BIM

Un film interesant, care desi are la baza o poveste trista, are si multe scene amuzante, astfel incat se departeaza cu mult de gloata filmelor lacrimogene. Mi-a placut povestea, mi-au placut actorii, mi-a placut muzica, recomand acest film tuturor.

Filmul putea sa se numeasca oricum altcumva decat Robin Hood. Pentru ca daca se intampla sa atipesti in ultimele 2 minute cand se face legatura cu Robin Hood din legenda pe care o stim cu totii, s-ar putea sa nu te prinzi ca filmul face trimitere la aceasta din urma. E drept, trimiterile istorice sunt evidente, dar la urma urmei asta putea fi povestea oricarui cavaler di acea vreme. Cat despre film in sine, n-as putea sa spun clar daca mi-a displaut sau ba. Are ingredientele necesare pentru a atrage un public numeros: poveste ultra cunoscuta, de care regizorul s-a departat un pic, probabil pentru a nu fi acuzat ca nu aduce si un ingredient nou, cateva scene de lupta pentru publicul masculin (de fapt doar doua, una la inceput si una la final), o poveste de dragoste pentru publicul feminin, un fir narativ plin de actiune, sa nu fi fortat sa iesi din sala prea devreme si nu in ultimul rand actori celebrii, un Russell Crowe caruia acest gen de roluri i se potrivesc de minune, bine lucrat la sala si credibil si o Cate Blanchett care nu arata deloc penibil cu sabia in mana, ba din contra. Una peste alta, filmul nu te plictiseste, e ok, dar la fel de bine nu e un must have in colectia cuiva de filme.

Unul din cele mai amuzante filme, ever. O poveste inversa, in care printesa e salvata de un capcaun, fara pesonaje cu par bond, silfide si slabe de inger, cu un magarus extrem de simpatic , vorbaret si amuzant. Celor care iubesc filmele de animatie il recomand calduros.

Familia tipic americana (sau asa cum o percepem noi, cei care nu am luat contact direct cu ei): doi soti care se iubesc inca dar care s-au pierdut in rutina de zi cu zi si au uitat sa mai comunice si doi copii, o fata-adolescenta deja si un baiat-in pragul adolescentei Pana aici, clasic. De aici incolo, incep incurcaturile. Pe masura ce inaintam in film, fiecare dezvaluie cate un secret, de la pasiunea fiului pentru vecina foarte grasa, pana la faptul ca fiica lor era dansatoare intr-un bar, de la o inventata aventua a mamei pentru a-si impaca orgoliul ranit, pana la neputinta tatalui de a recunoaste ca are un fiu dintr-o relatie anterioara sau ca adevaratul lui vis este sa devina actor. Intriga este voit complicata, iar deznodamantul foarte amuzant, actiunea este tonica, iar Andy Garcia joaca impecabil. Mi-a facut placere sa vad acest film si il recomand tuturor.

Daca pana acum Bond iesea si din cele mai agitate intamplari fara nicio zgarietura si fara nicio pata pe costumul impecabil, de data asta Bond este mult mai uman. Chiar prea uman: alcoolic, dependent de pastile, pica testele de abilitati, arma ii tremura in mana, etc. Ce mai, Bond cel scos din cutie pe care il stiam eu a cam imbatranit, ca sa nu zic ca a cam obosit. Asta in ceea ce priveste rolul pentru ca de actorul D. Craig n-am nimic de zis, el si-a facut datoria exact cum trebuie. Cat despre actiunea filmului... ei, aici e alta poveste: pe mine una nu m-a impresionat cine stie ce. O alergare spectaculoasa cu motoarele pe acoperisurile unor case la inceput si pe la sfarsit iara ceva actiune. In rest, cateva scene care nu prea s-au legat (cum ar fi cea intrarea lui Silva in sala de judecata plina de oameni ca in secunda urmatoare cand incep impuscaturile sala sa fie aproape goala, exceptand personajele direct vizate de el) si multa amorteala. Ca o incheiere, este un film din categoria asa s-asa, il puteti vedea sau nu, tot-una.

