creatza_dulcika

Extraordinara productie cinematografica distinsa cu 7 premii Oscar - intre care premiul pentru cel mai bun film, o are in rolul principal pe castigatoarea premiului Oscar pentru cea mai buna actrita, Gwyneth Paltrow (Dincolo de usi, O crima perfecta), in compania unei distributii de exceptie, ce ii include pe laureatii cu Oscar, Judi Dench (cel mai bun rol secundar feminin), Geoffrey Rush* si Ben Affleck** (Armageddon). Cand chinuitoarele crize de inspiratie ale lui Will Shakespeare (Joseph Fiennes - Elizabeth) il impiedica sa creeze, povestea de dragoste secreta dintre el si frumoasa Lady Viola (Paltrow) face ca randurile sa se scrie de la sine, cum nu se mai intamplase pana atunci! Exista insa doua lucruri pe care trebuie sa le afle despre aleasa inimii lui: nu numai ca ea trebuie sa se marite cu altul, dar si ca se da drept barbat pentru a obtine rolul principal in cea mai recenta piesa a lui Will! intr-adevar, un film care trebuie vazut, cu remarcabile aprecieri critice, pe masura impresionantei colectii de premii - oricine va gusta atmosfera amuzanta de culise de la scrierea celei mai frumoase povesti de dragoste spuse vreodata. Un film frumos....vi-l recomand....Vizionare Placuta Tuturor!!!!!!!!!!

Urmarind acest film am realizat inca o data ca baietii astia de la Hollywood chiar nu se plictisesc de a scoate pe banda rulanta filme cu spargeri minune realizate de hoti profesionisti, nascuti pentru a fi hoti.... Rasturnarile de situatie, care sunt intr-adevar spectaculoase au salvat un pic scenariul plin cu duiumul de replici destul de rasuflate. Iar ultimele 5 minute te mai binedispun, dandu-ti de inteles ca a meritat pana la urma sa consumi o punga intreaga de floricele... Vizionare placuta!

Robert Neville este ultimul om viu ramas pe Pamant, in urma unui razboi biologic. Dar el nu e singur. Toti ceilalti locuitori ai Terrei s-au transformat in vampiri, si cu totii ii doresc sangele. Ziua, Robert e vanator, cautand vampirii dormind prin ruine. Noaptea, se baricadeaza la el in casa, rugandu-se sa supravietuiasca pana dimineata. Viitorul umanitatii se afla in mainile lui. Sau in sangele lui necontaminat.

Azi noapte am reușit să mă uit la filmul If Only din 2004, în care actorii principali sunt Jennifer Love Hewitt și Paul Nicholls. Un film pe care îl recomand cu căldură tuturor, nu numai îndragostiților, deoarece este un film ce trebuie văzut de toată lumea, un film care îți atrage atenția că dragostea nu trebuie neglijată și că trebuie sa-ți arați sentimentele față de persoana iubită în fiecare clipă, fără să lași ca timpul să treaca-n zadar. Pentru cei cărora le plac genul de filme comedii romantice, precum The Notebook, acest film este asemănător cu el, și cu siguranță veți rămâne impresionați. E superb filmul intr-adevar,…si da,morala ar fi sa iubesti ca si cand nu ar fi ziua de maine !!!

Sandra Bullock nu a fost niciodata mai originala sau mai implicata" (Michael Sragow, Baltimore Sun) intr-un rol decat in rolul lui Cassie Mayweather, un detectiv de la criminalistica ce se confrunta cu propria tragedie si isi urmareste instinctul in ceea ce ii priveste pe criminalii unei tinere necunoscute ucisa si abandonata. Indiciile conduc intr-o directie - dar lantul probelor este prea perfect.... Interesant filmul...vizionare placuta!

Un film deosebit....iubirea poate lupta pentru a învinge orice barieră, chiar şi a timpului nemilos... un film pentru toate varstele....merita vazut...10 cu felicitari!!!!!!!!!!Vizionare placuta tuturor!

Katherine Watson (Roberts) calatoreste din California in campusul Colegiului Wellesley din Noua Anglie in toamna anului 1953 pentru a preda istoria artei. In perioada de dupa razboi, Katherine se asteapta ca studentele ei, cele mai bune si cele mai inteligente din tara, vor profita de oportunitatile care li se ofera. Totusi, curand dupa sosirea ei, Katherine descopera ca mediul prestigioasei institutii este cufundat in obedienta. Conform profesoarei lor de eticheta si elocutiune, Nancy Abbey (Marcia Gay Harden), un inel de logodna pe degetul unei tinere femei este considerat un premiu mai mare decat o educatie completa.

