cameleonii

Catching Fire este bijuteria anului 2013 si ridica atat de mult stacheta incat restul blockbusterelor dar si filmelor aparute pana acum ar trebui sa ingenuncheze in fata lui. Mult mai intens, mult mai dramatic, mult mai violent dar si mai spectaculos decat prima parte, filmul a meritat pe deplin asteptarile, si a reusit sa-i rasplateasca pe fanii seriei dar si pe simpli cinefili care nu au cum sa se declare dezamagiti de rezultatul obtinut. Trecerea catre cea de-a 75 editie a Jocurilor nu este lipsita de actiune si suspans caci revolta in toate districtele isi face simtita prezenta inca de acum in fiecare moment al filmului. Sfidarea oamenilor fata de conducerea actuala a Jocurilor dar mai ales: a Jocurilor in general este din ce in ce mai evidenta odata cu trecerea timpului si este o rampa de lansare catre adevarata revolta care va urma odata cu partea a 3-a. Toate aceste lucruri nu fac decat ca editia 75 sa fie una mult mai intensa, mai disputata, mai spectaculoasa dar si mai surprinzatoare ca niciodata. Jocurile din arena sunt dementiale ( se vede clar bugetul dublu fata de primul film ), efectele speciale folosite sunt fabuloase, iar indoiala care graviteaza in jurul aliantelor nu face nimic altceva decat sa sporeasca tensiunea existenta in film. Finalul reprezinta cea mai buna parte a filmului. Pur si simplu nu iti vine sa crezi momentul ales de regizor pentru a pune capat actiunii partii a 2-a, insa astfel interesul pentru Hunger Games Mockingjay partea 1 este maxim. Jennifer Lawrence este fara indoiala mina de aur a studiourilor de la Hollywood in acest moment si cu siguranta o vom mai vedea si in multe alte filme de succes in afara seriei Hunger Games. Desi si in prima parte aceasta reuseste sa ofere o interpretare a presonajului ei aproape de perfectiune, castigarea premiului Oscar i-a oferit mai multa siguranta si experienta, astfel incat personajul Katniss Everdeen este si mai bine dezvoltat fata de prima parte. Nu trebuie uitati nici Josh Hutcherson sau Liam Hemsworth care sunt mult mai maturi in exprimare, dar nici Stanley Tucci sau Elizabeth Banks care par perfecti pentru aceste roluri si dau o culoare aparte filmului. Atunci cand vine vorba despre detalii, Catching Fire nu lasa nimic la voia intamplarii. Filmul reprezinta un pas imens fata de prima parte atunci cand vine vorba despre scenografie, costumele folosite sau machiaj. Se observa clar munca titanica depusa de departamentul de design si creatie pentru realizarea a tuturor costumelor excentrice din timpul filmului, a scenografiei dar si a machiajului. Tocmai din aceasta cauza, pe 2 martie, atunci cand vor fi decernate premiile Oscar pentru Cea mai buna scenografie/ Cele mai bune costume/ Cel mai bun machiaj, Catching Fire ar trebui sa castige toate aceste 3 categorii fara nicio problema. Bineinteles, toate lucrurile de mai sus nu ar fi fost posibile daca bugetul filmului nu s-ar fi dublat fata de prima parte, dar si fara regizorul Francis Lawrence care a stiut perfect cum sa combine toate elementele importante care au gravitat in jurul filmului. Felicitari tuturor pentru munca depusa pentru realizarea filmului si JOS PALARIA!

Avand in vedere bugetul impresionant de care a beneficiat (110 milioane$), filmul nu duce lipsa de cadre spectaculoase care sa-ti taie respiratia,insa mult prea putine pentru ceea ce putea oferi. Singurele care impresioneaza cu adevarat sunt cele filmate in spatiu din afara bazei de pregatire a soldatilor, precum si cele surprinse in timpul antrenamentului copiilor, atunci cand gravitatia nu exista.In rest, efectele speciale sunt folosite in mod haotic. Bataliile care se deruleaza pe ecranul cinematografului sunt de cele mai multe ori de neinteles, iar in majoritatea razboaielor dintre cele doua specii, navele de razboi sunt atat de numeroase incat tot ceea ce se poate vedea pe ecran sunt doar cateva puncte portocalii, rosii si negre, care se deplaseaza pe unde apuca, si numeroase lasere albastre care pornesc de peste tot si lovesc cam tot ceea ce prind in cale. Lipsa imaginatiei regizorului este extrem de vizibila prin felul in care filmul isi pregateste terenul pentru razboiul final exact in acelasi mod in care si The Hunger Games isi pregateste spectatorul pentru batalia finala, dar cu multe elemente importante in minus. Desi are parte de o distributie impresionanta, cu actori ca Viola Davis, Harrison Ford si Ben Kingsley, Ender’s Game nu puncteaza deloc la capitolul interpretari, acestea fiind cel mult acceptabile. Pustiul Asa Butterfield, care ar trebui sa devina idolul milioanelor de fani ai romanului, nu face nimic altceva decat sa-si miste mainile in stanga si in dreapta, utilizand o tehnologie de mult invechita in filmele si serialele americane, si sa-si spuna replicile intr-un mod prea putin credibil. Nota 6!

