Calepio
Profil nereclamat@calepio

Cu exceptia unei scene de aproximativ un minut cu Christopher Mintz-Plasse, ce mi s-a parut orecum amuzanta, filmul asta este o mare porcarie ce se incadreza perfect in sfera filmelor despre adolescenti de categorie inferiora, ce cuprind glume lipsite de haz, si eterna vulgaritate excesiva si inutila.

Fara indoiala nu se poate compara cu lungmetrajul precedent, totusi 16 minute merita pentru o poveste destul de simpatica.

Misterul si horrorul lipsesc cu desavarsire, cateva momente de suspans si nimic mai mult, o seara pierduta aiurea.

Povestea in care cei doi prieteni ajung intr-o dimensiune in care fanteziile din filmele porno sunt reale, este ceva mai sofisticata fata de restul comediilor gen "sex si fete sexy sa fie in rest nu mai conteaza", filmul are o poveste de dragoste destul de simpatica, cateva replici si situatii destul de amuzante, dar evident si de aceasta data atractia principala este senzualitatea.

Ma asteptam la o comdeie seaca si vulgara, dar ma avut parte de una destul de reusita si ma bucura asta. The House Bunny este departe de a fi o comdie perfecta, insa merita vazut macar o data.

Clasicul filmelor de actiune gen Mission: Impossible sau The Bourne Identity (la nivelul carora nu se ridica), cu scene de actiune foarte putine si foarte plictisitoare iuntr-un cuvant slabe. Gina Carano nu s-a descurcat asa de rau pentru primul ei film, dar cred ca ar trebui sa ramana la MMA.

Un serial de animatie foarte simpatic si educativ, la baza caruia sta povestea lui Peter Pan, numai bun pentru cei mici.

O comedie destul de buna ce ma amuzat destul de tare, piperata cu drama detinutilor ce aleg sa joace fotbal pentru a se razbuna pe gardieni lor. Filmul are o distributie ce i se potriveste ca o manusa acestui gen de film in centrul careia se afla mari comedianti Adam Sandler si Chris Rock, completata de o multime de actori veniti din lumea sportului cu o conditie fizica excelenta ce si-au jucat foarte bine rolurile de spargatori de capete. Pe deasupra fimul beneficiaza de o coloana sonora excelenta.

O animatie slaba din punct de vedere al efectelor vizuale ce incearca sa imite elemente din lumea reala, insa personajele sunt destul de amuzante si mai intalnesti adesea o gluma buna.

Am vizionat acest film din intamplare la TV, cu ceva timp in urma, un film cu un subiect copiat in mare parte din alte filme, un personaj din lumea virtuala (joc video) care reuseste sa ajunga in lumea reala. Scenariul filmului este unul mediocru specific filmelor de duzina cu monstrii din anii 70-80, dar principalul dezavantaj al filmului sunt efectele speciale foarte slabe desprinse parca din aceiasi perioada.

Jim Carrey dovedeste inca odata caci se pricepe pe langa comedii si la un alt gen de film. Cat despre film pot spune caci este un thriller psihologic de exceptie ce ma tinut in suspans pana la final, paranoia m-a captivat cautand numarul 23 peste tot precum Walter, gasind-ul unde ma asteptam mai putin. Sa va dau un expemplu, cand am vizionat acest film nota pe cinemarx era 6,9, iar pe IMDb 6,2 6+9+6+2=23.

Un scurt metraj foarte bun, care reuseste sa cuprinda in doar 15 minute bucuriile pe care ni-le aduc cartile in viata noasta, si ne aduce aminte sa le mai si citim, nu doar sa le folosim pe post de piese de mobilier.

Inca un film despre un luptator care-si castiga faima asa cum fac multi luptatori din filmele din zilele noastre, pe Internet. Paul Wight arata caci pe langa wrestling se pricepe putin si la actorie, adaugand un strop de drama si comedie acestui film care nu exceleaza la nici unul dintre genuri.

Am vazut multe filme asemanatoare cu Sex Drive, ce prezinta obsesia adolescentilor pentru sex, obsesie ce devine mult prea exagerata, din ce in ce mai mult, dar care prinde foarte bine la publicul tanar, chiar daca in aceasta categorie ma incadrez si eu, nu pot spune caci mi-a placut asa de mult, sunt intradevar unele scene destul de haiose, insa filmul se evidentiaza printr-un limbaj si scene mult prea vulgare.

Nu ma asteptam la prea multa actiune din partea unui film cu un asemenea subiect, pana la urma titlul spune la ce sa te astepti, sunt unele scene care te tin cu sufletul la gura, merita vizionat macar o singura data. Nota 8

Nu pot descrie in cuvinte ce am simti cand am vizionat aceasta capodopera, Fight Club este un film care-ti transmite o stare unica, ce te face sa savurezi fiecare clipa. Genialul David Fincher s-a intrecut pe sine aducand la rang de arta limita dintre viata si moarte si intr-un mod unic. Pedeasupra atat Edward Norton, cat si Brad Pitt au avut un joc exemplar. .

O poveste de dragoste pe care o pot numi originala, dintre o femeie de afaceri contemporana si un duce sarmant din secolul 19. In film sunt prezente momente romantice specifice acelor vremuri intr-o ambianta cu zilele noastre. Desi nu sunt un mare fan al genului motivul pentru care am vizionat acest film este Hugh Jackman, ce si-a interpretat rolul de nobil cu acuratete punand in vedere carisma si caracterul de nobil al lui Leopold.

Genialul Scorsese, iată din nou, ne oferă o capodoperă, o imagine incomparabilă, care atrage cu fiecare cadru şi dă de gândit pentru o săptămâna înainte... Dar este de aşteptat ca mulţi telespectatori, ce nu ştiu despre sursa primară, prealabil să rezolve problema şi-şi vor da sema cu ce se v-a sfârşi totul. Muzica este perfectă. Anume din cauza muzicii, fiecare minută petrecută pe insula blestemaţilor, este îmbibată cu un sentiment de frică, claustrofobie şi paranoie. În pictură, practic lipsesc evoluţiile dinamice, în schimb, totul progresează încet, doar c-o astfel de abordare simţi toată acea tensiune, care a dorit să fie transmită de către regizor. Filmul surprinde, este un adevarat triler.

Nu e cine stie ce de filmul acesta, pe parcursul caruia mai este ucis cate un personaj pentru a nu plictisi detot publicul si care are un final cu totul neasteptat de banal.

Un film destul de bun,dar cu o poveste pe care nu o pot numi banala si mai degraba comuna intalnita la prea multe filme, o poveste ce pune in vedere o alternativa neagra a viitorului omenirii, pe langa asta ne arata sa nu mai fim asa de materialisti si sa apreciem cea ce avem mai mult.