Atat de multe clisee adunate intr-un film, mai rar ai ocazia sa vezi. O aglomeratie de glumite si replici "rasuflate", o pleiada de actori mari, care in ciuda talentului s-au incapatanat sa joace in acest film de duzina (cel mai bun exemplu este Mircea Diaconu-oare ce cauta acolo in rolul acela fara importanta?), un scenariu plin de clisee (da, stiu ca ma repet), iar actiunea nu are nici cap, nu are nici coada.

Un rol nou si total diferit fata de cele jucate pana acum de DeNiro, un rol care-l prinde foarte bine. Tatal a patru copii deja mari si plecati "la casele lor", se pregateste minutios pentru venirea lor acasa, amanata in ultimul moment de fiecare dintre ei. Prin urmare, tatal, in ciuda interdictiei medicului, se hotaraste sa mearga sa-i viziteze el. Numai ca, pe masura ce-i viziteaza isi da seama ca viata idilica pe care si-o imagina pentru fiecare dintre ei este un pic destramata, una dintre fete are un copil de care el nu stia si o sexualitate incerta, o alta maritata si fericita era de fapt despartita de sotul ei de mai mult timp,fiul pe care-l credea dirijor al unei orchestre era "doar" percutionist. In mod suspect copii il plimba de la unul la celalt si refuza sa-si petreaca timp cu el, folosindu-se de pretexte "cusute cu ata alba". Intristat se intoarce acasa, dandu-si seama ca este extrem de dificil sa preia rolul de confident si prieten al copiilor lui, acum ca liantul care-i unise, sotia lui moarta nu mai exista. Totusi, pe masura ce-si analizeaza comportamentul autoritar, gaseste puterea de a repara greselile facute si resursele necesare de a reinnoda legaturile cu ei.

Un Bruce Willis fara par-v-ati obinuit deja, care se lasa greu de ucis, pardon de pensionat, un Morgan Freeman batran, demn, usor afemeiat, care moare inutil (nu de alta, dar la cate scene trase de par sunt in film cred ca puteau sa-l salveze si pe el), un John Malkovich paranoic, macabru, dar cumva simpatic, o Mary Louise Parker in rolul lui Sarah care mi s-a parut putin credibila in rolul ei, cam asa as descrie prestatia actorilor. In rest, actiune, multa actiune, scene absurde si necredibile-cum ar fi cea in care Bruce Willis se ridica pur si simplu dintr-o masina care se invartea, dupa ce se lovise intr-o intersectie cu o alta-da, el conducea si da, masina a continuat sa se invarta, cateva glumite, cam atat.

In opinia mea e un film interesant, ce merita vazut. E drept, daca te astepti la un film de actiune, vei fi dezamagit, filmul e in sine e o simpla poveste. Povestea unei sotii frumoase, ingrijite, iubitoare, dar al carei sot mult mai in varsta decat ea o paraseste pentru cea mai buna prietena, a unei mame perfecte, dar care nu reuseste sa-si castige increderea si iubirea fiicei, a unei adolescente care reuseste sa se desprinda de viata aventuroasa, marcata de bautura si droguri si sa se transforme in sotia perfecta despre care vorbeam. Dar viata aparent perfecta e anosta, plictisita si neimplinita. Totusi, la final, Pippa Lee reuseste inca o data sa o ia de la capat alaturi de un barbat mult mai tanar. Ma tot gandesc cum s-ar fi aplicat acest film in Romania, cum s-ar fi mulat pe personalitatea unei romance cu aspiratii medii de la noi. Oare cum ar fi reactionat cand ar fi aflat ca sotul o insala cu cea mai buna prietena? Ar fi stiut sa fie decenta in despartirea ei? Poate. Dar cu siguranta i-ar fi fost foarte greu sa se desprinda de aceste amintiri si sa-si inceapa o noua viata, ea obisnuita se faca tot ceea ce e necesar pentru a fi totul bine de dragul copiilor, ea obisnuita sa roboteasca, sa-si faca datoria, in ciuda propriilor sentimente.

Intr-adevar, un film slab. Oare de ce l-or fi incadrat la categoria comedie? Eu n-am gasit nicio faza amuzanta in tot filmul (ata cat am rezistat, ca n-am avut rabdarea necesara pentru a vedea si finalul). Glume fara haz, Bruce Willis obosit si cumva plictisit, actiune trasa de par si mai ales clisee, multe clisee.

