dannrv

Dacă vreţi să urmăriţi un film exceptional de acţiune, plin de energie şi cu un mare magnetism de efecte speciale, atunci Hitman: Agent 47 este filmul pe care trebuie să-l vedeţi. Am rămas foarte plăcut impresionat de acţiunea sa, de replicile inteligente, foarte bine structurate, de modul în care au fost concepute scenele de luptă, realismul din acestea, iar toate acestea l-a un loc te determină să nu pierzi nicio secundă din film, să fii maxim de concentrat. În ceea ce priveşte jocul actorilor, prestanţa lor şi şarmul de care dau dovadă, spun doar atât, sun “le piece de resistance”, ceea ce face din pelicula Hitman: Agent 47, o capodoperă a definiţiei Acţiune. Scenariul este foarte bine pus la punct , fapt pentru care te tine în suspans până la finalul acetuia, un sfârşit ce te i-a prin suprindere prin noutatea sa, deci nicidecum unul previzibil. Am toată stima şi consideraţia pentru scenarişti, regizori şi nu în ultimul rând pentru actori. Să aveţi parte de o vizionare cât se poate de intensă :)

Big Hero 6, neaşteptat de frumos, de comic şi de emoţionant. Un film animat ce rupe gura târgului, care şi-a meritat din plin premiul Oscar. A fost plin de situaţii comice, unde încântătorul şi amuzantul Baymax s-a completat de minune cu tânărul Hiro. Dialogul a fost foarte bine structurat, lipsit de binecunoscutele clişee iar acţiunea te-a ţinut în suspans, cum s-ar zice, lipit cu ochii de ecran. Mi-a plăcut şi realismul de care a dat dovadă, şi aici mă refer la evenimentul tragic, în urmă căruia i-a amploare acţiunea în animaţie. După ce se termină, vă recomand să continuaţi vizionarea până după generic, când mai avem parte de o situaţie comică. Mai rar întâlneşti astfel de calităţi cinematografice. A fost de-a dreptul încântătoare, iar cei 6 eroi au contribuit mult la aceasta. Recomand cu încredere vizionarea, pentru o porţie bună de râs, pentru sentimente şi emoţii, pentru o lacrimă vărsată în anumite scene, dar şi pentru bucuria de al urmări pe asistentul personal, cireşea de pe tort, care nu doreşte decât binele, indiferent de situaţie, şi cum ar spune: ,,Tralalala”…printre toate fazele în care te prăpădeşti de râs, se numără şi cea de la Secţia de Poliţie, unde se creează un adevărat fiasco atunci când se înregistrează plângerea, cât şi cea când are bateriile scăzute şi se manifestă ca ultimul beţiv, râzi cu lacrimi. Noata mea este 10, deci nu am critici ci numai remărci pozitive, şi la cât mai multe animaţii de genul acesta. Stimă şi respecte pentru regizori, scenarişti şi casa de producţie Disney, care ne-a obişnuit cu producţii numai de calitate.Vizionare plăcută, nu veţi regreta timpul petrecut urmărind-o.