Jeepers Creepers este un film de groază scris şi regizat de Victor Salva. Filmul şi-a primit numele din melodia Jeepers Creepers, care acompaniază filmul. Filmul prezintă doi fraţi, Trish (interpretată de Gina Philips) şi fratele ei Darry (interpretat de Justin Long) ce se întorc spre casă. În drumul lor prin Alabama de Nord, un şofer misterios, ce conduce un ruginit Chevrolet Coe dubă din 1948 încearcă să-i scoată de pe şosea. După ce şoferul îi depăşeşte, îl văd din nou peste ceva timp, cum scoate cadavre înfăşurate în cearşaf cu pete de sânge din duba şi le aruncă pe o conductă ce ducea în pivniţa unei biserici abandonate. După ce soferul îi scoate de data aceasta de pe şosea, Darry decide să se întoarcă la biserica şi să investigheze. Lângă biserică, Darry îi spune lui Trish să-l ţină de picioare cât timp el se uită prin conductă. Şobolanii apar în faţa lui iar, speriată, Trish îl scapă pe Darry ce cade în pivniţa biserici. Ridicându-se, Darry descoperă cadavrele aruncate şi o cavernă cu cadavre cusute de tavanul pivniţei. După ce iasă pe cealaltă parte, acesta este traumatizat de ceea ce a văzut; el şi sora sa opresc la o benzinărie unde contactează poliţia. În timp ce aşteaptă ca poliţiştii să ajungă, sunt sunaţi de un local transcedental, Gezelle Gay Hartman, ce îi atenţionează despre pericolul ce va urma. La telefon le pune melodia Jeepers Creepers, şi le spune că dacă aud această melodie, sunt în mare pericol. Înfricoşaţi, cei doi nu iau în seamă vorbele transcedentalului. Când ajung poliţiştii, îi escortează pe cei doi şi prin staţie primesc mesajul că vechea biserică este în flăcări şi toate dovezile sunt distruse. În timp ce sunt escortaţi cei doi, poliţiştii sunt atacaţi şi omorâţi de soferul dubei, iar Darry, împreună cu Trish scapă; şoferul împachetează cadavrele şi le stochează în duba sa. Darry şi Trish încearcă să primească ajutor de la o localnică bătrână şi excentrică, dar este ucisă de şoferul care se dovedeşte a fi o creatură puternică şi diabolică. Cei doi reuşesc să îl lovească cu maşina şi să-l calce de câteva ori; dupa aceea îşi dau seama că creatura este inumană, deoarece începuse să-şi scoată aripile. Aceştia merg la staţia de poliţie unde îşi aşteaptă părinţii, dar Gezelle apare şi îi informează că nu sunt nici aici în siguranţă. Aceasta le spune adevărul despre misterioasa creatură: este un demon cunoscut sub numele de The Creeper care se trezeşte la fiecare a 23-a primavară pentru 23 de zile pentru a se hrăni cu părţi din oameni, care după ce sunt consumate, devin părţi din corpul lui. Le spune că sperie oamenii, ca să-i poată mirosi, şi că la unul dintre ei a găsit ceea ce-i place. The Creeper pătrunde în staţia de poliţie unde ucide un deţinut şi omoară câţiva poliţişti. La etaj, Darry şi Trish află de la Gezelle, că a visat că unul dintre ei va urla în întuneric în timp ce melodia Jeepers Creepers va cânta. The Creeper îi vede şi se îndreaptă spre Gezelle pe care o miroase, dar îi dă drumul încercând să-i găsească pe Darry şi pe Trish. Acesta îl capturează pe Darry, iar Trish încearcă să-şi sacrifice viaţa în schimbul vieţii fratelui ei. Pana ca politia sa actioneze, The Creeper scapa, iesind pe geam cu tot cu Darry. A doua zi, Trish este luată de părinţii săi, iar Gezelle se întoarce acasă, regretând. Şcena finală îl arată pe The Creeper într-o fabrică abandonată unde îl ucise pe Darry, îi consumase ochii în timp ce melodia Jeepers Creepers cântă. Foarte bun filmul...nota 9 Vizionare placuta tuturor!!!!!!!!!!