Tolaniti in fotolii comode, cu ochii agatati de un ecran, prinsi in rutina zilnica a micilor probleme uitam adesea ca suntem in fapt niste produse sociale, mai mult sau mai putin civilizate. Cu toate astea, instictul de conservare e doar adormit si isi va scoate coltii doar in situatii limita. Exact asta face acest film: aduce in discutie situatia omului civilizat, care tine enorm la cel mai bun prieten al lui, pentru care face tot posibilul sa-l salveze (il cara in spinare kilometri intregi, desi sansele ca el sa supravietuiasca erau mici si chiar si asa ar fi ramas schilodit), dar care nu ezita deloc sa-l lase in apa atunci cand nu mai poate respira datorita greutatii celuilalt. E drept ca aceasta decizie cruda si aparent inumana ii aduce o suferinta extrem de mare (odata intors in civilizatie, viata lui nu mai poate reintra pe fagasul normal, iar mintea lui refuza sa accepte acest adevar si mai ales consecintele lui), dar e greu sa-l condamni. Oare cati dintre noi nu va reactiona precum Mark, « scuturandu-ne » chiar si de cel mai bun prieten daca de asta depinde salvarea propriei vieti ? Oare cati dintre noi lasam la o parte reguli sociale, educatie, sentimente fata de cei de langa noi, doar pentru a supraviertui ? Cu siguranta nu vrem sa stim raspunsul la asemenea intrebare..

Cred ca cel mai amuzant din serie a fost primul, poate si pentru faptul ca prezenta o poveste noua, in care totul era invers fata de povestile clasice. Usor usor s-a ajuns si la cel de-al 4-lea. Nici prea slab, nici prea bun, amuzant totusi si placut.

Daca aveti chef de-un film romantic, fantezist si plin de actori cu nume celebre, atunci va recomand sa va uitati la acesta. E un film placut, cu putin suspans, un pic de magie dar cu siguranta nu e pentru toate gusturile. Mie imi place cum joaca Colin Farrell, ii urmaresc cu interes prestatia actoriceasca iar aici nu pot spune ca m-a dezamgait, dar nici ca am ramas cu gura cascata de cat de bun actor este el. Este asa si-asa. Insa in mod clar nu mi-a placut cum a jucat Russell Crowe. Rol negativ, nimic de zis, ar fi putut sa-l joace exceptional. Insa nu, nu prea a fost credibil. Mi s-a parut fals, fad si pe locuri tras de parul lipsa. Iar de gaselnita cu Will Smith in rolul lui Lucifer, ce sa mai zic: si el ar fi putut sa joace mai bine, cu totii stim ca poate, insa acum parca nu s-a straduit prea mult. Parca a trecut pe langa platoul de filmare in drum spre cumparaturi, a vazut ca se intampla ceva acolo si a zis: hai sa intru sa vad despre ce e vorba. Si intamplator l-au si filmat, si iaca rolul! Deci, ca sa n-o lungesc prea mult, puteti sa va uitati, dar sa nu va duceti la acest film cu asteptari prea mari. :)

Un film vechi, dar pentru fanii lui Woody Allen, nu cred sa fie o problema asta. Un viitor ciudat, in care este bun tot ceea ce noi azi condamnam (tutunul, grasimile alimentare, drogurile, etc) si un cineast care se trezeste in aceasta lume-el care intrase la spital pt o operatie de rutina cu aproape 200 de ani inainte. O dovada in plus ca omenirea, oricat de mult ar avansa in tehnologie,oricat de robotizata ar fi ea, ramane dependenta de viciile (placutele vicii) si de trasaturile negative ale caracterului ei (cu dictatori, revolutionari, crime, etc)

