camybrdy

Printre cele mai proaste filme ce le'am vazut vreodata, dezastru ! Nici nu stiu cum am rezistat pana la final, cert este ca pentru mine a fost mai mult "comedie" decat "horror", fazele au fost prea penibile ca sa ma sperie vreuna.

Un film foarte impresionant, cu atat mai impresionant cu cat este inspirat dintr'o poveste adevarata. Pur si simplu te izbeste taria de caracter si seninatatea cu care accepta ce s'a intamplat, si asta pentru ca are un Dumnezeu in care se increde si pentru ca stie ca nimic nu se intampla fara un motiv, chiar daca noi, oameni fiind, nu putem vedea intotdeauna care este acesta. Insa se pare ca, datorita faptului ca si'a pierdut un brat, a putut sa atinga multi alti oameni deznadajduiti sau suferinzi cu optimismul si perseverenta ei, decat ar fii putut sa o faca inainte. Titlul de "Soul Surfer" se potriveste excelent cu firul narativ. Pe scurt, un film frumos, o poveste care cu siguranta te va atinge, o adevarata lectie de viata, o minunata coloana sonora, peisaje de vis, joc actoricesc foarte bun, in special Helen Hunt si Annasophia Robb, care are un mare potential. Merita vazut si revazut. Nota 10 , pentru ca ai ceva de invatat din acest film. Si pana la urma, dupa parerea mea, asta e scopul unui film cu adevarat bun.

Ieri am vazut filmul la cinema in 3D, si mi'a placut foarteeee mult. Dupa parerea mea, cel mai bun film din serie, un final perfect pentru aceasta poveste minunata care a vrajit generatii intregi de copii si nu numai. Am asteptat cu sufletul la gura acest ultim film, am avut mari asteptari, si nu am fost dezamagita. Pe tot parcursul filmului am stat lipita de scaun, deabia puteam respira :)), desi citisem cartile si stiam deja ce se va intampla. Bine, recunosc, probabil ca sunt putin subiectiva, deoarece am crescut deodata cu filmele Harry Potter, si fac parte din copilaria mea, totodata fiind si printre cartile / filmele mele preferate, dar aceasta ultima parte chiar este foarte buna si sunt convinsa ca nu doar fanii HP o vor aprecia. Iar faza de la final, dupa 19 ani, a fost absolut adorabila ! Sa inchidem ochii la eventualele greseli, cum ar fi faptul ca nu au fost explicate foarte clar unele faze, (insa daca ai citit cartea o sa intelegi), sau scena cu moartea lui Voldemort, care nu s'a ridicat neaparat la nivelul scenei prezentate in carte, si sa ne bucuram de acest film, pentru ca este un final epic, grandios, si bine-meritat pentru seria Harry Potter. Cu siguranta iti va lasa un gust placut acest film, sa nu mai vorbim de efectele speciale frumoase si vizionarea in 3D care face pelicula si mai spectaculoasa. Cu parere de rau zic : Ramas bun, Harry Potter ! , insa raman cu "consolarea" ca putem revedea oricand filmele si citi cartile care au facut din Harry Potter un adevarat fenomen mondial.

"And when did you last see your father? Was it when they burned the coffin? Put the lid on? When he exhaled his last breath? When he sat up and said something? When he last recognized you? When he last smiled? When did you last see your father? The last time he was healthy, active? The last time he had an argument about something? Those weeks in which we tried to say goodbye were like a series of depletion's. Each day I thought 'he can't get less like himself than this.' Yet each day he did. So I've been trying to recall the last time I actually saw him. The last time he was unmistakeably... there. In the fullness of being, I dunno... him." Desi cu o actiune care se desfasoara prea lent poate uneori, "When did you last see your father?" e un film interesant, realist, prezinta viata asa cum e ea, fara "dulcegarii", chiar emotionant as putea spune. Intrebarile retorice de la final dupa parerea mea fac cat jumatate din film, indeamna privitorul la meditatie asupra propriei vieti, asupra relatiilor parinte-copil, dar mai ales asupra iubirii neconditionate si eliberarea pe care o simti prin iertare. Un film bun, merita vazut.

Cam penibilut asa, chiar jalnic as putea spune. Nu am inteles mare lucru, o aiureala. Uneori aveam senzatia sa actiunea se petrece in zilele noastre, nu in anii '60. Printre singurele lucruri care mi'au placut a fost Leo Gregory in rolul fratelui Edgar, trebuie sa recunosc ca avea o privire de om dement, mi'a dat vreo 2 fiori. Anyway, in concluzie, ... chiar daca nu ai ce face si esti in pana de idei de filme, .. mai bine lasa'l in plata Domnului, ca nu e mare lucru de capul lui. Pierdere de vreme.

Patetic film, l'am vazut aseara la tv, nu inteleg de ce nu se mai dau filme bune, domnule, numai prostii, numai prostii.... Inca o ora jumatate pierduta din viata. Printre cei mai jalnici si mai putin convingatori a fost Leatherface ala, arata ca un travestit gras intr'o camasa de noapte neagra cu o masca pe cap in genul Saw, alocuri dezlipindu-i-se de fata, si cu drjuba aia se dadea el foarte periculos, cand colo era de o jenibilitate groteasca.

Un film bun, insa cu siguranta iti va placea mai mult daca ai si citit cartea, care este foarte interesanta ( ca de obicei, cartile sunt mai bune decat filmele facute dupa ele ). Nu imi puteam inchipui pe altcineva in afara de Sigourney Weaver in rolul The Warden-ului.

Un film deosebit, sensibil, emotional, dar in acelasi timp puternic, care reuseste sa iti atinga inima atat prin sacrificiile si bunatatea personajului principal, cat si prin taria de caracter si determinarea de care da dovada acesta in alegerile pe care le face. Nu oricine ar fii dispus sa faca alegerile pe care el le'a facut. "Seven Pounds" transmite un mesaj si o lectie de viata, si, in opinia mea, cam asta ar trebui sa faca un film bun.

Asta e o capodopera, de ce are o nota asa de mica ? .. M'a cutremurat, la final, dupa ce s'a terminat, am ramas tintuita de scaun vreo o jumatate de ora, meditand la ororile pe care le'au suferit bietii oameni in timpul razboiului, (dupa cum arata si filmul, si evreii sunt oameni...). Nu cred ca exista om care sa nu fie atins de acest film. Foarte foarte foarte frumos si din pacate, in acelasi timp, adevarat.

Mie mi-a placut foarte mult filmul, intr-adevar credinta si increderea in Dumnezeu te poate ajuta sa treci peste greutatile vietii si sa iti invingi proprii "giganti".

M-a surprins placut sa il vad pe Jackie Chan si intr'o alta ipostaza decat cea cu care ne-a obisnuit, de data aceasta nemaifiind tipul care se bate, face scheme de karate si starneste rasul, ci luand rolul unui maestru calm, intelept, la locul lui, dar in ochii caruia se putea citi tristetea si vina unor greseli din trecut. De asemenea, Jaden Smith a fost exceptional in rolul lui Dre Parker, se vede ca are talent si promite multe la 12 ani. Un remake exceptional, mie personal mi-a placut mai mult decat originalul.