daniela_vaida

Hahahaaa in zelul meu "feminist" as muta un pic centrul de greutate schimband titlul filmului in "Lacul Como". Cert , filmul e pentru barbati inteligenti,ceilalti... sa se mai nasca o data.

Naratiunea biblica intr-o maniera moderna avand ca laitmotiv cugetarea lui Sartre : "celalalt e iadul"...Observati fetelor ca doar sotiile au inima sa apese butonul acela fatidic ...Scenariul are un oarecare talc...sa fie adevarat ca sta-n puterea femeii sa puna capat "repetabilei poveri" ? Hahahaha...ma-ndoiesc.

Hahahaaaaa, ia uitaţi peste ce-am dat eu : "Beatles-ii au fost iertaţi pentru a doua oară de Vatican " ...în finalul articolului spune aşa: "În luna februarie, Vaticanul a publicat o listă cu albume agreate de papalitate,printre acestea aflându-se şi discul Revolver, lansat de Beatles în 1966" . Chiar că m-a făcut să zâmbesc Vaticanu' ăsta.Problema se pune altfel ,dom'le : cine iartă Vaticanu' ?

"Nu stiu cum va fi restul povestii,nu stiu cine va aparea in ea,stiu doar ca simt ca asta e doar inceputul..." Imi place Rebecca Miller,cred c-au dat-o si pe ea afara de la cursul de olarit ...glumesc...imi place cum scrie,imi plac filmele ei,e un explorator fin , o temerara... Celor exclusi de la orice curs: cititi-o ! Urmariti-o!...Va va face placere...

Hahahaaaa, "Up in the air" te-aduce cu picioarele pe pămînt...bunuţ film,integrat ca joc,regie,parca ceva împrumutat din serialul brazilian "Pagini de viaţă"...merge...

E un fel de ... "Fiul risipitor" al lui Radu Tudoran : " Unde esti?[...] Esti acolo? [...] Iubitul meu,iubitul meu! [...] Vino ,intr-o zi , cand ai sa vrei,te astept cat de tarziu..." Parca lipseste ceva...din regie,din joc...Ma intreb daca ai nostri ar putea sa ne incante c-o pelicula dupa povestea lui Radu Tudoran...

Un poem al iubirii ...cand iubirea capata profunzime,devine rugaciune : "Incotro sa fug de spiritul Tau,de prezenta Ta? Daca ma ridic la Ceruri,Tu esti acolo,daca salasluiesc in iad,Tu esti acolo,daca zbor pe aripile diminetii si ma adapostesc pe fundul marii,chiar si acolo mana Ta ma va calauzi si ma va sprijini." ...

"Dacă un copac vrea să ajungă la cer,rădăcinile sale vor trebui să ajungă pînă în iad" ..."Subscriu" celor cărora le place Almodovar, Coelho şi nu ştiu de ce ...îmi este suficient să rămîn într-o stare de muţenie ,întoarsă în mine ,asemeni unei mănuşi, după ce văd un film Almodovar sau mă pierd printre rîndurile lui Coelho ... fără argumente...Evident sunt copleşită de admiraţie faţă de cei care ştiu exact DE CE ... Blanca Portillo - excepţional !

...sa ridice mana sus ca jos nu se prea poate...Filmul e chiar dragut ,relaxant...mie mi-a placut Betty White (grandma)...

Nu prea stiu ce sa zic,ma asteptam la mai multa traire,poate un pic banal - e o parere doar...mi-a placut,in schimb, scena din final: acei cai salbatici invadand plaja - "emotiile ca niste cai salbatici"...

Afisul ai spune ca e rupt din Pierrot ("Gilles")...Un film complet cu afis cu tot...priveste-l bine inainte sa vezi filmul ,apropie-te pe masura ce incepi sa-l vezi,apoi fa pasul inapoi...Stie cineva cumva cine a creat afisul?

"...poate credeti ca spiritul e asemeni unui lac linistit,pe care-l puteti tulbura cu un toiag?Adesea ,refuzandu-va placerea , nu faceti decat s-o adunati in tainele firii voastre. Se stie, doar, ca ceea ce ni se pare uitat asteapta ziua de maine..." Profetul - Kahlil Gibran...Vizionand acest film am cautat cu frenezie cartea lui Gibran ca apoi sa derulez Chocolat...

