bradu

O poveste reinventată despre pirați care m-a captivat total. Aventura, intrigile și curajul, fac senzația serialului iar personajele te fascinează complect, fie ele și secundare. Au ceva marcant, fiecare personalitate este unică și transmite intens propriile trăiri, chiar și cele mai interiorizate dar, mai ales, faptul că sunt inprevizibile te determină să le îndrăgești, e greu să preferi pe cineva anume. Locația este minunată, bine aleasă ca și întreaga arhitecrură precum și costumațiile. Aștept cu nerăbdare următoarele sezoane și voi reveni cu un nou comenteriu, mai complex.

O poveste plină de senzațional, pe gustul copiilor dar mi-a plăcut. O fantezie cu multe personaje simpatice, nu poți să nu le îndrăgești chiar și cu răutatea lor mai ales că par atât de naturale. Filmul implică o anume profunzime și e plin de semnificații. Dacă mie mi s-a părut distractiv, probabil pentru copii este un adevărat thriller căci este bine regizat iar prelucrările pe calculator crează senzație de natural, falisitatea nu este percepută niciunde, totul reușește să te impresioneze, sunt perfect credibile și asta dă savoarea filmului la adulți.

O poveste despre supraviețuire expusă într-un mod foarte simplist și asta-i dă credibilitate. Cred că reușita acestui film i se datoreză lui Mark Watney, un personaj interpretat excelent de Matt Damon. Mi-a plăcut pentru că nu a creat o senzație de înfricoșare pentru situația lui ci a căutat să o rezolve cu luciditate, speranță și umor. Mi-a plăcut că povestea s-a axat mult pe ideea de valoare a omului, deci foarte provocator. Pentru un SF, efectele speciale aproape au lipsit dar acest fapt nu scade frumusețea filmului și compensează cu locația aleasă, a părut atât de natural pentu o planetă vitregită de viață. Un film captivant, pentru toate vârstele, care te prinde, te fascinează, care are un script foarte bun ca și muzica de fundal. Probabil va fi propus pentru Oscar, are originalitate.

Narația, acțiunea în general dar și imaginea de ansamblu, nu sunt o noutate și totuși filmul mi s-a părut acceptabil. Atâta timp cât atenția mi-a fost captată, a avut ritm, nu m-a mai interesat momentele confuze iar mie-mi plac filmele cu zombi, deci clar, este un film pentru fani. Nota 8.3 este exagerat de mare, un film de maxim 6!

Scurt și lipsit de dialog dar cu un umor de mare clasă, filmul fascinează. Pe parcursul celor 25 de minute, Keaton păstrează fața lui împetrită și lasă expresivitatea să se simtă prin comportament și maniere, oricum el caută un anume confort și gagurile se țin lanț. Muzica mi s-a părut esențială, cu o notă constantă, s-a încadrat perfect cu acțiunea. Un must-have pentru fanii lui Keaton.

Povestea nu este în total surprinzătoare, gândul îți fuge la un film asemănător, totuși are momentele lui cheie. Ritmul lent plictisește pe alocuri iar scenele terifiante nu impulsionează tensiuni. Psihoza personajelor mi s-a părut superficial expusă poate din cauza unor momente care prea se repetă fără a dezvălui nimic iar finalul pare banal precum întreg filmul.Nota 6!

E în stilul lui Bond să-și facă intrarea într-un mod spectaculos și nu lipsit de eleganță și nici de acea notă de umor sau o anume aroganță care se pare că-l caracterizează. E în stilul său de a-și risca viața în compania unei femei superbe. Scenariu nu mi s-a părut așa teribil dar locațiile și efectele speciale sunt perfecte. Acțiune intensă cap-coadă, simți pericolul și chiar îți să frisoane dar și întreaga echipă de actori este în formă maximă; chiar dacă nu-l egalează pe Skyfall, Spectre rămâne un film bun aproape din toate punctele de vedere. Oricum, cine-l iubește pe Bond, se va bucura de film la maxim, Sam Mendes a știut să facă atmosferă.

