celcaregandeste

Filmul este aparent banal; un fost jucator de baschet preia o echipa de baschet a unui liceu din Richmond, ii face pe baietasii aia de cartier sa se ocupe si de scoala daca vor sa joace baschet; omuletii ajung sa joace chiar bine, iar filmul are chiar si happy end, chiar daca unul putin mai disimulat decat cele cu care ne obisnuise Hollywood-ul. Adica baietii astia nu ajung sa castige marele meci insa se aleg cu ceva din toata experienta asta, cu ceva mult mai important decat o victorie intr-un meci de baschet. O prestatie in nota obisnuita a lui Samuel L. Jackson, adica una buna, iar despre restul actorilor...nimic de zis, parca nici nu prea exista. Un film care merita vazut daca va place Samuel Jackson, care face un rol bun.

Imi place cand gasesc cate un film care merita vazut, dar pe care lumea, din te miri ce motive, fie nu l-a vazut, fie prefera sa nu il comenteze. Acum, la descrierea filmului este o aberatie mare cat cel a scris-o: se spune acolo despre "o maimutica cheetah"; ca cheetah nu e nicidecum maimutica, ci inseamna ghepard, o stiu si copiii de clasa a II-a... Dar, sa revin la film, care reda un fel de calatorie initiatica, o calatorie in urma careia Duma, puiul de ghepard crescut de familia lui Xan, urmeaza sa isi regaseasca originile. Filmul este, in mare, povestea acestei calatorii, intreprinse de un pui de ghepard si de un pusti de 9-10 ani prin zone dintre cele mai salbatice din Kenya; peisaje deosebite, o poveste care este destul de bine spusa, un film numai bun de vazut intr-o dupa-amiaza caniculara... Chiar daca nu are veleitati de mare realizare cinematografica, este un film placut, pe care vi-l recomand sa il vizionati.

...şi nu este vorba de Charlie Fineman, personajul principal al filmului, care suferă de şoc post-traumatic. L-am văzut pe Will Smith în comedioare subţirele, după care l-am văzut în filme precum "Seven Pounds" sau "Pursuit Of Happyness"; acum, după ce l-am văzut pe Adam Sandler într-o mulţime de filme uşurele, îl văd în "Reign Over Me", un film de o cu totul altă factură, în care face un rol deosebit. Prin urmare, poate şi aşa ceva, şi poate chiar bine să abordeze roluri mai grele. Cât despre film...este chiar deosebit, merită văzut, iar protagoniştii fac roluri foarte bune.

Seven pounds nu este filmul obişnuit de savurat, analizat, discutat. Este un film care iţi place sau nu. Will Smith joacă rolul lui Tim Thomas, un tânăr vădit tulburat, care are nevoie să simtă că viaţa lui contează. Supravieţuitor al unui accident în care logodnica lui şi alte şase persoane şi-au pierdut viaţa din cauza neatenţiei sale, Tim vrea să îşi plătească păcatele, dând înapoi viaţă pentru fiecare viaţă luată. Povestea se construieşte din bucăţi, trecutul apasă mereu cu degete reci pe orice ar putea însemna speranţă sau un nou început. Ştim de la primele secvenţe că finalul ne va găsi despărţiţi de protagonist, însă drumul e emoţionant şi merită parcurs cu răsuflarea tăiată. S-au mai spus poveşti despre sacrificiu, izbăvire, singurătate şi regăsire. S-au mai regizat şi s-au mai văzut astfel de poveşti. Însă ceea ce a reuşit Gabriele Muccino cu producţia din 2008 şi rolul lui Will Smith trec dincolo de ceea ce poate fi povestit în câteva paragrafe. Seven Pounds este un film care merită văzut şi de aceea îl recomand cu căldură.

...uite ca se poate si altfel...fara sa aiba un ritm alert sau nume de anvergura in distributie, Once, un film total nehollywood-ian, reuseste poate mai mult decat filmele americane sa te tina in priza, sa te cucereasca. Un scenariu frumos, finut, un joc bun al celor doi mari anonimi din rolurile principale, o coloana sonora exceptionala. Un film pe care il recomand cu caldura celor care vor sa vada si altceva. De la mine, 10 fara nici o ezitare!