Merlin, un serial ce te ţine în priză, care te “leagă” de scaun, ce-ţi stârneşte pofta de a continua cu nerăbdare şi interes vizionarea următorului şi următorului, etc. episod. Am trait multe emoţii alături de personajele sale, am simţit suspansul creat, m-am bucurat ca şi un copil la anumite secvenţe, am râs de unele situaţii comice dintre cei doi prieteni, tovarăşi, sau oficial vorbind, rege-servitor, ori rege-salvator. Îmi creştea adrenalina în momentele în care tânărul vrăjitor invoca Dragonul şi iubeam dialogul dintre cei doi. S-a putut observa cu lejeritate frumoasa pregătire profesională de care au dat dovadă actorii britanici. Au ei ceva aparte când vine vorba de interpretare şi identificare cu personajul creat, astfel încât ajungi să-I îndrageşti şi să-I simpatizezi. Vocea dragonului, interpretată de către mult cunoscutul actor John Hurt, este foarte convingătoare, nelăsând impresia de superficialitate, fiind propice unei astfel de creaturi magice şi antice. Sunt multe lucruri pozitive de spus, cel puţin mie mi-a lăsat această impresie, deşi recunosc faptul că uneori îmi crea o nerăbdare de a se clarifica odată identitatea celor care îl trădau pe Uther Pebdragon şi apoi pe fiul său, faimosul şi legendarul rege Arthur. Legenda pe care se bazează serialul este interesantă şi foarte bine cunoscută de majoritatea oamenilor, iar actorul Bradley James ce-l interpretează pe Arthur, joacă foarte bine, peste aşteptări, fiind ales pe sprânceană pentru un astfel de rol. Are toate calităţile pentru a intra în pielea personajului şi se pare că şi-a adus binemeritata contribuţie. Când vine vorba de Merlin, nu am cuvinte decât de laudă. Cei doi fac un adevărat spectacol, dar nici Gaius nu se lasă mai prejos, iar relaţia dintre acesta şi tânărul Merlin este înduioşătoare. Au fost episoade în care s-a putut vărsa şi o lacrimă pentru cei doi. De fapt aceasta este menirea unui film sau serial, de a trăi povestea alături de protagonişti. Am decis să îmi dau cu părerea, chiar dacă am ajuns cu vizionarea până la episodul 1 din sezonul 5, ultimul, pentru că am citit la un moment dat un comentariu în care se specifica că sfârşitul lasă de dorit şi crează impresia de o viitoare continuare, deşi serialul este finalizat. În fine, aceste aspect sun mai puţin importante. Eu personal, conform gustului meu, care diferă de la fiecare persoană în parte, de aceea se şi zice că suntem unici, îl recomand cu cea mai mare căldură. Vizionare plăcută. Din partea mea are nota 10 cu lauri :)

“Justin and the Knight” este un film animat plăcut, chiar dacă povestea şi tema acestuia au mai fost consumate în alte producţii de acest fel.Nu a dus lipsă de situaţii comice, dramatism şi suspans.Personajele au fost bine conturate, fiecare având un rol bine determinat în subiect, chiar şi măreţul Dragon-Crocodil :), iar finalul a fost înduioşător, fiind predictibil în acest sens.Totuşi, am fost surprins de anumite scene din sfârşit.Chiar dacă sunt obijnuit cu astfel de scenarii, precum a fost cel în cauză, trebuie să recunosc faptul că valorile înalte prezentate în acesta, respectiv bunătatea, curajul şi onoarea, reprezintă motivaţia suficientă de a urmării astfel de animaţii, căci trăim într-o lume în care astfel de lucruri încep lent,dar sigur, să se piardă.Astfel, vă recomand cu căldură vizionarea acestei “fantezii” animatice, care cu siguranţă vă va bine dispune şi vă va încânta timpul petrecut în compania acesteia.Nota 9 din partea mea.

Acesta nu e defel un joc video, după cum spuneau anumite “voci” lipsite de imaginaţie, ci este un întreg entuziasm, o adevărată plăcere să urmăreşti o astfel de acţiune palpitantă. Întotdeauna am fost fan filmelor cu supereroi, în special a celor în care îşi face apariţia legendarul Superman. Pelicula are de toate: acţiune, efecte speciale tumultoase, mult şarmant din partea protagoniştilor, şi aici ma refer la eroul zilei Superman, interpretat excellent de actorul Henry Cavil, fiind ales pe sprânceană, precum şi la Lois Lane, jucată potrivit de către îndrăgita actriţă Amy Adams, cât şi un mod nou, deosebit de interesant, de a prezenta anii copilariei până la cei ai maturităţii ai omului de oţel. . Mi-a plăcut mult de tot modul în care a fost transpusă situaţia planetei Krypton, rolul bine ales de către regizor pentru interpretarea lui Jor-El, şi anume inconfundabilul Russelle Crowe, precum şi a generalului Zod. ,, Man of steel” este din punctul meu de vedere o capodoperă în ceea ce priveşte seria filmelor ce-l includ pe Superman. Se poate observa viziunea diferită, mai evoulată, de a prezenta ideea filmului. Noutăţi precum conştiinţa tatălui său, geneza planetei respective şi conceptual interesant de a distruge Tera, a stârnit curiozitate şi interes. Încă o dată trebuie să remarc multitudinea de efecte speciale, foarte interesante şi frumos concepute. De fapt, acest lucru a contribuit la splendoarea filmului. Probabil că deoacamdată sunt sub efectul proaspetei revizionări, astfel încât tind să mă exprim prin prisma emoţiilor create de întreaga poveste transpusă excelent de regizor, scenarişti şi întreaga echipă care a contribuit la realizării acestei capodopere, însă mi-aş păstra aceaşi părere şi exprimare indiferent de situaţie. Merită cu prisosinţă văzut şi revăzut, întrucât eu l-am urmărit la cinema la data apariţiei, apoi l-am reurmărit anul trecut şi acum l-am revăzut, în ideea unei retrospective a filmelor cu grandiosul Superman. Nota 10, şi la cât mai multe de acest gen.

