corang

Decembrie 1914. O noapte memorabilă, în Ajunul Crăciunului, despre care istoria a uitat să vorbească. Undeva pe frontul de vest, pe "tărâmul nimănui", printre nămeţi şi înfruntând ceaţa groasă, soldaţii germani, francezi şi scoţieni, renuntă la orice politică, pentru a petrece împreună, în tranşee, noaptea de Crăciun. Nikolaus Sprink, prodigios tenor la Opera din Berlin, Anna Sörensen, soprană daneză, preotul anglican Palmer şi locotenentul francez Audebert, dau viaţă unei poveşti emoţionante. Pelicula "Crăciun Fericit", a fost produsă în Studiourile MediaPro, la Buftea, în 2004, fiind încununată cu o nominalizare la Oscar în 2006, şi alte 6 premii şi 10 nominalizări.

Cand John F. Kennedy ajunge presedinte al U.S.A., un fost soldat din trupele speciale devine deziluzionat in legatura cu America. Atunci cand caile lor se intretaie in cele din urma, cursul istoriei se schimba pentru totdeauna, asa cum vedem in acest film memorabil despre uciderea lui JFK.

Mizele sunt mari şi ies scântei în acest thriller de acţiune care te ţine cu inima la gură. Când iscusitul hoţ de artă Robert ''Mac'' MacDougal cade în capcana înşelătoare a anchetatoarei de asigurări de intrigi internaţionale, Gin Baker, scena e pregătită pentru cel mai mare jaf şi cea mai mare capcană poliţienească din istorie. Au făcut planuri pentru orice împrejurare şi au luat în calcul toate detaliile, în afară de unul: atracţia febrilă care se naşte între ei şi un joc triplu, care îţi va tăia răsuflarea. Un film de colecţie, pentru care acord nota 10.

Este de remarcat faptul, ca fiind ultimul film al lui Steve Reeves, un culturist, care a fost printre figurile marcante ale epocii filmelor dure (mitologice) de la începutul anilor '60, odată cu dispariţia din topul preferinţelor publicului, a filmelor în care acesta apărea costumat, în costume vechi, antice, unde îşi putea etala corpul, cu formele lui fizice, în toată plenitudinea lui.

O comedie foarte frumoasă, cu o distribuție de zile mari. Merită văzut, nu numai de cei care iubesc comedia, cât și, pentru interpretarea de excepție, a celor "3 mari actori", din cinematografia italiană. Mie mi-a plăcut foarte mult, si acord nota 10.

Filmul, o dramă a cinematografiei româneşti (si nu comedie, cum greşit este scris mai sus, în prezentarea filmului), cu o distribuţie pe măsură a acelor ani, prezintă situaţia dramatică a unui tânăr care a picat la examenul de la facultate, o problemă comună multor generaţii mai vechi, când nu existau decât puţine facultăţi, şi acelea de stat, şi cu o singură opţiune. Era în anul 1966, când s-a turnat filmul, şi nu puteai să te înscrii la mai multe facultăţi; prin urmare, aveai şansa de a intra, sau nu, şi trebuiai să înveţi astfel şi câţiva ani până intrai, sau făceai armata între timp, şi nu se ştia ce se mai alegea de tine după toţi aceşti ani. „Trebuia să iei taurul de coarne” în vreun fel, în sensul că aspiraţiile unui tânăr cuminte, crescut şi educat la oraş, era de a urma o facultate, aşteptările familiei erau şi ele măreţe, iar ca să stai acasă şi să înveţi în tot acest timp pe punga părinţilor, cicălindu-te permanent, era prea de tot… Speranţa în acele vremuri, de a evada din căminul părintesc, era de a te angaja pe un şantier, până la examene… sau în agricultură…dar, ce să facă în agricultură, un biet tânăr crescut la oraş !?