Se dovedeste inca o data ca nu e suficient sa pui o mana de actori cu oarece nume pentru a face un film bun. Niste actori cu adevarat buni pot aduce ceva in plus unui film prin prestatiile lor, este foarte adevarat; dar pentru ca un film sa fie bun mai e nevoie de cateva ingrediente, care filmului astuia ii lipsesc cu desavarsire: un scenariu bun, o regie si o coloana sonora pe masura. Cat despre Hillary Duff, imi spune si mie cineva ce mare actrita o mai fi si asta, cate premii Oscar sau Golden Globe a adunat la viata ei? O fi vreo Meryl Streep, Barbara Streisand, Penelope Cruz? Poate imi scapa mie ceva... Filmului, un 3 cat el de mare.

Poate ca voi fi in dezacord cu multi dintre cei care si-au spus parerea despre acest film si i-au adus laude. In ce ma priveste, l-am vazut acum 3 zile; mi-am zis ca ar fi bine sa nu scriu nimic despre el, sa las lucrurile sa se decanteze. Dar, chiar si asa, nici sa ma tai si nu inteleg pentru ce a fost nominalizat acest film la Oscar. Daca pana si la Avatar pot intelege de ce a fost nominalizat (daca nu pentru altceva, macar pentru efectele speciale deosebite), in cazul lui Mongol nu reusesc sa gasesc atributele care sa il faca sa merite o nominalizare. Un film despre o perioada mai...primitiva, sa-i zicem, insa din pacate si filmul mi s-a parut destul de primitiv facut; ca peisajele din stepa mongola or fi deosebite, iar muzica originala, nimic de obiectat, insa acest film a fost nominalizat pentru cel mai bun film strain. Si, sincer, nu cred ca era cazul. Din partea mea un 5 si cred ca sunt destul de indulgent...

Dupa cum spune si El KaPpa, acest film nu este recomandat celor care isi doresc sa vada un film cu 100 de impuscaturi pe minut, explozii, batai si alte ingrediente de acelasi gen. Un film despre un moment de rascruce din istoria medicinii, un film despre ambitie, devotament, un film despre cat de important este sa faci ceea ce iti place. Si chiar daca nu are o distributie plina de nume grele, este un film deosebit, care merita vizionat.

Am inceput cu o platitudine mare cat mine..."un film deosebit"...Si totusi, chiar este un film deosebit, din multe puncte de vedere, este un film atipic, un film cu dialoguri inteligente, lipsite de acel omniprezent "fuck it", cu personaje normale, cu peisaje superbe si cu o coloana sonora pe masura. Subiectul este intr-adevar unul care se regaseste in multe alte filme, insa in "One Week" este prezentat altfel, intr-un mod mai original. Un film care chiar merita vazut si din care poate am putea invata fiecare cate ceva.

Un film frumos, bine facut, emotionant, care iti lasa un gust dulce-amar. Buna prestatia actorilor, iar daca sfarsitul nu este unul tipic de Hollywood, ce as putea zice? Viata nu e o inlantuire de evenimente care sa se termine toate frumos...Un film care merita vazut, din partea mea are 9,5 catre 10.

"Cu cat cunosc mai bine oamenii, apreciez mai mult cainii" obisnuia sa spuna un prieten de-al meu; parafrazandu-l, as putea spune ceva de genul "Cu cat cunosc mai bine cainii, cu atat apreciez mai putin oamenii"... Poate ca asemenea concluzii nu ne prea fac noua, ca specie, cinste, insa trebuie sa recunoastem ca in unele cazuri am avea foarte multe de invatat de la caini. Dar sa ajung si la film, care nu impresioneaza in mod deosebit prin prestatia actorilor, insa cainii isi joaca rolurile de-a dreptul exceptional. Un film emotionant, care mi-a adus aminte de Hachiko si de niste caini deosebiti din copilaria mea. Poate ca i-as fi dat nota 10, insa, dupa cum spuneam, jocul actorilor nu m-a convins deloc. Prin urmare, 7 pentru actori, 10 pentru caini, iar pe ansamblu undeva la 8-8,5.