“Beasts of the Southern Wild” este genul de film care îţi stârneşte profunde sentimente de compasiune faţă de personajele sale şi trăirile acestora.Pe de o parte se remarcă stilul de viaţă simplu,sărăcăcios şi neîndestulător al comunităţii din zona respectivă iar pe de altă parte se poate observa fericirea şi bucuria celor ce fac parte din aceasta,prin viaţa simplă pe care o trăiesc la intensitate maximă.Mi-a crescut simpatia faţă de micuţa Hushpuppy, care deşi nu este un copil abandonat asemeni personajelor din romanele ce au stârnit multe lacrimi precum a fost “Singur pe lume” de Hector Malot sau “Prichindel” de Jules Verne, dar care trebuie să trăiască într-un univers limitat de neajunsurile materiale şi cele morale.Însă micuţa posedă o energie puternică ce o determină să accepte toate aceste neajunsuri şi să le transforme într-o existenţă în care tatăl său este perceput ca un părinte ce o protejează de slăbiciunile prevăzute la un copil de vârsta ei,maturizând-o mai repede, şi-n care sinele câştingă lupta interioară,dizolvându-şi frica de a rămâne singură pe lume odată cu tragedia prin care va trece.Fapt redat foarte inspirat de către regizor prin introducerea acelor creaturi preistorice care se apleacă în faţa acesteia arătându-i respectul cuvenit pentru curajul de care a dat dovadă,demonstrând că este o luptătoare.Pe bun merit pelicula a fost nominalizată la cele trei premii oscar.Iar interpretarea eroinei Hushpuppy de către mica actriţă Quvenzhané Wallis a fost una cât se poate de potrivită, întrucât jocul actoricesc al acesteia a redat filmului profunzimea de care a avut nevoie.Acelaşi fapt îl pot spune şi despre Dwight Henry care şi-a împlinit rolul personajului interpretat.În concluzie, a fost o peliculă cu o coloană sonoră remarcabilă şi cu-n subiect cât se poate de realist,profund,spiritual şi încurajator,care ne-a trasmis mesajul de a nu ceda în faţa problemelor sau tragediilor vieţii.Astfel încât să accepţi ceea ce se întâmplă şi să fi conştient de faptul că suntem o părticică din acest necuprins univers în care fiecare particulă îşi are rolul bine stabilit,indiferent de cât ne-am opune existenţei.Nota 10 pentru tot.Vă doresc tuturor vizionare plăcută,căci merită cu prisosinţă să-l urmăriţi.

Începutul filmului,”inspiart din fapte reale”, crează deja micul suspans.Urmează intrarea în rol a personajelor interpretate de actori de calibru mare,precum a fost Denzel Washington şi de ce nu, Chris Pine,pe care nu am avut ocazia de a-l urmări în multe filme,dar prestaţia sa actoricească este acceptabilă.Calibrul în cauză i-a fost atribuit în special renumitului Denzel,care în toate producţiile jucate m-a fascinat cu talentul său de necontestat.A urmat evenimentul cheie, respectiv eroarea umană,după care a intervenit în “forţă” acţiunea,adrenalina,efectele speciale şi emoţia momentului.Recunosc,mi-a plăcut,fapt ce m-a determinat să navighez pe google pentru a citi în detaliu despre tragedia acestei întâmplări.Filmul în sine a respectat tiparele unei producţii de acest gen,astfel încât happy end-ul a trebuit să mulţumească pe toată lumea.Un tren făra control este echivalentul unei bombe cu ceas,în care timpul este calea ferata iar bomba o reprezintă tonajul acestuia.Este suficient un 8.Vizionare interesantă.