Legenda este povestita inca de acum 3.000 de ani, dar niciodata la fel ca acum. "Realizat in spiritul filmelor Braveheart si Gladiator, Troia este o capodopera epica exceptionala!" (Clay Smith, ACCESS HOLLYWOOD). Brad Pitt insfaca o sabie si interpreteaza rolul razboinicului grec Ahile, in aceasta transpunere cinematografica de exceptie a Iliadei. Orlando Bloom si Diane Kruger joaca in rolurile legendarilor iubiti care si-au trimis popoarele in razboi. Eric Bana este printul care indrazneste sa il infrunte pe Ahile, iar Peter O'Toole conduce Troia in rolul Regelui Priam. Wolfgan Petersen este regizorul, cel care foloseste tehnologia zilelor noastre pentru a crea o lume de mult disparuta, cu armate, nave de razboi, fortarete masive si un gigantic Cal Troian. "Dintre bataliile purtate pentru dragoste, aceasta a fost cea mai mare." La fel ca si acest film.

Pe aripile vântului ( Gone With the Wind) este unul dintre cele mai vizionate filme din istoria cinematografiei mondiale, decenii la rând bucurând şi mai bucură încă, milioane de cinefili. Este de asemeni producţia de film care ani la rând, zeci de ani, a deţinut supremaţia reţetei de casă, realizând cele mai mari încasări. Filmul, ecranizare a romanului omonim scris de Margaret Mitchell, prin tehnica cinematografică folosită devine primul film color de asemenea proporţii, realizat prin folosirea procedeului Technicolor. Filmările au durat 140 de zile. Premiera a avut loc la 15 decembrie 1939. Scriitoarea Margaret Mitchell a murit într-un stupid accident de maşină, în plină glorie, după succesul apariţiei romanului şi filmului. "New York Herald Tribune" scria la vremea apariţiei filmului că este "Un spectacol cinematografic monumental", iar "New York Times" că este "Cea mai mare înscenare cinematografică văzută până azi şi cel mai ambiţios film de acţiune din istoria spectaculoasǎ a Hollywoodului". A primit zece premii Oscar, un record deţinut timp de douăzeci de ani, Ben-Hur doborându-l în 1960. În lista Insitutului American de Film 100 de ani...100 de filme (1998), Pe aripile vântului a fost ocupantul locului patru, cu toate că în lista 100 de ani...100 de filme (ediţie aniversară), a coborât două locuri.În iunie 2008, AFI a publicat lista AFI 10 top 10 - o listă a celor mai bune zece filme din zene genuri. Pe aripile vântului a fost clasat al patrulea în categoria Epopei. Dacă inflaţia este ajustată, acesta este filmul cu cele mai mari încasări ale tuturor timpurilor, având încasări de 1.430.476.000 $. Fără ajustarea inflaţiei, Pe aripile vântului este al 103-lea cel mai de succes film, cu încasări de 198.676.459$.

Sunt frumoase, sunt inteligente si te pot bate mar - cea mai fermecatoare echipa de detectivi particulari s-a intors la actiune in aceasta ecranizare, adaptare a popularului serial de televiziune din anii ?0. Natalie (Cameron Diaz) este cea desteapta dar naiva, Dylan (Drew Barrymore) este incapatanata, dar vesela si iubareata, si Alex (Lucy Liu) este stilata, dar dura, si ele lucreaza pentru un barbat pe nume Charlie (vocea lui John Forsythe), care nu-si intalneste niciodata angajatii fata in fata. Impreuna cu ajutorul lui Bosley (Bill Murray), Ingerii sunt trimisi in actiune atunci cand geniul electronicii Eric Knox (Sam Rockwell) este rapit, iar suspectul principal este infamul Roger Corwin (Tim Curry). Crispin Glover, Luke Wilson, Kelly Lynch si Tom Green, evolueaza alaturi de celelalte vedete ale filmului Ingerii lui Charlie. Un trio fenomenal...l-am vazut de 2-3 ori...un film digerabil bun pentru sambata seara....