Mi-a plăcut modul în care Tom încerca să facă totul prin prisma bunului simţ, prin ceea ce este corect, mi-a plăcut modul în care încerca să se detaşeze de omul care a fost în perioada războiului. Povestea în sine este simplă şi uşor plictisitoare pentru vremurile de azi, lipsită total de acţiune, cu un dialog cam sec dar compensează cu excelenta interpretare a actorilor, cu personajele foarte complexe, chiar tipicar realizate redând perfect mentalitatea şi ambiţiile clasei de mijloc; o imagine foarte bună ţinând cont că filmul este din anii 50 şi mi-a atras atenţia vestimentaţia, un design perfect realizat ca şi locaţiile alese. Filmul îl recomand doar cinefililor pasionaţi cu adevărat de filmele vechi, altfel nu i se va simţi valoarea.

Filmul intră direct în subiect, într-o lume post-apocaliptică, lupta pentru supraviețuire continuă deci, acțiune din start și narația aduce un element nou în ce privește evoluția celor infestați. Suntem scutiți de momente prea sângeroase sau fețe monstruoase iar întreaga imagine te duce cu gândul la Mad Max, un decor foarte asemănător. Filmul, în mare, este plăcut, cel puțin pentru fanii genului și nu te plictisește. Partea bună este că protagoniștii de pe generic, mie-mi sunt necunoscuți, își fac treaba bine ca și Mark Atkins, are ceva experiență pentru astfel de genuri și construiește o lume destul de reală deși plină de lacune. Un alt punct slab este că totul începe prea brusc și la fel se termină și nu te simți legat de nicun personaj dar nici nu ai o motivație, ele nu au profunzime și nicio identitate bine conturată. Într-un cuvânt nu regreți că-l vezi, nu regreți dacă-l ocolești.

Nu te aștepta la prea mult, totși, filmul văzut într-un moment bine ales, te binedispune, ușor ca apa plată cu lămâie, bei paharul dar tot ți-e sete. Puțin umor și multă foială, adevărul este că nici eu nu sunt fan Sarah Jessica Parker dar am găsit răbdarea să-l urmăresc până la final. E o chestie!

Când accepți un stil de viață mai neconvențional, urmările nu se lasă prea mult așteptate și Jimmy Conlon începe să simtă asta pe pielea lui iar spectatorului i se oferă o poveste de acțiune 100%100. Subiectul nu este o noutate dar cei doi mari actori Liam Neeson și Ed Harris, recunoscuți ca ași ai acestui gen de filme, oferă multe scene de calitate iar impactul asupra emoționalului nostru nu slăbește niciun moment pentru că totul se mișcă în permanență. Normal, un film bun, a cărei regie nu lasă nimic nefavorabil de comentat, și a căror efecte speciale sunt foarte profesioniste dar punctajul filmuluin este scăzut din cauza unui subiect prea mult exploatat care nu aduce nico noutate. Admir evoluția artistică a actorului Liam Neeson, cel puțin în filmele de acțiune a devenit unul dintre cei mai buni.

Nu știu de ce este sub titulatura "groază", nu are nimic care să te înspăimănte, din contra, este o dramă plină de sensibilitate și afecțiune. Maggie este un personaj de admirat datorită puterii de caracter de care dă dovadă și, alături de tatăl ei, fac un cuplu care, în ciuda unei acțiuni lente, te impresionează constant. Două personaje bine gândite, au dat dovadă de multă afinitate într-un moment dezastros atât pentru ei cât și pentru întreaga omenire. Filmul merită o notă mult mai mare, probabil a fost depunctat pentru că nu a întrunit acel grad de oroare așteptat, reclamă prost făcută, nu este un film cu zombi la propriu așa cum se subânțelege. Arnold Schwarzenegger reușește perfect în rolul tatălui, total opus stilului său de personaj, merită toate laudele, pe mine m-a convins că are potențial. Îl consider un film de famile, explorează relația tată-fiică și mi s-a părut un bun exemplu.

