Daizus

Vă scriu în calitate de profesor de Istorie ce sunt. Ce să zic? Am trăit acele vremuri, categoric filmul trebuia să răspundă „cerințelor ideologice”; ce ați fi vrut? Domnul Lucian Pintilie a regizat câteva producții (pe care le-am considera absolut „normale”), apoi a trebuit să plece din țară! Eu am protestat public contra lui Ceaușescu (în 1987) și am sănătatea făcută praf (îi fericesc pe camarazii mei care s-au stins). Domnule Ionașcu, dacă erați în situația regizorului Mircea Drăgan, ați fi făcut mai mult (sau mai bine)? Nu vă dați seama ce s-ar fi întâmplat cu dvs. (și cu filmul)? Nu știu câți ani aveți, dar nu v-aș fi dorit să ajungeți în beciurile Securității (unde ați fi văzut realismul socialist, în niște culori...). Nu mai vorbesc de situația cinematografiei românești din ziua de azi! De ce nu s-a găsit oare un regizor care -eliberat de „realism socialist” și de cenzură- să facă un film „adevărat” despre Ștefan cel Mare? În al doilea rând, a-i găsi diverse culpe marelui voievod al Moldovei, mi se pare o eroare fatală! Credeți că alți monarhi europeni erau mai blânzi? E adevărat, Grigore Ureche scrie ceea ce scrie în Cronica sa despre Ștefan cel Mare, dar să nu uităm că neamul acestui boier făcea parte dintr-o grupare boierească ostilă domnitorului! Acestea erau vremurile! Credeți că era cineva crescut să se poarte ca la pension? Mereu existau boieri uneltitori! Voiați să fie invitați la un pahar cu lăptic? Dincolo de toate, marii noștri voievozi au rămas în Istorie datorită unicelor lor fapte de arme, prin care au ținut piept (spre deosebire de alții) celei mai mari puteri militare a acelor timpuri: Imperiul otoman! Fără ei, mai mult ca sigur, astăzi am fi fost musulmani și am fi vorbit o altă limbă! Acest lucru nu trebuie uitat, domnule Ionașcu!