmele mele preferate, vad ca parerile sunt impartite dar gusturile nu se discuta, cred ca multi se regasesc in anumite secvente, trairi. Ryan Gosling a facut un rol mare cum ne-a invatat in ultimul timp, de asta a si devenit unul dintre actorii mei preferati.Vizionare placuta

Gegen die wand nu e un film usor de digerat, e emotionant si totusi amuzant si ironic pe alocuri. Este jucat excelent, iar personajele nu te lasa nicio secunda sa-ti doresti sa te afli in pielea lor. Situatii la limita, cadre exceptionale, muzica potrivita, aceasta productie este un must see!

Paprika nu e vreun sortiment de chips-uri, ci un film de animatie japonez, care exploateaza visele oamenilor si cum psihoterapeutii se folosesc de ele. Intr-un viitor nu foarte indepartat, in Japonia (unde altundeva?), un mecanism asemanator cu un hands free le permite psihiatrilor sa patrunda in visele pacientilor si sa identifice sursele diverselor afectiuni. Numai ca, la un moment dat, un astfel de dispozitiv este furat, iar toti cei care se conecteaza cu un altul isi vad spatiul oniric invadat si capturat de un vis colectiv care le distruge mintea. Personajul principal este, ca in multe dintre anime-uri, o femeie, psihiatru, filiforma si atragatoare, avand un alter ego virtual in Paprika, o gagica abila in a scormoni prin inconstient, cu o coafura ca a Hertei Muller. Impreuna cu cateva personaje arhetipale (un doctor cam nebun, un geniu obez si un politist grizonat pe care il trateaza) incearca sa desluseasca terifiantul mister. Mai mult nu continui, pentru ca numai gandul ca as da de astia si in cele mai intime coltisoare ale psihicului meu, imi provoaca o stare vecina cu nervii. Ia sa va vad, cine face pe Freud cu mine si imi spune cine imi bantuie prin minte :) ?

Jocul actoricesc este pe masura numelor din distributie desi sunt momente in care lucrurile par ca nu se leaga sau sunt putin prea teatrale pentru un prim-plan. Actiunea si stilul de montaj sunt dinamice dar exista si momente in care simti ca totul treneaza, ca si cum ceva sau cineva a obosit. O comedioara usoara, cu texte pe alocuri rasuflate dar si cu poante care iti provoaca hohote de ras, Poker-ul lui Sergiu Nicolaescu are toate sansele sa-si atinga tinta: sa readuca lumea la cinematograf.

Jacques Audiard – un regizor care tratează adesea personaje marginalizate social sau aflate în situaţii excepţionale, care ştiu să îşi descopere veleităţile ascunse revine cu Un prophète, arătând acelaşi interes pentru urmărirea traseului personajelor care se schimbă radical din ceea ce erau la începutul filmului. În Un prophète, Malik (Tahar Rahim) intră în închisoare venit de nicăieri, şi iese, peste câţiva ani, cu un “trecut” şi o “identitate în cadrul comunităţii”. În mediul de permanentă tensiune şi de confruntări de clanuri din închisoare (acţiunea se petrece integral aici), filmul arată cum Malik îşi va cuceri autonomia şi chiar îşi va stabili autoritatea. Atunci când nu are de ales şi pentru a supravieţui, el intră în banda corsicanilor din închisoare, al cărei şef, Cesar, e jucat convingător de Niels Arestrup.

Faptul că am reuşit să vizionez Alone, în regia lui Banjong Pisanthanakun, omul care a mai adus pe marile ecrane şi Shutter, alături de Parkpoom Wongpoom, un horror reuşit, inteligent şi care m-a făcut să simt din nou gamă de trăiri specifice unui horror veritabil, este intr-adevăr noroc. Nevoia de a opri de mai multe ori pe parcurs filmul a fost doar un semn că cei doi regizori şi-au făcut treaba şi au reuşit să inducă spectatorului teama în sânge. Alone mi s-a părut un horror de excepţie. I-aş fi dat încă de la jumătate calificativul ‘foarte bun’, căci mi-a indus o stare de ‘veghe’ pe care nu o mai simţisem de la Shutter, o altă producţie clasică asiatică. Am retrăit amintiri frumoase alături de spiritul lui Ploy, sora lui Pim, însă ceea ce m-a dat gata şi m-a făcut să laud această producţie anonimă pentru mine până acum 2 zile, a fost răsturnarea de situaţie majoră din deznodământ. A venit fix ca cireaşa de pe tort în contextul în care şi finalul aşa cum mi-l imaginam ar fi fost de ajuns. Am apreciat acest aspect foarte mult, însă la fel de importantă a fost şi evoluţia celor doi actori principali, ai căror nume sunt cu mult prea complexe pentru a le repeta. Pim este un personaj cu două fețe, iar diferenţele de interpretare tipice celor două ipostaze se ridică la înălţimea întregii producţii. Recomand din tot sufletul Alone absolut tuturor fanilor genului, pentru că sunt sigur că un cinefil pasionat de drame nu va şti să aprecieze o astfel de producţie. Alone merită toate laudele care i se aduc şi sper ca în viitor să pot urmări şi alte producţii horror cel puţin la fel de reuşite precum aceasta.

Venus e, la suprafata, cronica unei idele neobisnuite (si neverosimile, de ce sa n-o recunoastem), dintre un pensionar avansat si o tipa mai de la tara (incredibil, au si englezii asa ceva!), tragi-comica la inceput, cam patetica spre final. La cei peste 75 de ani ai lui O’Toole, nu lipsesc accentele elegiace despre varsta a treia spre a patra. Totul asezonat cu umor englezesc. Adica sec. Pentru cei care nu-l compatimesc pe acest nemaipomenit actor pentru cele 7 nominalizari la Oscar, filmul se poate rezuma la atat.

Un western clasic, nu asa de cunoscut pe cat merita. Un film foarte violent cu multe matze si mult sange peste tot. Totul are loc in anii 1800, in Australia. Arata o fata mai cruda si nevazuta a vremurilor in care oamenii se impuscau de distractie si onoare. Nu o sa gasesti asa ceva in carti. Merita sa arunci o privire!