Exista un singur motiv pentru care filmul acesta a vazut lumina zilei. Studiourile de la Hollywood sunt atat de disperate dupa cifrele de-a dreptul nebune incasate de Saga Amurg, incat vad in fiecare serie de carti pentru adolescenti un potential imens de box office. Asa s-a intamplat cu “The Host”, cu “Beaufitul Creatures”, iar acum cu acest The Mortal Instruments. Din pacate pentru producatori si din fericire pentru spectatori, toate aceste incercari de a aduce pe ecrane noul Twilight esueaza lamentabil atat in incasari cat si in recenziile criticilor si ale spectatorilor. Instrumente Mortale este un mic dezastru (spun mic pentru ca bugetul alocat filmului nu a fost exagerat de mare ), la care contribuie absolut toata lumea care a participat la realizarea sa. Distributia este prost aleasa, iar titlul pentru cel mai slab actor al filmului se poate da intre toti actantii filmului. Lily Collins este enervant de plictisitoare si are parte de un partener, Jamie Campbell Bower, cel putin la fel de talentat ca si ea. Pentru astfel de prestatii exista totusi o recompensa care se numeste Zmeura de Aur. Dupa distributie, echipa care s-a ocupat de efectele speciale merita si ea amintita. Sunt foarte multe scene in care efectele sunt prelucrate oribil. Pe langa distributie si efecte, povestea de dragoste dintre cei 2 este demna de filmele horror. Scenele de lupta intra si ele la capitolul naivitate, 3 amarati inving o armata de vampiri, vampiri care nu semanau deloc a vampiri ci mai degraba a zombi, ajutati de niste varcolaci care se asemanau cu vampiri. Mai trebuie sa precizez ca scenariul mai arunca pe eran detalii mai putin importante, precum: o poveste de dragoste (insa nu cea dintre protagonist și protagonista) , niste vanatori de umbre, o cupa a carei poveste n-am inteles-o si 2 ciudati care parca nu mor niciodată. The Mortal Instruments este doar o alta ecranizare a unei carti pentru adolescenti care tinteste succesul de casa si de public al lui Twilight, dar esuează lamentabil la toate capitolele. 4!

The Conjuring a fost, probabil, cel mai asteptat film horror al anului 2013, iar incasarile pe care le-a avut dovedesc acest lucru. Insa, toata lumea stie faptul ca incasarile unui film nu definesc si calitatea acestuia, iar acest lucru se potriveste perfect in cazul acestui film. Traind printre demoni nu este decat o incercare disperata de a schimba regulile filmelor horror, care, din pacate, cade repede prada fazelor inspaimantatoare pe care le-am tot vazut in ultimii ani. Filmul este un cliseu cap-coada al filmelor de groaza facute pana acum. O familie care se muta intr-o noua casa, activitatea paranormala care se petrece in interiorul casei sesizata doar de animale, un copil care isi face repede un prieten fantomatic, parinti care aproba relatia dintre copilul lor si noul prieten (de parca pana atunci copilul avusese nenumarati prieteni imaginari), fenomene paranormale minore sesizate de copii, fenomene paranormale majore rezultate din aparitia unor creaturi, banuiala ca ar fi bantuita casa, plecarea unuia dintre soti care duce la intensificarea paranormalului, familia care cere ajutorul unor specialisti, specialisti in astral si paranormal care confirma prezenta unei entitati demonice si bineinteles, concluzia cutremuratoare: entitatea ii va urma oriunde s-ar duce asa ca singura solutie este exorcizarea demonului. Traind printre demoni nu merita tot tam-tam-ul care s-a facut în jurul lui si probabil nici incasarile exorbitante pe care le-a avut. Pentru ca este doar un alt film de groaza fara a avea vreun element surpriza, nu pot sa-l recomand decat fanilor infocati ai genului si celor care sunt usor de speriat. 6!

Incep prin a-i multumi lui Mark Wahlberg pentru faptul ca nu am pierdut inutil aproape 2 ore vizionand filmul. Daca ar fi sa fac un mic rezumat al filmului, probabil ar suna cam asa: 43,125 de milioane de dolari, Papi Greco, CIA, agentia antidrog, fortele navale, o bila alba numita Mark Wahlberg si alta neagra – Denzel Washington. Din pacate, filmul nu reuseste pret de nicio secunda sa depaseasca majoritatea productiilor de genul acesta, desi distibutia parea a fi foarte buna la inceput. Denzel a avut o aparitie palida pe tot parcursul filmului. Din fericire pentru el, pentru producatori, dar mai ales pentru spectatori, Mark Wahlberg reuseste sa faca un rol excelent, sa fie sarea si piperul de care avea nevoie filmul. Tocmai din aceasta cauza filmul ar fi putut foarte bine sa se numeasca 1 Gun, sau lui Wahlberg i s-ar fi putut gasi un alt partener in cautarea banilor pierduti. Alaturi de Denzel, scenariul filmului cat si actiunea raman datoare spectatorului. Raportul dintre glumele nereusite si cele reusite a fost covarsitor mai mare decat numarul scenelor de actiune. In total au fost aproximativ … o scena de actiune palpitanta (cea de pe acoperis). Parca de la un film de actiune, intitulat pe deasupra si “2 Guns”, te-ai astepta la mult mai multe scene de actiune si mult mai mult pac-pac. Nota 6.