Acest film m-a impresionat din mai multe motive: 1) Leonardo DiCaprio s-a dovedit (inca o data) un actor bun, care stie sa-se aleaga rolurile si mai ales stie sa joace credibil. Initial, dupa ce l-am vazut in Titanic am crezut ca nu va fi mai mult decat un actor de fime romantice. Dar mi-a dovedit contrariul in filme precum Plaja, Catch Me If You Can, Aviatorul, etc. 2) anumite imagini sunt redate magnific, cum ar fi cea in care isi tine in brate sotia moarta si indurerat nu-i da voie sa plece iar ea se transforma in cenusa, confundandu-se cu fulgii negri ce cad in jurul lor. Asta ca sa dau doar un exemplu. 3) Initial mi-a fost teama ca acest film va fi unul in plus despre medici care fac experimente pe bietii oameni cu probleme psihice accentuandu-le boala in loc sa-i trateze, folosindu-se de ei ca sa-si demonstreze divese teorii, etc, etc. Ei bine, nu, desi este vorba tot de un experiment, acesta nu presupune nici lobotomie, nici consecinte negative pentru subiect, totul facut in numele stiintei. Se incearca recrearea unor conditii speciale pentru a ajuta un om cu un potential foarte mare, care isi manifesta schizofrenia in urma unei traume. Un joc inofensiv in aparenta, dar ineficient pentru simpaticul Teddy alaturi de care traiesti intens acest film.

Inca nu as putea sa spun despre acest film ca este unul genial sau unul foarte monoton, inca nu m-am decis daca mi-a placut sau m-a plictisit, pur si simplu.Cate putin din toate cred. Primul lucru pe care l-as putea spune este ca filmul e total diferit de ceea ce am vazut in ultimul an: nu are clisee, nu are actiune previzibila, iar la acel final cu siguranta nu te astepti. A avut dreptate persoana care a spus ca este un film mai degraba european decat american. Stilul de fimare are ceva vechi, optzecist as putea spune, dar foarte interesant. Apoi ar fi de remarcat prestatia lui Clooney: e credibil, are talent si o dovedeste in acest film. Pe de alta parte, actiunea acestui film m-a cam plictisit. Este monoton si-ti trebuie ceva rabdare pana la finalul imprevizibil de care spuneam.

Subiectul ar fi putut fi interesant, actorii au jucat bine, dar cu toate astea, nu stiu exact cum, a iesit un film banal.

Acest film fara Angelina cred ca n-ar fi spus nimanui nimic. Macar datorita ei filmul este salvat. Este intr-adevar un film cu ceva actiune, ea se agita, se zbate, alearga, impusca.. Dar cam atat. Dupa primele 10 minute iti dai seama de ce se agita atat personajele, iar finalul este cam in coada de peste.

Un film halucinant, in care te pierzi si nu te deranjeaza asta, asa cum te lasi dus de un val mare sau de un carusel ametitor. Cu toate astea, daca impartim brut oamenii in doua categorii, cei practici si realisit si cei visatori si purtati de reverii, cu siguranta nu as recomanda acest film primei categorii. Fara intentia de a jigni pe cineva, recomand filmul doar celor carora le place sa viseze cu ochii deschisi, carora se lasa dominati de fantezie si imaginatie. Pentru ca asta face acest film, se joaca cu fantezia ta, asa cum mata se joaca cu soricelul pe care-l prinde (fara sfarsitul tragic desigur :) ), iti deschide o poarte spre dorinte adanci, intime si prin urmare ascunse. Astfel te lasi prins in mrejele actiunii, ramai uimit de jocul extraordinar al actorilor care l-au inlocuit pe H. Ledger si maretia interpretarii lui Tom Waits.

In film sunt tratate mai multe subiecte de actualitate: banii, criza generata de divesre investii, manate la randul lor de interese. Sentimentele, relatiile familiale trec pe planul doi intr-o lume manata de interesul de a castiga bani, dominata de jocuri din umbra ale marilor afaceristi, care nu se dau in laturi de la nimic pentru a se razbuna, mai ales daca din asta se pot castiga iarasi bani. Michael Douglas, imbatranit si cumva obosit (este binecunoscut faptul ca se lupta cu cancerul) joaca extrtem de bine, iar rolul i se potriveste ca o manusa. Ceilalti actori au gravitat in jurul lui, din punctul meu de vedere. Trecand peste faptul ca filmul este plin de termeni de specialitate, spusi intr-un ritm alert si poate greu de digerat pentru cei care nu au cunostinte in domeniu, as spune ca este unul interesant si merita vazut.