O studenta de colegiu (Johansson) se angajeaza sa lucreze ca si dadaca pentru o familie newyorkeza bogata. Ajunsa in noua casa, tanara se trezeste pusa in situatia de a reusi sa se descurce cu mai multe situatii deodata: sa jongleze intre disfunctionalitatea familiei, studiile ei, o noua poveste de dragoste si baiatul rasfatat lasat in grija ei.

Ai zice ca subiectele care trateaza lupta impotriva terorismului au fost deja fumate si scuipate. Dar cand Ridley Scott are si el ceva de spus, cascam ochii si ciulim urechile. El ne-a adus pe marile ecrane un altfel de film de razboi. Black Hawk Down este un film cu “bataie” non-stop, care curge elegant cap coada. Un pluton sechestrat in mijlocul unei zone presarata cu explozii, impuscaturi, haos, panica, paranoia si mult sange. Toate astea intr-un oras la capatul lumii care devine un personaj definitoriu pentru toata esenta filmului. Asa ca daca povestea e alta dar locatia aceeasi, atunci atentie deplina pentru Body of Lies, mai ales cand il ai pe Leonardo DiCaprio in prim plan, si pe Russell Crowe (care umba cu un cordon ombilical legat de Ridley Scott) la telefon 90 % din film. Russell Crowe si Leonardo DiCaprio fac parte din unitatea speciala de combatere a terorismului din cadrul CIA-ului, care este raspandit peste tot acolo unde exista vreo posibila amenintare pentru Statele Unite ale Americii. Binenteles ca imaginea agentului special CIA este atat de comica incat nu m-am putut abtine sa nu o consider rizibila si repetabila. Russell Crowe intareste si el ideea preconceputa, potrivit careia, un agent CIA are burta (a la Insider), poarta ochelari de tocilar, a albit in cap si nu numai, si are o atitudine flegmatica, “unica” si nemaiintalnita. Numai ca Russell Crowe imi aduce aminte de Philip Seymour Hoffman in Charlie Wilson’s War si de agentul ala dizgratios din Quantum of Solace. Leonardo DiCaprio reprezinta latura rationala a acestui razboi. Este omul din transee, care a stat in noroi si a invatat meserie “pe teren”. De multe ori chiar ai impresia ca esti la pamant cu el, undeva la capatul lumii. Despre el aflam ca se afla in pragul unui divort, in timp ce acesta alearga prin desert dupa “aia cu turbane”. Printre putinele ramasite ale unei vieti acaparate de munca, el reuseste totusi sa strecoare cateva priviri blande si calde in directia unei localnice. Nimic mai mult decat o romanta tipica unui film care trebuie sa puncteze si o parte mai “moale” in mijlocul atator atrocitati de natura barbara. In Body of Lies, jocul de minciuni, ajunge sa fie noua arma a Americii impotriva gruparilor fanatic-religioase care isi canalizeaza frustrarile via “bum-bum”. Interesanta metoda de abordare a acestui razboi care se pare ca nu va lua niciodata sfarsit. Pentru un thriller de spionaj, Body Of Lies dezamageste putin atunci cand ramane doar thriller si nu stropeste cu prea multa actiune, punctul culminant fiind fotocopiat din prea des utilizatele canoane ale filmelor cu situatii de criza. Pur si simplu nu te poti abtine sa nu te exprimi cumva cand “un el este indragostit de o ea, care este rapita, asa ca el fuge in ajutorul ei.” Un film de nota 10 Vizionare Placuta Tuturor!!!!!!!!!!!!

Kate Hudson (Almost Famous), nominalizata la premiul Oscar si Matthew McConaughey (A Time to Kill), dau un nou sens bataliei dintre sexe, in aceasta comedie despre care Daily News spune ca e hilara. Ziarista Andie Anderson (Hudson), de la revista pentru femei Composure, accepta sa scrie un articol despre cum sa scapi de un barbat in exact 10 zile. In acelasi timp, burlacul Benjamin Barry (McConaughey) accepta un pariu conform caruia poate face o femeie sa se indragosteasca de el tot in 10 zile. Confruntarea romantica dintre cei doi duce la o serie de situatii comice care dovedesc ca, atunci cand e vorba de dragoste adevarata, inima nu poate minti. Regizat de cel care a realizat si "Miss Agent Secret", aceasta este cea mai amuzanta comedie a anului, pe care David Sheehan, de la CBS-TV, o numeste "o comedie perfecta pentru barbati". Un film bunicel... Vizionare placuta!!!!!!!!!!!!!!!