Un film perfect pentru cei mai romantici, nu că ar străluci ca narație, e o poveste de dragoste simplă, în a cărui textură un strop de fabulos introdus cu multă delicatețe, îi dă o culoare aparte. Dar melancolia cu care Blake Lively reușește să-și prezinte personajul, drama interioară trăită continuu, fără a fi exteriorizată, puterea de-a accepta pierderea lucrurilor, a oamenilor din viața sa, te emoționează, ca și relația pe care o stabilește cu fiica ei. Mi-a plăcut prestația actorilor care echilibrează desfășurarea acțiunii și dau profunzimea necesară personajelor pentru ca povestea să pară cât mai credibilă. Reușesc să mulțumească publicul. Harrison Ford ( a îmbătrânit, păcat), William, este personajul care pare a declanșa restabilirea stării de fapt normale a acestei stranieități... O fantezie dusă la logica extremă care te acaparează complect dar ironia sorții este ca lucrurile să se așeze într-o ordine până la urmă a firescului.

Filmele vechi le găsesc precum vinul, cu cât mai vechi, cu atât mai bune iar Chato's Land are un loc în față pentru genul western. Am avut privilegiul să-l văd la primele lui apariții pe marele ecrane și a fost un film care a impresionat, un film de nota 8. Realizat destul de complex, cu o imagine de ansamblu foarte bună pentru acei ani, te emoționa prin violența și imoralitatea la care erau supuse personajele, accentul fiind pus pe rasism dar și pe nedreptatea unei adevărate justiții, ea practicând linșajul. Chato, un personaj care merită toată aprecierea, a încântat prin curajul și demnitatea lui dar și prin modul în care acționa... meritul fiind și al mult apreciatului actor Charles Bronson, care prin alură dar și interpretare, i-a dat un farmec aparte. Land's Chato este o frumoasă călătorie în trecutul unor vremuri de mult apuse dar care încă trezește curiozitatea celor care iubesc vestul sălbatic, acea lume plină de viață dar într-o continuă transformare.

Un thriller la vremea lui, cu un început foarte bun, dar pe parcurs se pierde câte puțin. Mi-a plăcut, are multe scene bine realizate și un complot frumos structurat, merge până unde nu te aștepți și are și morală. Interesante cele două personaje și-ți place să le pui în balanță pentru a le compara, normal, nu au cum să fie la egalitate dar fiecare cu o personalitate interesantă, un stilat și un sociopat iar gradul de experiență și inteligență fac în final diferența. Oricum, Arthur Bishop oferă un suport solid filmului și o atmosferă care place, place și datorită unui umor sec dar pus la locul potrivit. Mi-a mai plăcut locațiile alese ca și imaginea ușor picturală încadrată de o muzică bine aleasă, a pus în valoare momente cheie. Filmul merită văzut, eu îl consider printre cele mai bune în care a jucat Charles Bronson iar Jan-Michael Vincent era deasemenea foarte la modă în acel timp plus că apare într-o scenă și Jill Ireland, soția lui Bronson.

Dintre toate filmele cu Charles Bronson, The White Buffalo a fost preferatul meu în acele vremuri, era cu adevărat ceva nou, un western cu o notă "scary" dar și un altfel de personaj, inedit pentru stilul actorului. Totuși nu este un film mare, acțiunea mult prea lentă, dialogul sărac și fără miez, ținând cont că bizonul a fost folosit mai mult ca un simbol pentru temerile lui Bill Hickok, un personaj ajuns la limita unei vârste după o viață cam tumultoasă... bizon ce nu a fost prea bine realizat ca efect special, dar filmul îți rămâne în memorie, a avut acea scânteie de straniu care place, o regie și o poveste bună ca și interpretarea actorilor dar mai ales a fost foarte original, cum s-ar spune și-a creat o identitate proprie. Nu pot să nu mă întreb, cu efectele din ziua de azi, cum ar arăta acest film? cred că mult mai bine! Filmul merită văzut de fanii lui Bronson, clar nu vor rămâne dezamăgiți.