Mă bucur că nu am văzut acest film la cinema pentru că a fost dezamăgitor de slab.Scenariul nu a fost bine conceput, replicile au fost banale şi arhicunoscute, iar interpretarea scenelor dramatice mi-au creat o falsitate şi impresia că dau o notă de forţate a situaţiei.Cowboy-ii, de regulă, au fost prezentaţi prin multe filme, de-a lungul timpului, ca nişte persoane lipsite de cultură şi bun simţ, însă multă lume nu ştie că situaţia nu a stat tocmai în acest fel, aceştia fiind nişte persoane citite şi cultivate.Iar în pelicula de faţă, îşi fac apariţia aceaşi “văcari” (copiându-l pe El_KaPpa), cu care de altfel am fost obişnuiţi, exceptăndu-l pe Jake Lonergan fiind bine jucat de către “agentul 007” Daniel Craig. “Văcari” care vor să nimicească iscoadele extratereste în vederea salvării planetei.Specia de extratereştii a fost slab concepută.Nu a impresionat cu nimic nou, deşi am crezut că prezenţa acestora va salva producţia din monotonie.Mi s-a părut că modelul de extratereştru a fost inspirat în mare măsură din filmul “District 9” însă în acea peliculă a fost cu mult mai atractiv şi cu mult mai “simpatic” faţă de cel din “Cowboys and Aliens”. De asemenea,au fost şi puţine momente în care acţiunea filmului mi-a trezit puţin interesul, iar aceasta s-a datorat în mare parte jocului actoricesc interpretat profesional de către Craig.Totuşi, ochii mei s-au bucurat la vederea frumoasei şi fermecătoarei actriţe Olivia Wilde, care de altfel a pulsat adrenalina filmului.Îmi pare rău că producţia în cauză nu a reuşit să mă acapareze până la final, deşi povestea din peliculă a fost inspirată dintr-un roman SF care la vremea lui a avut un succes aparte.Sunt fan al filmelor science fiction, însă depinde şi de calitatea producţiei acestora.În cazul în care nu se adoarme,merge o vizionare :) De la mine,nota 5 cu minus.Vizionare plăcută!

Un film inspirat dintr-un roman care-l include într-o categorie aparte faţă de acele pelicule care se cataloghează ca fiind un blockbuster.Însă producătorul Bruce Robinson nu a piperat puţin desfăşurarea evenimentelor,astfel încât să surprindă o scânteie care să te determine să rămâi cu privirea priponită pe ecranul cinematografului.Acesta a preferat să creeze anumite scene hazlii,unele pasionale iar altele dramatice,de-un realism aparte,dar nu a conturat mai bine,după cum afirma mai sus un cinefil,un cuprins şi o încheiere care să te facă să îndrăgeşti personajele în cauză.Din punctul meu de vedere, Johnny Depp şi-a făcut treaba ca la carte iar admirabila Amber Heard şi-a lasat,ca de obicei,aprenta de femeie senzuală care-ţi crează emoţii şi puţin suspans atunci când o urmăreşti în acţiune.I-am acordat nota 6,respectiv “Aşa şi aşa”,pentru că a prezentat anumite lacune, ce le-am menţionat mai sus, iar pe parcursul acţiunii şi-a pierdut din farmecul pe care l-a prezentat la început.Sincer,la un moment dat am crezut că se va ridica publicaţia ziarului prin energia oferită de excentricul Kemp alături de amicii săi “alcoolici” şi lucrurile ar fi luat o întorsătură de 180 de grade,însă a respectat tiparul întâmplărilor din roman,fapt pentru care vraja a dispărut într-un fundal în care personajul cheie s-a pierdut în neant.Putea fi ceva mai bun,dar realismul producţiei a creat ce s-a vizionat.Îl recomand pentru o vizionare celor care doresc să guste nişte întâmplări ale unui personaj excentric în care mrejele alcoolului îl conduc spre o viaţă puţin delăsătoare,cu mici nevoi şi mari speranţe.Vizionare interesantă.