Pentru ca este un film autobiografic despre viata lui Steve Jobs, sau mai bine zis un film despre nasterea companiei Apple, imi este destul de greu sa nu fac o comparatie cu “The Social Network”. Ei bine, Jobs reuseste sa aduca în prim plan un lucru care a lipsit cu desavarsire în “The Social Network”: umorul. Sunt destule scene în care replicile personajelor reusesc sa aducă zambetul pe buzele spectatorilor sau chiar usoare rasete. Din pacate, Jobs pierde teren atunci cand vine vorba de coloana sonora. Nu exista niciun fragment muzical care să atraga atentia sau să impresioneze. Si la fel ca si în The Social Network, filmul nu reuseste sa se axeze mai bine pe relatiile dintre personaje, sau sa detalieze mai bine personajele (în special pe cele secundare). Scenariul (care in mod normal se presupunea a fi punctul forte al filmului) este bun, dar nu extraordinar. Sunt destule momente liniare ale filmului, momente care ar fi putut fi inlocuite cu multe alte detalii despre viata lui Steve Jobs, sau detalii despre compania Apple. Tocmai de aceea, probabil vor fi si unii spectatori nemultumiti de faptul că filmul nu patrunde mai adanc în viata lui Steve (de exemplu: Pixar nu este amintit nici macar 2 secunde în film). O mica surpriza pentru mine insa, a fost reprezentata de faptul ca filmul încearca sa se axeze putin si pe viata personala a lui Steve. Este clar ca scenariul pierde în detrimentul actorului și probabil de aceea Jobs nu va beneficia de nicio nominalizare la Oscar sau Golden Globe. In ceea ce il priveste pe actorul principal, pot spune un singur lucru: în trailer, Ashton Kutcher ca si Steve Jobs arata excelent, insă in film arata demential. Nu numai asemanarea fizica dintre cei doi (care este uluitoare) este de remarcat, ci mai ales usurinta cu care Kutcher reuseste sa se adapteze unui rol diametral opus fata de cele cu care ne-a obisnuit. Interpretarea lui este senzatională pe tot parcursul filmului si magistrala în cel putin două momente ale filmului. Primul – in scena de deschidere a filmului în care prezinta pentru prima data noul produs “iPod”, iar al doilea moment – la finalul filmului, atunci când rosteste un discurs de-a dreptul emotionant. Dacă in 2009 revista “Entertainment Weekly” scria un articol numit “Dati-i lui Christian Bale un Oscar pana nu dispare de pe faţa Pamântului”, acum, în 2013, aceeasi revista ar trebui să ia atitudine cu privire la rolul facut de Ashton Kutcher. Si pentru ca exista nemultumiri in ceea ce priveste productia Jobs (Steve Wozniak, co-fondatorul Apple, spunea faptul ca filmul nu reflecta realitatea), aştept cu interes sa vad şi a doua productie despre viata fondatorului Apple. Jobs este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2013 pana acum si îl recomand tuturor celor care vor sa vada o altă fata a lui Ashton Kutcher, sau celor care vor să afle mai multe detalii despre viata/compania fondatorului Apple.

Este interesant faptul ca Hollywood-ul apeleaza din ce in ce mai mult la povesti fabuloase ( Oz, Hansel si Gretel, Scufita rosie etc ), pe care le transforma in aventuri fantastice destinate adolescentilor si tinerilor. Si ca toate filmele adaptate dupa carti, Jack si uriasii deviaza de la povestea initiala, motiv pentru care criticii vor avea iar ceva de comentat, insa dupa parerea mea toate aceste schimbari au facut povestea mai atractiva. Anuntat ca un veritabil blockbuster inca de anul trecut, Jack the Giant Slayer a dezamagit multa lume, atat critici cat si spectatori, acest lucru datorandu-se in mare parte lansarii mult mai tarzii a filmului, decat calitatii acestuia. O surpriza pentru mine a fost tanarul actor Nicholas Hoult – laudat chiar si de critici dupa prestatia lui in Warm Bodies, care isi joaca rolul foarte bine si dezinvolt. Din pacate nu aceleasi cu cuvine pot spune despre partenera lui Eleanor Tomlinson – aceasta avand o prestatie destul de stearsa pe tot parcursul filmul. Pe langa prestatia lui Nicholas Hoult, filmul exceleaza la nivel vizual. 3D-ul este foarte bine realizat, contribuie la un impact mai mare asupra lumii imaginate de regizorul Bryan Singer, iar lupta dintre giganti si oameni este de-a dreptul spectaculoasa. Si ca in majoritatea filmelor de genul acesta, umorul este bine strecurat in poveste . Ce sa mai...filmul are toate ingredientele: actori, 3D foarte bun, efecte spectaculoase, poveste celebra pentru ca dupa vizionarea acestuia sa te declari multumit.

