cezar33

O poveste dura care ne arata taria si fragilitatea fiintei umane in situatii extreme. Anii de munca fara odihna, neglijarea vietii particulare sunt complementari cu anii petrecuti in izolare, unde grijile pentru supravietire se impletesc cu lipsa socializarii si regretul dupa taramul pierdut. Patina, mingea si franghia devin personaje, iarscena cu luna aceea uriasa(bluemoon=tristete) parca am vazut-o si in Joe impotriva vulcanului.

Nu e chiar asa de slab. Filmul a fost facut la comanda canal SyFy in USA cu un buget modest. Este adevarat prestatia unor actori bine cotati ca B. Murphy si B. Davison a fost modesta, dar tot asa de adevarat este ca Eriq La Salle si Justin Hartley si-au depasit cu mult conditia. Se pune intrebarea daca ar fi beneficiat de resurse mai generoase financiar(ca 2012) si de o distributie cu cateva staruri de prima marime oare nu devenea un blockbuster? Eu cred ca da. Oricum cu actualele cutremure din Haiti si Chile, se pare ca tema a devenit de mare actualitate si producatorii o vor exploata la cote mai inalte, poate chiar in 3D.

Foarte impresionant actorul care-i da viata(la propriu si la figurat) personajului Adam Raki. Este vorba de Hugh Dancy. Story lipsit de cromatisme, dar simbolurile revelate pe intreg parcursul fac din film un eveniment ce trbuie bifat. Poate ca pentru finalul in coada de peste era mai oportuna o slefuire mai profunda. Una peste alta nota 9 pentru o pelicula cu destule momente de incantare.

Cred ca totusi in film este depasita masura legata de un om care a gresit fata de partener. Dar de aici la umilinta, tortura fizica si morala sau chiar punerea vietii in pericol nu cred ca pot fi de acord. Din dorinta de a se pune in antagonism doi mari actori Brosnan si Butler, s-au creeat situatii intolerabile pentru orice om cu mintea intreaga. Probabil ca duelurile din trecut erau mai morale cand aveai de rezolvat astfel de probleme. Pana la urma eu l-am considerat victima pe Neil, iar pe Tom un psihopat periculos. Fara discutie impreuna cu Maria Bello cei doi s-au achitat poate chiar prea bine de rolurile asumate. Nu se poate compara insa subiectul din "Butterfly on a Wheel" cu fantasticul "The Game".

Ideea aproape sufocanta ca in viitor oamenii vor devenii simple papusi in maiinile avide ale magnatilor din IT si Media, nu te poate lasa imobil. Aducand ceva a Running Man, dar la un nivel clar superior, Gamer-ul este inca un avertisment sever la ce ne poate duce cocktailul otravitor dinte high technology, acapararea mijloacelor de informare si oprtunitatile internetului cazute pe mana unor psihopati obsedati de putere absoluta. Butler si Hall isi interpreteaza partiturile la cotele lor inalte. Un film dupa mine de nota 10 pentru tematica abordata si unghiurile oferite.

Eterna problema a unui cuplu. Relatia dintre cei doi parteneri este suficienta pentru cei doi sau este nevoie de ceva in plus. Cum unul din cei doi isi va iubi partenerul intr-o masura mai mare, el va fi si "beneficiarul" dezamagirilor. Dar cum exista o dreptate celesta... Trei mari actori fac dintr-o poveste banala un adevarat "love story" dramatic prin tragismul sau.

Eu cred ca in film numai finalul este cel proiectat gresit. Si nu pentru faptul ca procurorul-Nick Rice(Legea), iese invingatoare. Am vaga impresie ca Mr. Rice n-a invatat nimic din raul facut familiei Shelton si chiar colaboratorilor si apropiatilor sai de obsesiva dorinta de a avea un procentaj de condamnari mare cu orice pret. Simt nevoia neimpartasita de realizatori, ca filmul sa posede in final o simetrie raportat la debut. Poate era oportun ca Nick sa fi "gustat" din suferinta lui Clyde doar atat cat era necesar de a cobori din nori cu picioarele pe pamant.