Este un film adaptat după celebrul roman “Potopul” de Henryk Sienkiewic,o nepreţuită capodoperă a literaturii universale,pentru care autorul a fost laureatul Premiului Nobel,iar pelicula în sine a respectat într-o mare proporţie caracteristicile şi trăsăturile personajelor din carte dar şi demersul acţiunii acesteia,fără a omite evenimentele importante, respectiv de legătură,din cumprinsul operei.Am citit cele trei volume ale romanului “Potopul”,fiind foarte mulţumit de modul în care a fost concepută,în care scriitorul încântă imaginaţia cu descrierile abundente a locaţiilor de pe teritoriul polonez dar şi a bătăliilor ce au avut loc între steagurile poloneze şi suedezi,între prinţul Boguslav şi jupânul Kmicic alias Babinicz,alături de tătarii săi şi multe alte lucruri frumoase.În schimb filmul lasă de dorit,căci odată ce ai citit cartea,nu-ţi doreşti decât să recunoşti în actori aceeaşi măiestrie şi pricepere cu care au fost concepuţi în viziunea scriitorului,şi anume,caracterul şi dialogul să fie complexe şi nu simpliste precum în peliculă.Totuşi,a fost interesant sau mai degrabă palpitant,să urmăresc şirul evenimentelor,ştiind ce se va întâmpla în continuare.Multe scene au dus lipsă de farmecul cu care acestea au fost descrise în operă,însă se acceptă,atâta vreme cât anul rulării producţiei a fost 1974,perioadă în care tehnologia lăsa de dorit.Sunt sigur că ar face furori printre cinefili dacă o astfel de ecranizare s-ar produce la Hollywood,iar personajele principale să fie interpretate pe măsura unor actori talentaţi,deşi nu contest aptitudinile celor din pelicula de faţă,iar efectele speciale din ziua de azi să fie folosite în toate bătăliile date,căci au fost numeroase,şi atunci să vezi punctaj şi venit...Eu nu recomand vizionarea acestui film până ce nu se parcurge opera strălucită a lui Henryk Sienkiewic.Deci,un 7 pentru film,căci într-un final merită văzut,însă numai după lecturare,căci merită îşi merită tot timpul,şi 10 cu steluţă pentru roman.

Un fim cât se poate de mediocru.Nu contest că asemenea fapte nu s-ar putea întampla în viaţa reală,şi este foarte trist şi îngrijorător când se aude de astfel de lucruri.Însă această slabă producţie nu a fost inspirată dintr-o poveste reală,motiv pentru care nu a tins să şocheze publicul.Modul slab şi lipsit de tenacitate al actorilor a oferit un mare minus filmului.Replicile au fost simpliste şi lipsite de profunzime,jocul actoricesc m-i s-a părut forţat şi pierdut în timp.Mă refer la ideea că în anumite momente dialogul stagna într-un mod frustrant şi de-a dreptul ruşinos,clişee peste tot.Înţeleg că anumiţi actori au la activ destulă experienţă şi talent,dar puşi în faţa acestui scenariu,care avea posibilitatea să surprindă într-un mod plăcut cinefilul,nu au dovedit acest fapt,ci dimpotrivă,mi-au provocat o impresie de falsitate.De aceea mă mir că a primit până în prezent nota ce semnifică “Bun” spre “Foarte Bun”.Regia a fost de slabă calitate,sunetul a reuşit să fie pe alocuri potrivit acţiunii,iar firul acesteia mi-a scos peri albi până la final,crezând că nu se va mai termina odată.Deşi am preconizat incheierea peliculei,dacă pot să o numesc în acest fel,încă de la faza în care presupusul asasin al copilului personajului principal este legat de scaun şi îşi aşteaptă călăul.De-a dreptul penibil.Păcat,i-a lipsit spontaneitatea,acea scânteie care se face prezentă în filmele cu adevărat bune.Dacă scenariul ar fi fost prezentat prin prisma unui roman de succes iar personajele şi regia ar fi rămas neschimbate,efectul era acelaşi,şi anume reprezentaţia a unui Monument de Prostie,fapt pentru care îi aloc nota onorifică 1,pentru că şi-au bătut joc de “inteligenţa” adevăratului cinefil care cântăreşte aspectele unei producţii atunci când oferă o notă acesteia.Şi să nu înţelegeţi că aş avea ceva împotrivă asupra celorlate opinii,fiecare are gusturi şi păreri diferite,pentru că suntem diferiţi atât ca persoane cât şi ca individualitate