Era cineva suparat ca americanii dau de fapt doua mari premii, unul pentru productiile americane si un altul pentru filme straine. Mi se pare normal...daca stau si incerc sa privesc lucrurile din punctul de vedere al americanilor. Si cum nu sunt neaparat ceea ce s-ar chema un mare admirator al acestui popor, mi se pare total deplasat. Insa, daca stam sa ne gandim bine, daca lucrurile nu ar fi asa cum sunt (respectiv cu cele doua Oscaruri...), cred ca americanii nu ar mai fi luat de multisor un Oscar pentru cel mai bun film. Te uiti la "The Hurt Locker", care nu este neaparat un film prost, insa nu este nici unul grozav, iar apoi te uiti la "El secreto de sus ojos"; sa imi fie cu iertare comparatia, dar e ca si cum l-ai compara pe Basescu cu regele Juan Carlos al Spaniei. Este o diferenta uriasa intre cele doua filme, pornind de la scenarii, mesaje transmise, pana la prestatia actorilor si regie. Jos palaria in fata celor care au realizat "El secreto de sus ojos"!

Poate ca nu este un film de Oscar; poate ca povestea li se va parea unora prea simpla, prea banala, desi nu cred ca e cazul...Sa nu uitam insa ca este vorba despre povestea unui caine, animale care nu stiu ce inseamna intrigile sau prefacatoria, iar povestea unui caine nu poate fi extrem de complicata. Un film emotionant pana la lacrimi, un film pentru iubitorii de animale, dar nu numai, un film din care am avea de invatat probabil multi dintre noi ce inseamna devotamentul neconditionat, ce inseamna loialitatea.

Viata emigrantului din capitala britanica, in particular cea a emigrantului ilegal, este redata in acest film care unora le poate parea dur; o abordare realista a unui subiect destul de delicat, o prezentare a conditiei emigrantului. Prestatii deosebite ale lui Chiwetel Ejiofor si Audrey Tautou, un film care a fost nominalizat la Oscar...si nu degeaba.

Un film dragut, care insa nu rupe gura targului; prestatii bune ale lui Keanu Reeves si Sandra Bullock, insa iarasi fara a avea ceva iesit din comun. Prin urmare, un film mediu catre bun, dar nu mai mult.

Un film despre onoare, prietenie, dragoste si mandrie; un film emotionant, care merita vazut. Se poate da nota 11???

Un film bun despre absurdul razboiului din fosta Iugoslavie; l-am vazut cand a avut premiera, la Festivalul International de Film de la Cluj, insa l-am mai revazut de atunci. Un film care oscileaza intre comedie si drama, care te face sa razi cu lacrimi in anumite momente, insa al carui final te pune serios pe ganduri. Din partea mea, nota 10.

O poveste bine gandita si bine pusa in scena, fara artificii inutile, un rol de exceptie facut de Ulrich Muhe (capitanul Gerd Wiesler in film); o poveste spusa fara ura, fara exaltare, o poveste care are tot ce ii trebuie unui film deosebit. Un film care ar trebui vazut de toti cei care repeta la nesfarsit ca "inainte era mai bine"...

O poveste de viata, o poveste cum se intampla multe zi de zi; bine regizat, bine pus in scena, cu doi actori in roluri principale care si-au interpretat bine partiturile. Totusi, parca mult mai convingator a fost Mark Rufallo decat Joaquin Phoenix...

Mda...notele astea spun ceva despre cultura (sau lipsa noastra de cultura) cinematografica; poate ca mai spun si ca multi voteaza fara sa vada filmele pe care le noteaza, ceea ce este aberant. Cinematografia hispanica (nu neaparat doar cea spaniola) nu scoate filme pe banda rulanta, cum scoate industria americana de film, insa din cand in cand iese la rampa cu cate un film de genul lui "Mar adentro" sau "El secreto de sus ojos", adevarate perle, care nu pot fi comparate cu ceea ce scot americanii; pentru simplul motiv ca sunt mult pese acestea. Despre "Mar adentro" ce as mai putea spune in plus fata de ceea ce au spus cei dinaintea mea??? Pur si simplu m-a lasat fara cuvinte...Un film care trebuie neaparat vazut!