Absolut superb! Cred ca filmul este marele nedreptatit al ceremoniei Oscarilor. Dand dovada de o mare forta creativa Fincher construieste dintr-o scurta povestire a celui mai controversat (dar genial) scriitor american Scott Fitzgerald o adevarata epopee "in ordine inversa". Pelicula este croita pe o simetrie aproape perfecta. Personajele se intersecteaza aparent intamplator, dar impactul interactiunii dintre ele poate fi caracterizat ca devastator. Ceasul care merge invers in uvertura, podul cu vechituri in epilog, primul capitol cu "batranul-prunc" adoptat de femeia de culoare ce se credea stearpa versus iubita ajunsa la senectute care asista la agonia pruncului-partener. Toate sunt de o simbolistica tulburatoare si daca nu intelegeti cele scrise mai sus va recomand sa vizionati filmul ce se povesteste greu, dar se uita si mai greu. Cat despre actori... Brad si Cate isi continua parca povestea de iubire (si viata!) din Babel si daca Angelina( doamna Smith) este sotia civila Blanchett este sotia cinematografica. Celelalte personaje desi episodice dau deasemeni culoare si credibilitate. As enumera cateva nume: Jason Flemyng-Thomas Button; Mahershalalhashbaz Ali-Tizzy; Elias Koteas-Monsieur Gateau si lista ar putea continua.

Un film care-ti taie respiratia. Pelicula debordeaza de un dramatism bine dozat si proiectat in crescendo, care-n final pur si simplu te copleseste. Niciodata nu s-a mai reusit ceva asemanator, cel putin pana acum. Multi monstrii sacrii ai filmului distribuiti in roluri principale perfecti, nici unul nu dezamageste. Actori mai putin cunoscuti(atunci) si-au sporit cota valorica dupa lansarea filmului. Super oscarizat pe merit, capodopera ramasa ca model si mostenire pentru generatiile de azi si cele viitoare. Un film pe care orice nota ai acorda e prea mica.

Un mare succes al primilor ani din ultima decada a seclului XX. N-a reusit din pacate sa aca proba timpului cu toate ca a suportat doua continuari. Distributie excelenta, filmari in adevarate paradise, scenariu solid. A fost suficient sa apara Pokemon si saurienii s-au prabusit ca audienta. Trebuie sa recunoasca si dl. Spielberg prea greu (si indigest) pentru cei mici si prea "usure" pentru cei mari. Cred totusi ca primul film din serie merita o nota buna.

Tema din Matrix vazuta din alt unghi. Civilzatia umana in goana dupa energie, ajunge sa foloseasca fara discernamant tehnologii nocive. Biostructuri umane in simbioza cu "Pomul vietii si al Cunoasterii" din Gradina Eden nu pot fi decat aberatii de la mostenirea lui Dumnezeu si nu pot produce decat monstruozitati. Tolbiac gaseste calea de a opri aceasta abominabilitate dar cu ce pret?

Filmul abordeaza o tema extrem de sensibila; cea a globalizarii. Protestatarii au argumentele lor, cei ce modeleaza viitorul planetei cred cu totul altceva. De partea cui este binele si cine ne vrea raul? Operatorii au intrat cu camerele in randul demonstrantilor antiglobalizare. De aici au rezultat scene extraordinar de dinamice si dramatice, dand senzatia de film documentar. Cred ca mesajul de final este de cautarea unei stari de mijloc pentru asigurarea unui echilibru in opozitie cu violenta.

Cred ca o traducere alternativa(nu mot-a-mot) a titlului ar fi mai sugestiva. Este vorba nu numai de sapte vitei ci de una care s-a divizat in sapte(inima, ochii, maduva, rinichii, ficatul, plamanul si averea) daruita de donator celor sapte suflete care meritau din plin acest admirabil sacrificiu. Poveste incropita cetos dar voit initial, prinde a se clarifica pe parcurs. Toate elementele adoima celor unui joc de puzzle se aseaza la locul lor si efectul reuseste sa impresioneze in final. Soliditatea scenariului si jocul actorilor completeaza acest film care nu trebuie omis de la vizionare.

As observa ca dupa multe roluri in care joaca rolul "dusului in lumea umbrelor", Jeffrey Dean Morgan primeste un rol de adorabil "viu". Se pare ca spre satisfactia publicului feminin va primi roluri din ce in ce mai pline de "viata".