„ NU ANTRENEZ FETE”, spuse antrenorul Frankie Dunn. Dar fata care vine să se antreneze zilnic la sala lui Dunn este diferită. Tot ce îşi doreşte este să aibă şansa de a boxa. Clint Eastwood interpretează rolul lui Dunn şi regizează, produce şi compune muzica pentru acest film foarte apreciat, care a câştigat inimi, a redat speranţa şi a cucerit familii întregi. Morgan Freeman interpretează rolul lui Scrap, îngrijitorul sălii de antrenament şi omul care ştie cum să îl ia pe ursuzul Dunn. Adună-ţi visele şi ieşi cu ele în ring. Million Dollar Baby este un film puternic.

Căpitanul Lafe Barstow, aflat în misiune de regrupare a militarilor confederaţi, salvează diligenţa de atacul indienilor, şi se retrage pe un munte stâncos.

În conformitate cu legislaţia italiană provincială din acea vreme, odată ce acoperişul unei case era terminat, ocupanţii nu puteau să fie evacuaţi dintr-o clădire. Această comedie, urmăreşte eforturile unei familii pentru a ridica acoperişul unei case, pe timp de noapte, pentru ca mirele şi mireasa să poată avea propria lor casă.

Un film spaniol, cu peisaje de iarnă frumoase, troiene ca în basme, iar efectele speciale sunt destul de reuşite, pentru un film de acest gen.

Viaţa unui poliţist şi a fiului său, este total bulversată, după ce acesta sustrage o cantitate masivă de cocaină de la un lider de cartel al drogurilor.

"Bloomington", este o poveste de dragoste sordidă şi safică, dintre o profesoară de psihologie şi o studentă. Un film destul de interesant... Îi acord nota7.

Acest film iugoslav prezintă isprăvile militare, din timpul celui de-al doilea război mondial ale mareşalului Tito, care mai târziu a devenit conducătorul de neegalat al acestei ţări cu probleme, Jugoslavia. În timpul războiului, el a avut un rol esenţial în eforturile de rezistenţă ale poporului iugoslav împotriva trupelor naziste, angrenate în exterminarea partizanilor iugoslavi, cu orice preţ. Detaliile de film, prezintă evenimentele legate de punctul culminant al luptelor de rezistenţă antinaziste, de-a lungul râului Sutjeska.

Filmul “Origini nobile” are la bază opera compusă de Michael W. Balfe. Stan şi Bran interpretează nişte ţigani care îşi câştigă existenţa furând din buzunare, într-o Europă de acum sute de ani. Când doamna Bran dispare cu iubitul său, ei devin paznicii fiicei unui aristocrat.

Este destul de interesant că, deşi Suedia nu a fost implicată în război, 300 de soldaţi suedezi au dispărut în timpul războiului. Se ridică un mare semn de întrebare, pentru factorii de decizie aflaţi la „putere”, care nu s-au implicat în niciun fel în această stare de fapt.

Comedia „Stan şi Bran” este ultimul film realizat în colaborare cu Studiourile Hal Roach, în care Stan cântă la trombon, agravând praspăta alergie a prietenului său nedespărţit, Bran. Numai ideea din scenariu, de a lucra la o fabrică de claxoane, mi se pare nu numai genială, ci extraordinar de inspirată şi trăsnită, în aceeaşi măsură, şi cred, sau vreau să cred, că îi aparţine lui Stan, care este unul din cei care au realizat scenariul. Un film de nota 10.