În stilul său foarte personal, Sergio Leone, te acaparează total, nu contează dacă este un film văzut și revăzut. Once Upon a Time in the West, un clasic de mare referință, îți oferă un complot care surprinde permanent nu numai prin personajele atipice a căror legătură între ele nu o poți înțelege bună parte din film dar și prin cadrele de o tristețe iremediabilă în care apatia, plictiseala, sunt punctul forte. Și totuși întâlnești o anume estetică de prezentare a vestului sălbatic prin imaginea de ansamblu sau a micilor detalii dar și prin ciudatele personaje, un vagabond care cântă la umzicuță, un criminal și un bandit, un trio ciudat, complectat de o frumoasă femeie pe care Leone cred că o folosește mai mult ca un simbol al nașterii unei noii civilizații. Interesant a fost și modul în care a dat o anume mistificare apei folosind un alt personaj Morton, simbol al corupției, a unei lumi ajunse la apogeu. Frumos film, un must see care merită o notă maximă.

Filmul se face special prin poveste și, fără a crea tensiuni prea mari, rămâne plin de un anume mister la care nu primești nicio explicație. Experimentezi însă din plin emoțiile umane precum durerea, furia, dragostea părintească și o anume intuiție de care nu oricine dispune însă lui Connor nu-i lipsește, un alt fel de legătură cu divinitatea. Russell Crowe a excelat în rol, permițând personajului să se exprime, conturându-i un caracter mai aparte, o aură specială ce o capătă din ciudata sa abilitate, poate de a comunica cu apa...? Oricum, reușește să umple orice cadru cu prezența sa. Mi-a plăcut în egală măsură și viziune sa ca regizor, mondul cum a explicat prin imagini un nou înțeles asupra culturii, a tradiției unui popor ce-l vedeam doar ca invadator. Ayshe și maiorul Hassan, două personaje de excepție, aduc un aport important în conturarea dramei și ne oferă oportunitatea de a înțelege mai bine moralitatea, modul de gândire a poporului turc dar și aberațiile unui război. Acest film mi s-a părut un proiect ambițios din partea lui Russell Crowe și consider că și-a atins scopul, esența filmului este bine exprimată și plină de originalitate.

Nu mi-a plăcut faptul că Chad Stahelski&David Leitch, nu și-au prezentat personajul la nivelul așteptărilor, la faima pe care și-o făcuse mi s-a părut destul de vulnerabil. Keanu Reeves, care mi-a lipsit mult, pare în formă, a făcut singur cascadoriile totuși am așteptat mai mult și din partea lui. Un film 100%100 comercial, cu acțiune temperată, lipsind acel zgomot pentru nimic cu care suntem obișnuiți în ultimul timp, cu o poveste clară și nu lipsită de detalii. Filmul are o imagine de ansamblu foarte plăcută, cascadoriile sunt atât de reale, nimic exagerat iar sonorul face toți banii, cu o tentă caustrofobică, oarecum leneșă, învelește personajele într-o aură de politețe, de un anume civilism, care este opusul personajelor. Mi-a plăcut finalul, drăguț film.

Antoine Fuqua a avut grijă ca,în ciuda unui subiect dinamic, să ni-l prezinte totuși într-o lumină de un anume echilibru,parcă lipsit de vigoare dar șocant în acelaș timp și i-a dăruit drept recompensă lui Robert McCall destul farmec și carismă,așa, ca să ne fascineze și aș zice că Denzel Washington e în plină formă. Filmul mi-a plăcut, merită văzut, are un potențial bun este provocator și persistă o notă de mister ce învăluie personajele cheie. Imaginea foarte bună încadrează o atmosferă rece,meschină, lipsită de orice sentimentalism în care o anume slăbiciune interioară dezvăluită de McCall,singura licărire de umanism, lasă senzația unei societăți în care dreptatea a devenit doar o slăbiciune.