Film ce se doreste o rasturnare a intamplarilor ce au precedat iesirea evreilor din Egipt, prin atribuirea celor 10 semne lui satan si adeptilor sai. Pacat de efortul celor care au lucrat la partile tehnice(imagine, sunet, montaj) si la unele parti artistice(costume si scenografie) admirabili de alfel. Povestea nebuloasa si plina de inadvertente, actorii surprinzator de apatici nu puteau rasturna parerea noastra;film slab!

O poveste cu o familie de politisti care lupta impotriva bandelor de traficanti de droguri. Nume mari, pretentii mari. Filmul nu straluceste, dar nici nu dezamageste. Lipseste totusi acel "zvac" care face diferenta. Nume celebre de actori, care in alte filme au impresionat acum au depus un efort numai contracost. Mare pacat, era loc de cu mult mai bine. Dar cate odata si vedetele mai obosesc!

Era cazul sa fie realizat si asa ceva. Elemente de melodrama specifice cinematografiei indiene, transfuzate magistral cu "sange nobil" de la Hollywood. Contrastul cadrelor este socant de real. Cred ca Danny Boyle a folosit fundaluri originale prelucrate sumar sau chiar neschimband nimic. Deasemeni este realizata o corelatie absolut originala intre concurs(intrebari) si evenimentele din viata protagonistului. Filmul debordeaza de viata avand o dinamica ce cateodata e naucitoare. Mai exista un element de scenica foarte interesant: Jamal, Salim si Latika sunt interpretati de cate trei actori in functie de anumite perioade. Acest fapt este aproape insezizabil, atat de perfect fiind alesi interpretii. Este un fim care daca nu va fi oscarizat corespunzator se va face o mare nedreptate.

O poveste extrem de nebuloasa, cu un luptator de elita intr-o misiune periculoasa undeva in Pakistan. Este unicul supravietuitor pe care Serviciile Secrete l-ar dori mort... Numai ca longevivul candidat la eternitate dejoaca planurile facute pe spinarea sa si cu ajutorul unui veteran din primul razboi al golfului reuseste chiar o rasturnare de situatie. Totul este in ceata cu exceptia extraordinarelor bluesuri din coloana sonora. Un film care-uiti in urmatoarele zece minute.

Filmul care se vrea o comedie neagra la propriu, are umor dar umorul este gri. Ca si filmul de altfel. Se vrea sa fie un "Butterfly Effect" in lumea celor dusi(cu pluta?). Poate ca un pic de nerv si o sticla de Burbon ar fi fost mai potrivite pentru regizor. Cred ca daca era capabil de un efort mai mare si povestea puta capata noi valente. S-a multumit insa cu putin si a cucerit...nimicul. Daca sunteti ahtiati dupa asmenea subiecte vizionati-l, daca nu mai bine iesiti cu perechea la o plimbarica inainte de a trece la lucruri mai importante. Si nu uitati: In literatura anglo-saxona "Cea cu Coasa" este "Cel cu Coasa".

Un film greu de uitat si digerat. Se pare ca este un "remake", dar nu-i cunosc numele peliculei originale. Tema principala este arhicunoscuta; cea a vietii si a mortii. Ce se poate intampla daca maine afli ca mai ai doar doua luni de trait. Melody(!) personajul principal alege sa traiasca tot restul vietii in aceste doua luni. Metodele nu conteaza cu exceptia unui singur amanunt, achizitia unei chitari rosii pe care si-o dorea din copilarie. Va invit sa vizionati un film de clasa realizat cu mijloace extrem de modeste, dar in care actorul, imaginile si sunetele te fac sa vibrezi precum chitara. Deosebita sensibilitate a regizoarei Amy Redford se rasfrange dramatic asupra celui care vizioneaza. Filmul abunda in simboluri poetice cu toata larga libertate a scenariului. Apartamentul lui Melody aduce cu "'fabrica" nemuritorului Andy Warhol. Dezordinea din el este de fapt o ordine incriptata unde nimic nu este aleatoriu. Saffron Burrows, Isaach De Bankolé, Paz de la Huerta si episodic Janeane Garofalo sunt deasemeni la mare inaltime. Filmul este un adevarat eveniment artistic parca special facut sa ne incante mintea, ochii si urechile.