Jaful la care face referire filmul a avut loc la inceputul anilor '70 in Londra, desi nu vei simti vreo mare desincronizare cu anul in care ne aflam. De fapt, singurele indicii pe care le primesti in legatura cu perioada actiunii sunt vreo doua, trei modele de masini mai vechi si faptul ca personajele vorbesc la walkie-talkie in loc de telefoane mobile. :) Terry Leather este un vanzator de masini furate care simte ca l-a apucat Dumnezeu de picior cand o fosta gagica de-a lui ii spune de o banca numai buna de jefuit. Terry isi strange gasca de cartofari si le baga in cap ca asta este marea lor sansa. Astfel incepe filmul care te poate face sa crezi ca este o comedie, pentru ca are de-a face cu oameni care se opresc in mijlocul jafului ca sa-si comande de mancare. :) Treptat insa, jefuitorii amatori isi dau seama ca in seif nu se afla numai bani murdari si bijuterii... ci documente de o valoare sensibila pentru toti mai marii Londrei... de la proxeneti la membrii Familiei Regale. Ritmul este unul care te captiveaza de la inceput si din cand in cand povestea pare sa sara in timp inainte si inapoi dar nu atat incat sa te ameteasca de tot. In centrul povestii ramane intotdeauna Terry care este un personaj likeable, mai ales prin prisma interpretarii lui Jason Statham, probabil unul dintre actorii care au cea mai mare experienta cu filme despre jafuri din ziua de azi. Sunt cateva scene in care Statham imprumuta multe de la scoala actorilor care pot sa faca puppy dog eyes. Serios vorbind, se pricepe sa poarte pe umeri responsabilitatea unor scene dramatice. 99% din film nu arunca nici un pumn, dar spre sfarsit iti dai seama ca tipul moare de nerabdare sa bata pe cineva... si se ia de un batran proxenet care a incercat sa-l manipuleze. Putea sa fie o scena dramatica in care Statham il confrunta verbal. Iti dai seama insa ca personajul se gandeste: "You... you... aw f#&k it" Si incepe sa-i dea picioare in gura. Din punct de vedere vizual, filmul se remarca printr-un stil foarte gritty, care intr-adevar, pare sa imite filmele de actiune ale anilor '70, desi nu vei vedea prea multa actiune. In schimb sunt destule rasturnari de situatie, femei topless si tortura. Tot ce ne place noua la anii '70! In materie de heist movies, The bank job este cat se poate de diferit de filmele ocean's. Nu este vorba de jafuri de milioane de dolari, ci de incercarea unui infractor de mana a zecea sa se scape pe sine si pe familia sa de o viata mizera. In multe feluri, asta este de mii de ori mai greu decat sa jefuiesti un cazinou. Si poate chiar mai entertaining de urmarit.

Amanda Bynes (O minciuna gogonata, The Amanda Show), o interpreteaza pe Daphne, o adolescenta foarte energica si impulsiva, care ajunge sa il cunoasca pe abia acum pe aristocratul ei tata (Colin Firth din Jurnalul lui Bridget Jones). Hotarata sa intre si sa se integreze in lumea tatalui ei, Daphne trebuie sa isi schimbe personalitatea agitata, pentru a putea participa la show-uri de moda, cocktail-uri si petreceri mondene de mare clasa. Astfel, ajunge sa fie prinsa intre obligatia de a respecta noi reguli (schimbandu-se total) si aceea de a ramane ea insasi, asa cum este, renuntand insa la noua sa viata sclipitoare. Tine-o tot asa!