Cu drezina de verificare aluneci in locul unde poti fi tu insuti, "locul" unde poti afla cine esti...ciudat ... spuneau ca aici sunt crutati nici cei buni, nici cei rai , ci cei mai nefericiti ...Finalul e fascinant...trei pahare miscandu-se doar din gandul unui copil , aparent lipsit de grade de libertate...ce sa spun? E un film pe care poti sa-l vezi de zece ori si-ai sa-l privesti mereu altfel intelegand ,poate, mai multe despre tine... E "zona"...

Suflete puse sub lupa,o poveste frumoasa concentrata intr-o imagine : o fata nevinovata plecand calare pe un bou,suna hilar dar vazand filmul si in mod special imaginea aceea care puncteaza "trecerea" ...imi aduce aminte de un poem cinematografic superb: " Ashes and snow"...

Filmul acesta mi-a adus aminte de un eseu al jurnalistei Alice Năstase : "Lăsaţi finalurile să vină la mine..." zambesc căci acum îmi dau seama de coincidenţa prenumelor ..."Începuturile vin singure peste noi. Arta, splendoarea, minunăţia vieţii se nasc, insă, numai atunci cand noi găsim finaluri demne pentru tot ce-am început. Începuturile vin singure. Vin prea usor."Un film care sădeşte speranţă în inimile celor care mereu încep- iar şi iar -"istoviţi de atatea începuturi"...

" Fratele meu a fost cel care m-a învăţat să desenez inimi.Mi-a spus că în lume sunt mai mulţi oameni decat inimi şi că,poate, vom face diferenţa"...Dialoguri simple,încărcate de emoţie filmul traversează cu sensibilitate pragul spre nefiinţă conturand autoregasirea...Povestea"rotunda",imagini superbe,dialogurile se împletesc intr-un poem al imaginilor : "Ai văzut vreodată cum ninge pe ocean? "...Un film care uimeşte prin simplitate şi sensibilitate...

Adam Sendler face un rol extraordinar,trăieşte strivirea personajului , te doare... Filmul acesta doare,refuzi să-ţi imaginezi o astfel de pierdere . Ceea ce este şocant de uman este capacitatea de înţelegere a lui Charlie...da, omul tarat dincolo de graniţele "realităţii",tarat în realitatea ordinară,omul făcut ţăndări, îi spune prietenului său ,Alan , sesizandu-i cu fineţe drama: " Sunt mai îngrijorat în privinţa ta ..."

"...dar omul nu stie sa asculte foarte bine"...Poate c-ar trebui sa fim mai atenti la ceea ce semnificam relational ,poate c-ar trebui sa ne deschidem ochii si inima indreptandu-ne intelegerea unora,altora tinandu-ne de mana,constientizand ca suntem sortiti unul altuia,ca suntem un intreg pe care n-ar trebui sa-l distrugem.Mie mi s-a parut un film reusit,jocul actorilor armonios si plin de semnificatii,l-am savurat cu toti porii ...

"Azi, am impresia ca viata mea a fost doar un sir de mici nereusite.Femeile pe care n-am fost capabil sa le iubesc.Sansele de care n-am profitat,momentele de satisfactie de care n-am stiut sa ma bucur.Stiam rezultatul cursei,dar n-am pariat pe invingator.Am fost orb si surd sau era nevoie de un dezastru ca sa inteleg asta." Oare chiar avem nevoie de cate-un dezastru ca sa intelegem asta...sau poate nefericirea este doar faptul ca nu stim cat de fericiti suntem...Dostoievski spunea asta oare? Filmul este o metafora ... Peisajele sunt atent alese ,insiruite cu mult tilc si prind rotunjimi in acea "prabusire" inversa ...un film care-ti taie respiratia...

O poveste trista ca un zambet,frumoasa cum ne imaginam sa fie vietile noastre...aceasta sau urmatoarele,o comedie superb realizata,jucata cu har ,cu seninatate...da dom'le,filmul asta l-as tine la inima sa-mi rada plansul !