cristian656

Giuseppe Tornatore, un mare regizor! Dupa Legenda lui 1900, din punctul meu de vedere, unul dintre cele mai bune filme (insuficient cunoscut), am fost curios daca povestea pianistului de pe ocean este doar o intamplare in cariera regizorului italian. Fascinat, am inceput sa caut si alte filme semnate de Tornatore. Malena mi-a dovedit ca este vorba despre un mare regizor. Desi unii catalogheaza filmul drept unul slab, mie mi-a placut enorm. Seamana putin cu Head in the Clouds (Charlize Theron,2004), dar parfumul de film european, substratul său si faptul ca intreaga poveste este vazuta prin ochii unui copil (singurul neatins de „mizeria” societății in care trăiește) oferă un mare plus filmului lui Tornatore. De asemenea, din punct de vedere regizoral, filmul este o incantare. Asa cum a scris cineva mai sus: „ este ca o poezie incantatoare”. Nota 10.

Foarte slab si plin de clisee. Nu am vazut originalul, dar povestea si distributia promiteau un film bun. Din pacate nu este decat unul de duzina.

Un film excelent. O poveste credibila, care curge foarte frumos, crescând intensitatea pas cu pas si care are un final neasteptat de bun. Jonathan Rhys Meyers face un rol bun.

Surprinzator de bun. Dupa toate bobarnacele pe care le-a primit Daniel Radcliffe pe site-ul asta ma asteptam sa vad un fil prost. Nu a fost asa. Au fost multe momente in care am tresarit desi sunt un impatimit al filmelor de groaza. Nota 8

http://www.opiniabuzau.ro/index.php/cultura/11422-regizorul-stere-gulea-la-buzau-dupa-20-de-ani-dinica-a-regretat-ca-a-refuzat-rolul-lui-ilie-moromete

Categoric este un film in care mana lui Spielberg se vede; imaginile sunt parca pictate, fiecare piatra este desenata, iarba pare pare pusa cu mana. Nici povestea nu este proasta, dar filmul imi pare unul comercial in ciuda tuturor cronicilor la superlativ. Filmele memorabile raman cele cu drame psihologige. Nu poti scoate mai mult dintr-un film despre animale, decat o productie de familie care inevitabil are caracter de basm.

Bun. Indiferent cat de nerealist spun unii ca este, filmul asta este unul de vazut care te captiveaza facandu-te sa uiti cum trece timpul. Din punctul meu de vedere are tot ce ii trebuie unei productii americane de succes. Matt Damon, foarte bun - mare actor.

Un film ce poarta ceva din parfumul seriei Nasul, chiar daca nu vorbeste despre mafie. Foarte bun. The Lost City se vede ca este o productie facuta din suflet. Merita vazut.

Este genul de film pe care simti nevoia sa-l vezi de mai multe ori. Chiar daca in unele momente tabloul pustilor rebeli, reactiile lor de baieti de coltul strazii nu sunt destul de reale, de credibile, filmul este impresionant. Descoperi de partea cealalta secvente de-a dreptul emotionante. 7/10

Nu sunt fanul filmelor care incearca sa te sperie prin secvente scarboase. Daca prima parte a reusit totusi sa ma prinda, ba chiar sa ma faca sa-l consider un film bunicel, aceasta a doua parte mi s-a parut un dezastru: actorii joaca infect, filmul pare foarte ieftin si tot ce ramane in urma vizionarii este o greata totala dupa atatea imagini cu carne tocata, prajita, sangeranda, strivita... 4/10

Hai sa fim seriosi: nu este un film prost. e un film de groaza, de duzina, dar care poate primi nota de trecere. Sunt cateva faze care chiar te fac sa tresari.

Nu inteleg cum de nu a sesizat nimeni (sau nu a comentat nimeni) asemanarea acestui film cu The Good Son, cel cu Macaulay Culkin. In plus mie mi s-a parut mult mai bun The Good Son, mult mai credibil decat acesta care are niste minusuri mari din punct de vedere al credibilitatii. Este adevarat ca este interesanta ideea cu boala ciudata de care sufera orfana, dar asta nu face ca cele doua filme sa nu semene izbitor de mult.