Emotionant! Bazat pe razboiul mult mediatizat din Irak, subiect tabu in administratia Bush, “Stop-Loss” reuseste sa insufle inca o urma de indoiala asupra actiunilor guvernului amintit. Pelicula este regizata de o femeie, Kimberly Peirce, autoarea succesului “Boys Don’t Cry”, iar acest lucru se vede. De ce? Detaliile sunt la ele acasa, atat in scenele initiale de lupta cat si in cele ce le vor urma. Filmul e “trait” si asta e meritul ei! In rolul principal il gasim pe mereu fermecatorul Ryan Phillippe (”Five Fingers”, “Flags of Our Fathers”), care ii da viata sergentului Brandon King, proaspat lasat la vatra dupa mai multi ani petrecuti in Irak si Afganistan. Aici trebuie sa continue sa aiba grija de cel mai bun prieten al sau, Steve Shriver (Channing Tatum – “Step Up”, “Battle in Seattle”), care a servit la randul sau, alaturi de el, in cele cateva sute de misiuni de razboi. Ajuns acasa, in Texas, se pare ca acesta nu poate depasi problemele si are tot mai multe ganduri de a se inrola din nou. Spre dezamagirea persoanjului interpretat de Phillippe! Ghinionul face insa ca tocmai proaspat medaliatul Brandon sa fie “redistribuit” in Irak, desi i se promisese ca isi va putea continua viata linistit alaturi de familia sa, dupa atatea fapte de vitejie. Ca si alte zeci de mii de soldati (in lipsa de voluntari), Brandon primeste cu nervozitate termenul de “stop-lossed” si prefera sa dezerteze cautand ajutorul, pe care nu-l va primi, la un senator care il decorase imediat dupa sosirea de pe front, si care-i promisese ajutor in orice situatie. El este ajutat sa fuga de catre logodnica lui Steve, interpretata de noua Charlize Theron (chiar seamana cu ea), Abbie Cornish (”Candy”, “A Good Year”, “Elizabeth: The Golden Age”). Nu va ganditi la un menaje-a-trois! Pelicula nu trateaza astfel de relatii. Este vorba doar de pura prietenie! Filmul e mult prea profund pentru a vi-l relata in cateva randuri. Se mai remarca povestea dramatica a celui de-al treilea membru al grupului reintors acasa, Tommy (Joseph Gordon-Levitt – “Miracle at St. Anna”), care m-a emotionat, si mi-a umezit ochii pe final. De asemenea, impresionanta vizita lui Brandon la spital unde isi gaseste un coleg mutilat. Ma intreb cum s-au simtit cei care au copiii sau fratii trimisi pe front! In cele din urma, inainte de a va recomanda cu caldura un film extrem de bine realizat, despre onoare si prietenie, mai trec in revista cateva din numele cunoscute care au participat la acest proiect, Timothy Olyphant (”Bill”, “The Girl Next Door”) si Ciaran Hinds (”Hallam Foe”, “In Bruges”). M-a surprins prezenta, insolita as zice eu, daca nu insignifianta (din cauza numarului redus de aparitii), datorita talentului pe care-l poseda, a lui Rob Brown (”The Express”). Dar asta-i alta poveste asa ca, recomand cu caldura sa urmariti filmul de fata. Nota 10 Vizionare Placuta Tuturor!!!!!!!!!!

Cautatorul de comori Benjamin Franklin Gates (Cage) incearca sa descopere adevarul din spatele asasinarii lui Abraham Lincoln. El se ajuta pentru asta de jurnalul lui John Wilkes Booth incercand sa afle care este misterul celor 18 pagini ce lipsesc din jurnal.