Duma,un suflet de animal care a făcut fericit un suflet de copil.Producţia regizorului Carroll Ballard se bazează pe relaţia profundă dintre om şi frumuseţile naturii,în cazul nostru,iubirea şi responsabilitatea pe care o atribuie Xan puiului ghepard.Ideea în sine a filmului este una constructivă care îţi provoacă simpatie şi compasiune.A fost plăcut, şi în acelaşi timp relaxant,să urmăresc această peliculă.O recomand cu toată căldura,de aceea i-am şi atribuit o notă foarte mare,respectiv 9,căci destinul celor doi,Duma şi Xan,mi-a încântat spiritul,motivându-mă să îndrăgesc mai departe minunatele elemente ale naturii înconjurătoare.Vă doresc să aveţi o vizionare plăcută.

Am vizionat un desen special,în care s-au întrunit toate calităţile pe care ai dori să le vezi la personajul cheie,şi anume bunătatea,perseverenţa,curajul,altruismul,devotamentul precum şi recunoştinţa.Mi-a plăcut forma şi personalitatea fiecărui personaj creat,de la acel micuţ “spirit” şi până la Billy Bones,este o adaptare a romanului “Comoara din Insulă” scrisă de Robert Louis Stevenson pe care de altfel am citit-o,şi pot spune că se vede o mică asemănare între textul narativ din carte şi subiectul fantastic al animaţiei.Deşi preconizam chiar de la început desfăşurarea evenimentelor,însă acest lucru nu m-a descurajat ca să mă încant cu buna interpretare a vocilor potrivite şi chiar fermecătoare cât şi de manifestul caracteristic al fiecărei creaturi “spaţiale”.A fost frumos,constructiv şi educativ.Nu înţeleg de ce i-au fost acordate note aşa mici pentru că această producţie nu a incercta să filosofeze misterele universului şi a planetelor, ci doar să distreze şi să relaxeze ochiul cinefilului prin povestea sa,indiferent că este cunoscută sau nu,plină de aventură şi mic suspans.Mi-a fost pe gustul meu, motiv pentru care i-am dat un 10 curat.Nu este Capodoperă,conform punctajului oferit,dar pentru că străluceşte în jovialitatea sa,nu am de gând să-l descreditez în vafoarea altor animaţii poate mai bine reuşite.Fiecare desen are farmecul său,şi cu asta am încheiat,având încrederea că va fi plăcut pentru vizionare cinefilului.Enjoy !

I se remarca calitatea firmei producătoare,respectiv “Dream Works Animation” care a încântat publicul de toate vârstele prin spontaneitatea acţiunii şi buna desfăşurare a elementelor de ficţiune.De asemenea vocile au fost potrivite,auzindu-I prin prisma eroilor animativi pe Gerard Butler,Craig Ferguson,Jay Baruchel şi alţii care au Indus acel accent potrivit locaţiei minunate a desfăşurării evenimentelor.Mi-a rămas drag balaurul “vip” Night Fury "Toothless" precum şi micul dresor al acestuia care de ambele părţi au fost întruchiparea altruismului.Recunosc,fiecare scenă,secvenţă sau clipă de vizionare m-a ţinut cu interes până la final.Recomand animaţia pentru că este frumoasă,crativă şi distractivă în stilul în care a fost produsă.Nu are rost să tot facem comparaţii între ele,mă refer la alte producţii animative precum Shrek,Finding Nemo (de neuitat),Spirited Away,The Incredibles,Happy Feet,Ratatouille, WALL-E,Up,pentru că fiecare are spontaneitatea sa particulară şi cu toţii avem gusturi diferite.Sper că acest comentariu să nu plictisească cititorul ci să-l întărâte să vizioneze animaţia.Un simplu 10 îi ofer.Vizionare distractivă.

Este adevarat că nu i-a lipsit anumite elemente necesare unui film de fantezie,acţiune,groază şi puţină dragoste,însă e slăbuţ la capitolul regie poate chiar şi distributie,se poate remarca faptul ca este ultima parte din serie.M-a încântat prima parte din trilogia “The Crow” precum şi următoarea dar apoi a început să-i lipsească scânteia.Probabil ca va fi savurat de către marii iubitori ai seriei care nu ar aduce nimic negativ nici uneia dintre părţi,ceea ce m-i se pare şi normal să se întâmple aşa,însă eu am acordat nota 6,respectiv bunicel,pentru că nu prea m-a încântat acest scenariu.Vizionare interesantă.