Pentru o coregrafie jalnica ( cea de la inceput ), pentru alte 2 coregrafii cat de cat ok ( cele de la muzeu si restaurant ) care din pacate nu se ridica absolut deloc la nivelul celor din filmele anterioare, pentru o poveste copiata aproape la indigo cu cea din a 3 a parte, pentru 15 secunde in care Moose isi face aparitia si ridica brusc nivelul dansului, pentru un soundtrack extrem de slab si neinspirat, care dupa terminarea filmului mi-a iesit total din minte, pentru castingul prost realizat, pentru scenariul si replicile mai mult decat previzibile, pentru plictiseala generata de acest film, pentru dansul final care pare un fel de gluma avand in vedere celelalte parti, dar mai ales pentru lipsa lui Moose din film, eu nu pot da mai mult decat un 4.5 indulgent.

Un film de o valoare inestimabila, o capodopera a genului, o realizare cinematografica care va ramane mult timp intiparita in mintea cinefilului de rand si nu numai. Beasts of the Southern Wild a reusit sa ma faca sa ma atasez de fiecare personaj in parte ( fie el principal, sau vecin de casa de-al personajelor principale ), incat sfarsitul filmului m-a gasit cu ochii inlacrimati si bocind mai rau ca o fetita de 6 ani la sfarsitul seriei Twilight. Nici nu am simtit cand au trecut cele 92 de minute, caci pe tot parcursul filmului m-am imprietenit cu nenumarate personaje aparute de nicaieri ( prieteni de-ai prietenilor de-ai prietenilor, prieteni de-ai vecinilor de-ai prietenilor ), am stat inmarmurit la revolta omului impotriva naturii, faptas la incendierea casei s.a.m.d. Nu mai trebuie sa spun ca filmul are asigurat nenumarate premii Oscar ( film, regizor, actrita- Quvenzhané Wallis, actor - Dwight Henry, actor/actrita in rol secundar- vecinii ( va fi destul de greu de ales care dintre ei ) ), si probabil castigator la Cel mai bun tipat feminin, Cel mai bun cuvant rostit in cor ( sfasie-l ). Este clar ca filmul se regaseste in top 1/1 din 2012. Stai jos! Nota 2! p.s: acest comentariu este un pamflet si trebuie tratat ca atare! Inainte de a vota ( plus sau minus ), comentariul ar trebui citit integral. Va multumesc.

Cred ca deja avem un castigator la Oscar - Daniel Day Lewis pentru cel mai bun actor. L-a interpretat atat de bine pe cel de-al 16 lea presedinte al Americii incat nu are cum sa rateze Oscarul. Nici nu se compara cu Benjamin Walker din Abraham Lincoln: Vampire Hunter. Pe langa acest premiu, Lincoln are toate sansele sa bifeze nominalizari la categorii precum: cel mai bun film, regizor, machiaj sau scenariu adaptat, si chiar sa si castige inca 1-2 premii. Nu stiu cat de adevarat este filmul ( iscandu-se deja destule polemici despre acest lucru ), insa pentru mine este cel mai bun film de acest gen pe care l-am vazut, scenariul impecabil contribuind enorm de mult la succesul filmului. Daca ar fi sa recomand filmul atunci l-as recomanda celor cu rabdare, celor pasionati de politica/filme despre politica, dar si celor care vor sa vada un film excelent bazat exclusiv pe dialoguri ( discutiile din sala de judecata au fost extrem de reusite, unele pline de umor altele pline de tensiune si suspans ).

