dahli

am numarat zilele pana la premiera (sau avanpremiera, cum vreti voi) si ma asteptam sa fie un film bun, fara sa imi creez, totusi, niste orizonturi de asteptare prea largi. a, ca de la un moment dat devine previzibil, e normal, e un produs al scolii americane de film. cu siguranta, daca am fi expusi la fel de mult filmelor frantuzesti sau nemtesti, am reusi sa le identificam la fel de rapid mecanismele cele mai intime si sa le demontam inainte cu mult de a se termina, cum se intampla cu filmele americane. am apreciat originalitatea temei si m-am distrat pentru ca americanii au reusit sa transforme una dintre cele mai importante preocupari ale psihanalizei, visul, intr-un fundament pentru un film comercial. si inca thriller. si si foarte bun. m-am mai distrat finca are "spil" si am putut sa il disec o vreme, pana sa ajung la o concluzie, iar dupa mine filmele faine sunt cele care iti dau de gandit, intr-un fel sau altul. cele care continua si dupa ce ai plecat din cinema. in rest, leo di caprio cu figura lui de copil imbatranit nu se chinuie prea mult sa construiasca nu alt personaj fata de cel din shutter island. nota mea e totusi, 10, si de abia astept sa il vada mai multa lume ca sa putem discuta "cum s/a terminat de fapt".