Nu dezbat parerile altora,dar ma frapeaza naivitatea unora de a considera acest film de nota 9 respectiv 10,semnificand faptul ca aceasta productie,conform acordarii unor astfel de punctaje, ar trebui sa se claseze la nivelul productiilor ce trebuie obligatoriu de vazut sau cel al capodoperelor,lucru ce m-i se pare de-a dreptul absurd,insa gusturile nu se dicuta. Nu mi-a palcut filmul,chiar si daca aveam in momentul vizionarii acestuia varsta unui adolescent,nu cred ca m-ar fi impresionat cu nimic in plus.Prezinta niste subiecte de mult depasite,clisee la tot pasul si o "stearsa" interpretare a jocului actoricesc de catre protagonistii lor,oricum,am tendinta sa cred ca lumea evolueaza pe zice trece... In concluzie,impartasesc ideea domnului El_KaPpa,chiar nu merita,desi am acordat o nota modesta,respectiv un 5,semnificand un "asa si asa"

Un film sentimental frumos ce a induiosat inima iar subiectul ales mi-a pastrat interesul pana la final.Mi-a placut mult prestanta celor doi actori valorosi,Nicolas Cage si Meg Ryan,care si-au intrat perfect in pielea personajelor si au facut o distributie de exceptie.Desi filmul este din anul 1998 pot spune ca si peste 20 sau 30 de ani va avea acelasi efect pentru mine,respectiv unul foarte bun,iar asta notifica faptul ca un film de calitate iti ramane intiparit in minte si te provoaca sa il revezi cu trecerea timpului. Fantezia ce a creat-o firul narativ al peliculei precum si sunetul de o calitate superioara al acesteia,mi-a captat intreaga atentie si concentrare provocandu-mi adevarate emotii asemeni protagonistilor productiei. "City Of Angels" m-a surprins in cel mai placut mod si nu am decat cuvinte de lauda la adresa lui.Scenariul acestuia a fost cat se poate de creativ si se ridica la asteptarile altor productii de valoare precum au fost "The Notebook","A Walk To Remember","Love Story","Sweet November" si altele...iar pentru acest lucru am acordat nota 10 acestei frumoase capodopere.