Problema filmului este ca The hobbit an unexpected journey, este de fapt The hobbit an expected journey. Nu este nimic care te poate surprinde in intregul film ( poate doar calitatea slaba a acestuia ), insa daca nu luam acest detaliu in considerare, practic parcurgi o aventura de 2 ore si 35 de minute previzibila, fortata uneori, foarte slaba in intriga si uneori plictisitoare, dar nici de cum neasteptata. Cu usurinta iti dai seama de ce urmeaza sa se intample, asta si pentru ca sunt faze inspirate sau copiate din LOTR. Am vazut ca orcii, trolii, goblinii, si chiar si Gollum s-au modernizat ( sau mai bine zis s-au invechit, pentru ca actiunea se petrece cu 60 de ani in urma evenimentelor din Lord of the rings ). Acum poti sa discuti cu ei, poti sa faci misto de ei, si chiar poti sa si spui ghicitori alaturi de ei. Nu mai sunt aceleasi bestii fioroase care nu ar fi ezitat nicio clipa in a te ucide daca ar fi avut ocazia ( in special orcii, trolii, goblinii ), sau de care trebuia sa-ti fie frica. Avem asadar niste creaturi mai umane ca niciodata, unele dintre ele chiar varsa niste lacrimi si sunt pregatite sa se „sacrifice”, fix asa cum le sta cel mai bine unor raufacatori . De fapt avem un The hobbit care se vrea a fi extrem de amuzant ( se vrea, pentru ca nu reuseste, glumele fiind atat de previzibile incat atunci cand vin, nici macar nu mai ai chef sa razi ), in care enorm de multe faze sunt facute pentru a-ti aduce zambetul de buze, nici de cum pentru a spori tensiunea si dramatismul actiunii care lipseste cu desavarsire. Actorii, in frunte cu mult laudatul Martin Freeman parca par si eu rusinati de ritmul enervant de lent ( mai ales in prima ora a filmului ) al actiunii. Parca nici ei nu credeau in posibilitatea de a face ceva mai grandios decat LOTR incat nu s-au obosit deloc in interpretare, ba chiar au fost destuli de rezervati, iar cei 12 gnomi condusi de liderul lor, erau mai mult decat plictisitori. Nici macar Gandalf nu parea a avea aceeasi convingere si aceeasi putere, iar asta s-a reflectat in film. Pe de alta parte, Cate Blanchett desi a avut o scurta aparitie, a fost foarte convingatoare in interpretare, si chiar mi-a parut rau ca nu a fost mult mai prezenta in film. Nici macar scenele de lupta ( cele care au fost ) nu au rupt gura targului desi au beneficiat de o tehnologie mult mai avansata. Bine, era si greu sa fie ceva impresionant avand in vedere ca nu a existat o lupta de proportii mari, ci doar niste batalii minuscule, unele dintre ele fiind si evitate de catre regizor. Chiar si coloana sonora nu a fost prea grozava, dat fiind faptul ca 90% este copiata din LOTR. Totusi din punct de vedere vizual, filmul arata foarte bine, 3D-ul este excelent, dar efectele nu s-au ridicat la bugetul filmului ( au fost cel putin 2-3 efecte foarte slab prelucrate ). Acum stau si ma intreb: Unde este inceputul absolut epic si fabulos din toate filmele LOTR, unde este acea magie care efectiv te tinea lipit de scaun, unde sunt acele batalii fabuloase, unde sunt personajele care trebuiau sa inlocuiasca lipsa multor personaje importante din precedenta serie? Sunt total dezamagit de film, de faptul ca vor mai exista inca 2 filme ( daca in primul film nu au fost in stare sa lege un scenariu bun, nu vreau sa imi imaginez ce va fi in partea a 3 a ). In concluzie: The hobbit nu se poate compara cu LOTR sub nicio forma, iar o vizita la cinema este destul de inutila, mai ales daca aveti asteptari ridicate cu privire la film. Totusi, pentru cei care vor sa se duca la film, desi eu nu recomand ... spun doar sa arunce un ochi si peste cealalta premiera a saptamanii: Anna Karenina. p.s: cred ca am sa ma uit zilele acestea la LOTR

Urat de foarte multi oameni, iubit de si mai multi oameni – Twilight Breaking Dawn 2 are toate sansele sa faca un pic de pace intre aceste 2 categorii. Daca pana acum filmul a reusit contraperformanta de a primi nenumarate critici negative, ultima parte se pare ca a reusit sa opreasca aceasta avalansa de pareri negative din partea criticilor si nu numai. Daca pana anul trecut, la vizionarea partii 1, sala era formata exclusiv din femei, adolescente, si zeci de pustoaice de 6-7-8 ani, acum socul nu a fost deloc mic atunci cand am vazut nenumatate persoane masculine ( adolescenti si nu numai ), si lipsa copiilor ( fetitelor ) de varste foarte fragede ( probabil si rating-ul N15 a contribuit mult la aceasta situatie ). Vreau sa spun ca am avut asteptari enorm de mari, in primul rand datorita faptului ca vroiam sa o vad pe Bella vampir, iar in al 2-lea rand datorita trailer-ului care m-a fascinat si asteptam cu nerabdare sa vad epica batalie ( asa cum a fost numita ). Ei bine, pot spune ca Bella in rol de vampir arata excelent. Nu mai vedem aceeasi adolescenta nesigura pe ea ( ca in primele 4 parti ), ci o femeie sau mai bine zis o mama pregatita oricand pentru a-si apara copilul. Alaturi de Kristen, vreau sa remarc prestatia Dakotei Fanning ( excelent de bine pusa in valoare ), dar si pe Michael Sheen ( fiind exceptional in toate fazele in care a aparut ). Pe langa de cei 3 ( care dupa parerea mea au avut cele mai bune interpretari din film ), foarte bun a fost si actingul intregii echipe, reusind sa ofere si o doza buna de umor intregului film ( la asta contribuind si „romanii” Stefan si Vladimir ). Totul a culminat cu epica batalie intre familia Cullen – clanul de varcolaci condus de Jacob – si cativa vampiri adusi din toate colturile lumii impotriva familiei Voluturi, unde ca puncte forte am remarcat efectele exceptional de bine realizate,dar si coloana sonora, iar ca puncte slabe – lipsa 3D-ului care ar fi fost extrem de util ( cel putin in aceasta scena ). Chiar si fara tehnologia 3D, lupta finala este in topul celor mai bune scene de lupta, fiind mult peste Harry Potter dar si Avengers. Cu toate acestea, as fi dorit ca filmul sa beneficieze de un scenariu mult mai solid, iar pana la lupta finala sa existe mult mai multe scene dramatice si pline de tensiune. Desi multi au criticat filmul ca fiind unul doar pentru publicul feminin, ca filmul a reusit sa-si bata joc de „adevaratele” filme cu vampiri, multe alte critici aduse scenelor in care Edward straluceste intr-o faza, iar in alta nu, dar si multe altele, eu zic ca este de laudat faptul ca si in aceste situatii filmul a reusit sa doboare recorduri peste recorduri, sa genereze un impact colosal, sa vedem situatii in care sute/mii de oameni dorm in fata cinematografului pentru a prinde un loc la avanpremiera, dar si muuulte alte situatii de genul. Pentru intreaga serie ( desi au existat multe minusuri ), dar si pentru faptul ca a reusit sa creeze o noua „specie” ( azi facandu-se nenumarate filme/seriale cu vampiri ) nu pot decat sa acord nota 10.