Care este locul unde se intersecteaza dreptatea si adevarul? Aceasta este intrebarea care sta la baza filmului 88 minutes. Si avem doar 88 de minute pentru a afla raspunsul. Tic tac, tic tac… Mi s-a spus sa nu ma duc la film. Mi s-a spus ca Al Pacino a luat-o aiurea, ca nu mai joaca si ca 88 de minute este un film care nu merita. Parerea mea este ca totul s-a redus la asteptari. Oamenii s-au dus la cinema asteptand sa vada Nasul sau Parfum de femeie. Si au primit un thriller psihologic mediu. Nimic genial… Ceva bun. Dar de la Al Pacino ne asteptam la ceva genial. Dupa cum spune si tagline-ul filmului, Al Pacino are 88 de minute la dispozitie pentru a rezolva o crima. Propria sa crima. Ceea ce urmeaza dupa o introducere in care ni se ofera coordonatele – motive, personaje, un pic de background – este suspans psihologic pur. Este exact genul de situatie in care suntem trup si suflet alaturi de personajul principal. Iar acesta este in momentul in care nu mai are incredere in nimeni, este chinuit de propria sa suspiciune si toti cunoscutii devin suspecti si posibili criminali. Ca totul sa fie si mai credibil, se pare ca din momentul in care lui Al Pacino i se spune ca mai are de trait doar 88 de minute, filmul chiar are durata de 88 de minute pana la final. Ce nu mi-a placut la film a fost faptul ca mi-am dat seama din primele 20 de minute cine este “criminalul”. Nu cred ca a fost o greseala de scenariu sau regie. Ci un joc prost. Un joc prost care a stricat putin totul. Criticii au comentat ca filmul ne-a facut prin trailer sa ne asteptam la adrenalina si apoi nu ne-a oferit-o. Ok, eu inteleg ca e vorba de Al Pacino. Dar nu e vorba de SuperMan… Are totusi 67 de ani. Suspans am primit din belsug, adrenalina putem primi momentan de la altii mai tinerei. Alte cronici spun ca Pacino este blazat, obosit. Va asigur ca nu este vorba de asta. Actorul este in forma si isi joaca deosebit de ok rolul menit a fi unul de thriller psihologic si, nicidecum, de James Bond. Monologul lui Al Pacino din finalul filmului arata inca o mica mostra din talentul marelui maestru. Si, chiar daca a fost comentat ca s-a ramolit (oarecum era si timpul la cei 67 de ani impliniti ai actorului), chiar daca nu a sustinut un monolog celebru cum a fost cel din The Merchant of Venice (ecranizare care se numara printre cele mai nereusite incercari ale deceniului, dupa parerea mea), Al Pacino ne-a aratat prin monologul de la sfarsitul filmului 88 minutes ca este inca inegalabil... Alte performante actoricesti notabile nu au existat in film. Leelee Sobieski joaca prost si arata rau, in rezumat. Alicia Witt (foto 3, alaturi de Al Pacino) (pe care o stiti din Two weeks notice) joaca sters, dar face cuplu ok cu Pacino. Daca aveti nu 88 de minute, ci 110, cat dureaza filmul, va recomand sa il vedeti si sa nu va lasati influentati de “gurile rele” care vor spune ca este un film slab. Astept sa il vedeti si sa imi spuneti voi parerea voastra. Sau, daca l-ati vazut deja, va astept cu si mai mare ardoare parerile pro sau contra. Merita vazut...nota 8 Vizionare placuta tuturor!!!!!!!!!!!

Filmul asta nu e nici pe departe atât de amuzant pe cât i s-a dus vorba. O fi el distractiv, drăguţ... romantic, plin de glume idiote şi ciudate, sincer şi şocant in această mică lecţie despre realitate dar în nici un caz nu e de top 250 IMDB. Însă e totuşi cea mai onestă comedie romantică pe care am văzut-o... eu... vreodată, în pofida premisei de neconceput. Desigur că numai în filme o femeie nemaipomenit de frumoasă, independentă şi care stă sigură pe picioarele ei poate să rămână însărcinată cu un specia cea mai joasă de bărbat şi să decidă să păstreze copilul în pofida riscului de a îşi distruge o extrem de interesantă carieră ... err... sigur că da... Cu toate astea „Knocked Up” evită cu iscusinţă să se avânte prea mult în lecţii de morală şi în discursuri conservatoare „pro life” chiar datorită nepotrivirii majore dintre Ben (Seth Rogen) şi Alinson (Katherine Heigl) un cuplu departe de a fi perfect. Cu toate astea nu povestea celor doi creează cele mai interesante şi delicioase momente ci o serie aproape nesfârşită de personaje secundare ce mai şterg din impresia unui film cam lunguţ... În pofida intenţiilor bune şi a unei agende oneste, filmul ăsta ar fi cam interzis minorilor, datorită unor scene cam explicite şi a deselor referinţe şi scene cu consum de droguri... recreative... pacat... Şi dacă tot vorbim de referinţe, orice critic de film o să fie încântat de multitudinea de aluzii ironice şi isteţe la adresa „culturii de masă”. Dar ce te faci când nici măcar o sală de cinematograf american nu râde la ele ci preferă mai mult arsenalul de glume necoapte? Aşa că fiţi pregătiţi... „Knocked Up” în pofida înjurăturilor, personajelor ciudate şi ratingului de R... e doar o comedie romantică neconvenţională cu destul de multe elemente de dramă. Nu o să râdeţi în hohote... pentru că maşina cinică de vise a Hollywood-ului e hotărâtă de data astă să vă atingă la sufleţel.