Am vazut din intamplare aceasta a doua parte si nu mi-a venit sa cred cat este de prost. Sa ne intelegem: am vazut multe porcarii, dar asta sfideaza inteligenta. Despe prima parte a lui TWIELIGHT imi placea sa spun ca este un fel de "Beverly Hills cu vampiri" si ca este un film pentru adolescenti. OK. Dar cea de a doua parte este penibila. Replicile par desprinse din parodii, doar ca aici se vor serioase, lupii se lupta cu vampirii, fiecare au teritoriile lor. Ce au ajuns si filmele cu vampiri!!! (...) Cred ca este oricum prea mult pentru un film atat de prost.

Nu stiu daca filmul asta este pentru copii. Stiu insa ca reuseste sa dea o palma oamenilor mari care, inebuniti dupa modernitate si civilizatie uita sa traiasca. Un film sensibil, foarte bine facut. P.S. Nu credeam ca un desen animat poate lua OSCARUL. M-am razgandit dupa Wall-E

Asteptam de mult sa mai vad un film de groaza care sa imi ramana in minte si dupa doua zile. SHELTER a reusit. Cu siguranta filmul contine si elemente comerciale, clisee, dar cu toate astea ramane o p-roductie cu un subiect mai altfel decat cele realizate in ultimii ani. Finalul face toti banii, Imi era teama ca, pierdut in clisee in a doua jumatate a filmului, regizorul il va strica la final. Nu a fost asa. Lumina in care este filmata scena finala, muzica care iti picura in creier si...modul in care a ales sa incheie povestea m-au facut sa trec peste toate minusurile. NOTA 8,5

Cum ar fi daca cineva ti-ar spune o poveste fara sa respecte nici momentele subiectului, nici sa urmeze axa fireasca a timpului pe care se scurg faptele? Sa inceapa cu sfarsitul, sa continue cu intriga si la un moment dat sa strecoare ceva din desfasurarea actiunii. In mod normal nu ai mai intelege nimic. Si totusi acest film iti va dovedi ca un montaj organizat..."impecabil de haotic", de catre un adevarat artist poate reconstrui povestea. Cu adevarat "un film de regizor", un altfel de film, un film excelent

Un film pe care l-am revazut dupa foarte mult timp si care ramane printre cele preferate. THE GAME este dovada ca daca sti sa spui povestea, si povestea este una buna, succesul e garantat. De asemenea, o colaborare Michael Douglas - Sean Penn nu avea cum sa fie un esec.

Ei, da ! Asta se cheama film bun. Am vazut filmul asta din intamplare atras fiind de Tom Hanks pe care il consider un actor urias (nu inteleg de ce nu is mai revine odata dupa Codul lui Da Vinci si nu mai stiu ce INgeri si Demoni) si abia mai taziu am descoperit ca Stephen King face parte dintre scenaristi. Chiar daca initial nu imi inspira mare incredere ca poveste, modul in care regizorul a ales sa "o spuna" m-a facut sa nu ma mai deslipesc de televizor. Ceea ce in prima faza pare un mic mister, se dezvolta pas cu pas facandu-te sa astepti cu sufletul la gura deznodamantul. Si merita! Finalul este neasteptat.

Vazand trailer-ul m-am asteptat la un film savuros, la care voi rade cu lacrimi. Surpriza! In primul rand, pana incepe comedia te cam plictisesti, apoi, nici fazele pe care regizorul a mizat nu sunt cine stie ce. Vince Vaughn ramane cel mai simpatic dintre personaje, dar per total filmul este mult prea moralizator: toate cuplurile intrate la terapie reusind sa redescopere iubirea pierduta. Locatia unde s-au realizat fimarile te face insa sa uiti de cat de slab e filmul. (6/10)

Asa se intampla probabil cand te astepti la prea mult de la un film. Dincolo de imagine si distributie filmul asta fasaie rau. Tot misterul crosetat pe parcursul filmului, la final se dovedeste o aiureala. Liam Neeson, care ai impresia ca ar putea fi o metafora a Luntrasului Caron din Divina Comedia sau chiar a divinitatii ramane pana la urma doar un tip care poate comunica cu mortii. Ce se afla dincolo de moartea fizica, sau daca se afla ceva ... nimic. Multe dintre secventele puse pe seama personajului Christinei Ricci (curgerea sangelui din nas, trezirea langa logodnic dupa moarte etc) raman fara nicio explicatie. De asemenea copilul ramane doar imagine in oglinda a aceluiasi Liam Neeson fara ca personajul sau sa spuna prea mult. After. Life ramane un film de vazut, filmat curat. Ideea ca jonglezi cu un subiect precum MOARTEA si te limitezi la doar atat de putin face insa ca acest film sa fie lipsit de esenta.