Am fost foarte bucuros atunci cand am auzit ca Taken: Teroare in Paris va beneficia de o continuare deoarece cred ca este printre putinele filme de actiune in care scenele de lupta nu sunt in prim plan ci modul de actiune si gandire a personajelor. Din pacate, asteptarile mi-au fost temperate destul de repede prin inceputul liniar, previzibil si destul de lung in care filmul a batut pasul pe loc. Principalul atu al primului film a fost acela ca a reusit sa beneficieze de un cadru mult mai larg al actiunii (rapirea fetei producandu-se intr-un punct necunoscut din Paris, iar rapitorii fiind descrisi destul de vag de Kim). Teroare in Istanbul a fost limitat din acest punct de vedere (rapirea s-a produs fix sub ochii lui Bryan iar locatia fiind si ea destul de cunoscuta). Insa, treptat, filmul a intrat in acea sfera de actiune, unde am putut remarca ca puncte forte: urmarirea pe strazile Istanbulului, dar si modul ingenios de gandire a lui Liam Neeson. Ca si in prima parte, scenele de lupta au fost foarte bine realizate si cel mai important lucru: nu s-a abuzat de ele ca in alte filme, ci s-au folosit fix atunci cand trebuia. Ma bucur pentru faptul ca Liam Neeson a reusit sa treaca peste rusinea inregistrata in odiosul rol din Battleship, iar aici a reusit sa faca un rol remarcabil asa cu a fost si in prima parte a filmului. De asemenea ma bucur ca am avut ocazia sa o revad pe Maggie Grace intr-un rol pe care a reusit sa-l interpreteze foarte bine in ambele parti. Nici scenaristul nu a fost la fel de inspirat ca in prima parte, ci dimpotriva a lasat destule goluri in film ( mai mult sau mai putin sesizabile ). Tocmai din aceasta cauza eu nu pot sa-i dau o nota foarte mare deoarece partea 1 a reusit sa ridice atat de mult stacheta, incat pentru mine partea a 2 a trebuia sa contina ceva genial pentru a se ridica sau a depasi nivelul primului film, iar din pacate asta nu s-a intamplat. De fapt este foarte greu (daca nu chiar imposibil) ca dupa vizionarea filmului sa nu compari Teroare in Paris cu Teroare in Istanbul. Ei bine, daca faci aceasta comparatie nu cred ca te vei declara multumit de partea a 2-a a filmului. Insa daca ar fi sa ne raportam exclusiv la filmele de actiune aparute anul acesta ( sau mai rau, la interminabilele filme cu Seagal , Van Damme , etc ) eu zic ca putem fi foarte multimiti de calitatea filmului.

Huh! Tocmai ce am terminat de vizionat filmul. Avand in vedere ca filmul este bazat pe fapte reale, spectatorul poate fi impactat si mai mult de acest caz, insa poate ramane si putin uimit si neplacut surprins de lipsa reactiilor din partea personajelor, cu privire la actiunile „autoritatilor”. Eu am fost putin din ambele. La sfarsitul filmului am ramas pur si simplu socat cand am citit faptul ca acest caz nu a fost unul izolat, ci s-a mai intamplat de inca vreo 70 de ori. Situatia din film mi s-a parut destul de asemanatoare cu povestea "Prostia omeneasca" de Ion Creanga ( din punct de vedere al reactiilor personajelor ). Filmul arata cat de documentati sunt oamenii de orice varsta asupra drepturilor lor si asupra influentei unei autoritati, cat de usor pot fi manipulati si pacaliti de cineva care pretinde a avea o insinga pe piept, cat de usor este sa impui voia cuiva atunci cand ai de partea ta un politist, cat de dificil este sa crezi pe cineva in detrimentul „oamenilor legii” si cat de greu este sa spui NU autoritatilor! Personajele se supun autoritatilor cu atat de multa usurinta, incat isi incalca propria integritate fizica. Cat despre film: acesta este bun si credibil pana la un anumit punct, dar atunci cand stai si te gandesti ca totul este cat se poate de adevarat, incepi sa analizezi tot ce se petrece in film in detaliu si probabil ca te intrebi ce ai face tu daca ai fi in situatia de fata. Cu siguranta nu ce au facut personajele. In ceea ce priveste sansele la Oscar ( daca acestea exista ) cu siguranta filmul nu isi va trece numele pe niciun premiu, iar o nominalizare ar fi un adevarat succes. Filmul este destinat festivalurilor, criticilor de film, jurnalistilor. Eu zic ca nu este pentru publicul larg.