Bătălia de partizani în Iugoslavia, împotriva germanilor şi a cetnicilor, a fost un subiect de fascinaţie, de durată, pentru producătorii de film iugoslavi. Uzicka Republika (1974) este una din mai multele super-producţii iugoslave, de la sfârşitul anilor 1960 şi începutul anilor 1970 care abordează lupta de rezistenţă a poporului sârb, împotriva ocupaţiei germane, în al doilea război mondial, prin glorificarea fără rezerve, şi în mod special, a partizanilor (de stânga), ai lui Tito. Filmul este unul tipic genului: o panoramă epică de oameni care se luptă pentru libertate şi egalitate, focalizând caractere selectate pentru individualizări brute; sunt prezentaţi oameni simpli, din popor, pentru împletirea unor poveşti umane, de interes, în contextul unei lupte, care este descrisă în mod idealist şi exagerat, de multe ori în diverse tonuri. Având un episod istoric real în centrul atenţiei, de scurtă durată, Republica de la Užice, în vestul Serbiei, a existat mai puţin de trei luni (67 de zile), în toamna anului 1941, încă în faza de început a războiului. Apărătorii săi au fost învinşi într-o luptă extinsă, în noiembrie 1941, care este, de asemenea, prezentată la sfârşitul filmului. Materialul istoric prezentat, confirmă înclinaţiile de stânga ale populaţiei încă de la începutul războiului, şi a fost în mod clar potrivit, pentru a transforma filmul, într-un film de propagandă a lui Tito. Acord nota 8.

Sir Richard Shelton, intors de pe front, unde luptase in Razboiul Rozelor, afla ca tatal sau a fost ucis si ca toata averea i-a fost confiscata de agentul regelui si de unchiul sau. Desi presupusul vinovat pentru crima plateste pentru fapta sa, Sir Richard Shelton devine suspicios in legatura cu circumstantele in care tatal sau a murit si porneste in cautarea adevarului. In plus, Richard trebuie sa o salveze pe frumoasa lady Joanna Sedley si va reusi doar cu ajutorul fratiei "Sageata neagra" si al armatei conduse de Richard Crookback, viitorul rege Richard al III-lea al Angliei. Un film vechi, clasic, frumos, chiar mi-a placut. Sa nu uitam ca este un film realizat in 1948, altele erau tehnicile atunci. Janet Blair, la cei 27 de ani cat ii avea la data turnarii filmului, era una dintre frumusetile de necontestat ale platourilor de filmare, din acea vreme. Acord nota 7.

"The Dawn Rider – Cavalerul răzbunării" John Mason se întoarce în localitatea natală pentru a-l vizita pe tatăl său. În aceeaşi zi, oficiul poştal este jefuit, iar tatăl său este ucis. John urmăreşte infractorii, dar este rănit. Frumoasa Alice îl îngrijeşte pe tot timpul convalescenţei sale, şi sfârşesc prin a se îndrăgosti amândoi, unul de celălalt. John găseşte mai târziu ucigaşul tatălui său, dar dragostea dintre el şi Alice, va crea un conflict între John şi Ben . Am vizionat filmul cu plăcere, Ducele Hollywood-ului, fiind unul din actorii mei preferaţi, având de altfel mai multe filme cu acesta. Deşi nu este unul din filmele de referinţă ale lui John Wayne, merită să fie vizionat de către amatorii acestui gen de filme. Acord nota 7.

Cinci alpinişti aflaţi într-o expediţie în munţii Scoţiei, vor descoperi o fetiţă răpită şi îngropată de vie, având doar un sistem de ventilaţie, ca mijloc de supravieţuire, îngrozită, deshidratată şi nemâncată de mai mult timp. Luând decizia să salveze fetiţa, cei cinci tineri alpinişti se lansează într-o coborâre periculoasă şi enervantă, fiind vânaţi de către răpitorii fetiţei, ajunşi în imposibilitatea de a mai primi recompensa valoroasă, pentru salvarea acesteia. Prinşi într-un joc terifiant “de-a şoarecele cu pisica”, cu moartea planând asupra lor si fără modalităţi uşoare de a ieşi din impas, tinerii alpinişti vor face tot posibilul şi chiar imposibilul, pentru siguranţa fetiţei. Intr-adevăr, nici eu nu îl consider un film horror, poate de aceea l-am urmărit până la final. Totuşi, e un film bunicel. Mi-a plăcut, poate şi pentru imaginile muntoase, care sunt deosebite şi foarte bine alese pentru filmări. Acord nota 6.