Este foarte greu sa spui daca un serial este bun sau nu, sa te pronunti asupra lucrurilor bune si a celor mai putin bune doar dupa ce ai urmarit 6 episoade, avand in vedere ca serialul a pornit cu ideea de a avea 13 sau 22 de episoade, in functie si de reactia publicului. Ei bine, dupa doar aceste 6 episoade pot spune doar ca regret anularea serialului, desi nu era prea stralucit. De ce regret anularea serialului? Doar pentru simplul fapt de a vedea cum a gandit toata povestea regizorul si de a vedea la sfarsit toate respunsurile la semnele de intrebare pe care le-a pus serialul de-a lungul celor 6 epidoade.Atat! Trebuie sa recunosc ca de la inceput pe mine nu prea m-a atras si nici nu prea m-a convins povestea serialului, misterul care se pastra doar prin multe lucruri ilogice, iar uneori lipsea acel ceva care sa transforme serialul in ceva grozav. Totusi aceste lucruri ilogice erau ceea ce m-au determina sa vizionez si urmatorul episod pentru a vedea cum evolueaza povestea + distributia, care desi in mare parte a fost o mare necunoscuta pentru mine, a fost destul de reusita ( ca in majoritatea serialelor ). Este pacat pentru ca studiourile ajung sa anuleze n seriale doar din cauza ratingurilor scazute ( in opinia lor ) si prefera sa-si incerce norocul cu un alt proiect. Daca doriti sau nu sa-l vizionati ramane la atitunidea fiecaruia, dar nu va asteptati la un final, ci doar la multe semne de intrebare. p.s: foarte buna melodia de la inceputul serialului

Pana acum nu m-a dezamagit niciun film realizat dupa romanele de exceptie ale autorului Nicholas Sparks, insa iata ca acest lucru se intampla odata cu vizionarea filmului The lucky one. Ideea de film buna, insa dezvoltata aiurea fac ca scenariul sa fie unul mult prea simplu si mult prea liniar. Iar atunci cand filmul are probleme mari in ale scenariului nu poti sa mai pretinzi interpretari actoricesti bune spre foarte bune. Este pacat deoarece aveam mari asteptari de la Zac Efron mai ales dupa vizionarea filmelor 17 again si Charlie St. Cloud. Iar daca scenariul slab si interpretarile actorilor nu erau suficient de daunatoare pentru film, chimia dintre cei doi actori este inexistenta. Singurul argument pozitiv este reprezentat de coloana sonora fiind singura care reuseste sa exprime ceva.

Nu va asteptati ca filmul sa fie doar unul plin de efecte speciale si fara pic de scenariu ( precum a fost The Avengers). Tocmai acest balans care face trecerea de la multiplele efecte si batalii la viata linistita a tanarului Peter Parker a fost cel care a facut toti banii. The Amazing Spider-Man prezinta noile aventuri ( imbunatatite ) ale supereroului. Marc Webb aduce de data aceasta o noua imagine, un nou concept despre unul dintre cei mai iubiti supereroi, diferit de cum il stiam noi din benzile desenate sau trilogia anterioara. Avem parte de un Spider-Man mai energic, mai puternic si totodata mai uman. Aceasta schimbare se observa si la Peter Parker – un adolescent pasionat de stiinta si de sport ( skateboard ), nu este tocilarul clasic, ci dimpotriva un tanar foarte simpatic si glumet. Filmul nu se precipita in actiune inca de la inceput, scenariul fiind foarte bine pus la punct, bine detaliat, accentul punandu-se in masura egala atat pe viata lui Spider-man cat si pe cea a lui Peter Parker. Cred ca ar trebui sa le spunem adio actorilor Tobey Maguire & Kirsten Dunst si sa le uram bun venit perechii Andrew Garfield & Emma Stone. Daca in urma cu un an nu ma asteptam ca A.Garfield sa faca o treaba mai buna decat T.Maguire in costumul supereroului, acum nu mai ramane niciun semn de indoiala. Andrew Garfield pare a fi nascut pentru acest rol , este mult mai implicat in film( dat fiind faptul ca si-a facut cascadoriile singur- iar scenele de batalie au iesit foarte convingatoare) fapt pentru care reuseste sa dea si o noua vitalitate rolului. La fel ca si A.Garfield, Emma Stone isi joaca foarte bine scenele, iar ca si cuplu cei 2 sunt mult peste Tobey Maguire& Kirsten Dunst ,avand o chimie extraordinara. De asemenea foarte bune interpretarile actorilor Denis Leary dar si Rhys Ifans care se devodeste a fi cel mai bun personaj negativ din toate filmele cu SpiderMan de pana acum. Efectele speciale sunt de-a dreptul uimitoare, 3D-ul este foarte bine realizat, fiind mult mai impresionant si intens avand in vedere ca si filmul este unul mai dark. Filmul are toate ingredientele pentru a fi considerat cel mai bun film cu supereroi. Astept cu nerabdare partea a doua a filmului insa pana atunci nu-mi ramane decat sa va urez: Vizionare Placuta!

Cea mai iubita serie de animatie revine cu cea mai asteptata animatie a anului . Din trailer mi-am format o alta parere, fapt pentru care nu ma asteptam ca filmul sa fie atat de bun. Ice age 4 nu a dezamagit ( desi sunt multe voci care afirma asta ), cel putin nu pe mine ( si sunt sigur ca sunt multi in situatia mea ). S-a spus ca filmul acesta nu este la fel de amuzant ca si precedentele ( glume/faze repetate ) dar pentru mine a reusit sa fie peste nivelul asteptarilor, savurand fiecare moment. Tocmai de aceea nu sunt de acord cu cei care spun ca este cel mai slab din serie, plusurile fata de primele doua parti fiind mai mult decat evidente, insa din pacate este putin mai slab decat partea a 3 a, personajul Buck fiind foarte greu de egalat. Cel mai iubit trio din istoria animatiilor nu isi pierde farmecul nici dupa 10 ani de la aparitia primului film al seriei si revine in atentia publicului cu noi aventuri, dar si noi personaje mai mult sau mai putin savuroase: buni reuseste sa aduca doza necesara de umor dar si sarcasm de care avea nevoie filmul, in contrast cu piratii care se dovedesc a nu fi atat de amuzanti pe cat de se dorea. Vizual filmul arata foarte bine, efectele 3D sunt foarte simpatice, personajele secundare sunt mult mai bine conturate oferind o doza in plus de umor, iar actiunea este dozata foarte bine pe tot parcursul filmului. Singurul meu regret este ca Scrat nu apare mai mult in film, in plus am observat ca si anumite secvente din trailer lipsesc in film. Ma astept ca filmul sa primeasca cel putin o nominalizare la Oscar, sau chiar sa sa castige la ambele categorii:” Cel mai bun cantec original” si „Cel mai bun film de animatie”. Recomand tuturor! Vizionare Placuta!

Men in black revine ( in forta ) cu a 3-a parte a filmului la fel de amuzanta si relaxanta ca si in precedentele 2 filme. Este mult mai bun in comparatie cu partea a doua a filmului dar mai slab decat prima. Desi scenariul a fost criticat de multi ,eu sunt de parere ca a fost unul bun ( mult mai bun decat precedentul ) credibil, iar modul in care a fost transpus a fost excelent. Will Smith este absoult genial ,mi-a placut foarte mult modul in care a reinterpretat rolul, Agentul K a fost jucat excelent atat de Tommy Lee Jones cat si de Josh Brolin, iar Jemaine Clement a reusit cu siguranta sa creeze cel mai bun personaj negativ din serie reusind sa ridice mult stacheta. De asemenea, prestatia lui Nicole Scherzinger de la inceputul filmul a fost de-a dreptul ridicola, chiar nu isi avea rostul, iar pe celelalte de 2 vedete ( Gaga si Bieber ) probabil ca i-am confundat cu niste extraterestri reali de nu i-am vazut in film. Efectele nu au fost cine stie ce de aceea m-a mirat putin faptul ca filmul a fost in 3D. Am observat ca lipseste o scena din trailer - poate chiar cea mai amuzanta care avea sa fie in film. Per total a fost un film bun, cu o multime de faze amuzante si cu siguranta nu as spune nu unui alt Men in Black. Vizionare placuta!

Ceea ce se dorea a fi un blockbuster de vara si o posibila trilogie de succes, pentru mine a fost o adevarata dezamagire. Filmul ofera mult prea putin pentru ce se astepta de la el sau cel putin pentru ceea ce asteptam eu de la el. Din trailer mi-am format o alta parere despre film si ma asteptam si la ceva wow! insa tot ce a fost mai interesant in film a fost prezent in trailer. Subiectul filmului nu este exploatat la maxim, este palid, monoton uneori, plictisitor alteori iar scenelor cu adevarat importante nu li se acorda prea multa atentie. Chiar nu ma asteptam ca batalia finala sa fie tratata atat de superficial, presupunandu-se ca este cea mai importanta scena din film. Este pacat deoarece filmul putea fi unul bun daca ar fi fost o alta echipa de scenaristi, insa asa....Nici interpretarile actorilor ( exceptie facand Charlize Theron ) nu au fost printre cele mai bune, fiind destul de slabe, sterse si neconvingatoare. Chris Hemsworth posibil ca inca nu isi poate depasi rolul lui din Thor si Avengers, iar Kristen Stewart cu siguranta nu a fost cea mai fericita alegere in rolul Snow White, prestatia ei fiind mai mult decat dezamagitoare. In schimb Charlize Theron mi s-a parut perfecta pentru rolul interpretat, scenele ei fiind impresionante si singurele care fac deliciul filmului. Avand in vedere aceste lucruri nu inteleg de ce accentul filmului nu s-a pus mai mult pe Queen Ravenna . Pacat pentru ca se anunta un film super. Nota 7!