A fost ceva sublim, încântător şi incitant.Cam acestea ar fi cuvintele prin care aş descrie serialul LOST, care m-a cucerit din primul episod şi până la ultimul.Nu a dus lipsă de mister, a fost plin de emoţii, dramă şi mult suspans, în special finalul fiecărui episod îţi stârnea interesul şi nerăbdarea de a-l viziona pe următorul. Cele şase sezoane s-au remarcat prin autenticitate, aducând contribuţii specifice la rezolvarea principalei enigme, aceea de a descoperi secretele insulei speciale, dar şi a motivelor care au determinat sosirea pe insulă a eroilor noştrii.Astfel au prins viaţă, prin profesionalismul actorilor, persoanje ca şi Jack, Kate, Sawyer, Juliet, Hurley (Hugo), Liby, Dl.Eko, Sayd, Charlie, Claire, Sun şi Jin, Desmond şi Peny, Benjamin (Ben), Danielle Rousseau şi Alex, Locke, şi alţii care, pe parcursul serialului şi până la finalul acestuia, s-au făcut îndrăgiţi, inducându-mi o stare de familiaritate faţă de aceştia. Deşi serialul urmăreşe un fir narativ general, fiecare episod relatează acțiunea în paralel cu evenimente de dinaintea prăbuşirii, întâmplări relevante din viaţa unui anumit personaj. Majoritatea episoadelor se încheie printr-un final-surpriză, plin de suspans sau printr-o acțiune care îşi va găsi rezolvarea într-un episod ulterior, acţiune urmată de o tranziţie bruscă într-un ecran negru. Altele, în urma rezolvării unei intrigi, se încheie printr-o scenă liniştită. Numai cuvinte de laudă am pentru munca depusă de toţi regizorii şi scenariştii acestei producţii. Muzica din Lost este compusă de Michael Giacchino, ale cărui compoziții sunt în principal orchestrale şi conţin mai multe teme recurente pentru diferite evenimente şi personaje. Coloana sonoră este interpretată de Hollywood Studio Symphony Orchestra iar compozitorul a dezvăluit că a obţinut unele din sunetele folosite în serial cu ajutorul unor instrumente neobişnuite, de exemplu prin lovirea unor piese suspendate din fuselajul avionului. Cântecele comerciale au fost folosite rar în serial, dată fiind coloana sonoră în principal orchestrală, iar când acestea apar, îşi au originea într-o sursă diegetică, adică sunt generate de acțiunea unuia dintre personaje. Exemple în acest sens sunt diversele cântece auzite la CD player-ul portabil al lui Hurley pe parcursul primei serii sau la picupul din seria a doua.Per ansamblu muzica a contribuit la crearea unei atmosferi propice necunoscutului şi a elementelor misterioase din producţie, impresionându-mă mult în acest sens.Astfel s-a remarcat şi sunetul produs de “monstrul de fum” atunci când venea în recunoaştere sau dorea să-şi facă cunoscută prezenţa.Fenomenal şi plin de originalitate. Ultimul sezon a fost şi ultimul răspuns la toate nedumeririle şi întrebările legate de tainele ascunse ale insulei şi a destinului personajelor.Şi în cele din urmă s-a încheiat, lăsându-mi o senzaţie nostalgică faţă de tot ce au trăit, faţă de tot ce au simţit şi prin toate câte au trecut...Iar bucuria finalului şi-a meritat cu prisosinţă aşteptarea, ştiind faptul că legea universului spune că tot ce are un început, indiferent cât este de frumos sau neplăcut, în final va avea şi un sfârşit. Sper din suflet că voi mai revedea producţii asemănătoare acesteia.Celor care nu au avut ocazia să-l vizioneze, îl recomand cu toată căldură.Şi nu uitaţi că nu există ziua de mâine ci doar AICI şi ACUM, aşa că urmăriţi-l în prezent, fără planuri de vizionare în viitoriul apropiat. :)

Sincer,nu am vrut sa vizionez aceasta animatie pentru ca m-am lamurit de banalitatea de care a dat dovada prima parte,insa i-am dat o incercare in speranta de a gasi ceva poate mai bun si mai interesant.Recunosc,am facut o gafa uitandu-ma la aceasta.Regizorii pot fi "mandri" pentru lipsa de creativitate,coregrafia proasta a personajelor animate,desenul deplorabil,conceput in bataie de joc pe calculator,dar si de creatia unei Alba ca Zapada mult prea exagerata in figuri cat si in toanele tehnologiei moderne,care dintr-un rasfat morbid ajunge sa devina acea fata,fiica,si ulterior regina amabila,buna la suflet,iubitoare si modesta,impresionand pe toata lumea din fairy tale,fiind totodata ajutata de cei 7 pitici,desenati de paraca ar face parte dintr-un film de groaza,urati ca naiba.Sfarsitul a fost unul fericit,sustinut si supravegheat de cei doi responsabili cu bunul mers al derularii basmelor,personaje ce mi-au adus un dispret fata de replicile fortate si anemice de care au data dovada in acest insignifiant desen,caci altcumva nu pot sa-i spun.Imi pare rau de aceasta productie ca a iesit un mare nimic,nu este de mirare ca a fost lansata direct pe dvd,desi eu simpatizez animatiile,bineinteles depinde de scanteia fiecareia.Am dat cu indulgenta nota 3,respectiv "MAI BINE NU".Parerea mea este ca se pierde timpul cu vizionarea acestei animatii,inca odata imi exprim regretul ca am ales sa vad asa ceva.

Sincer,ma asteptam la ceva mai bun,mai ales ca numele parea asa de promitator,dar am fost dezamagit.Inceputul,dupa cum se mai scrie aici,a fost provocator,ma gandeam,"ce alegere buna am facut,o animatie pe care o voi savura la maxim" si pe cand colo,am savurat o plictiseala pe parcursul firului narativ care deja devena pur si simplu monoton si de-a dreptul plictisitor,chiar ma gandeam ca nu se mai termina odata!,insa si-a mai revenit inspre final cand totul s-a terminat frumos dar diferit si cum era de asteptat,contrar titlului,care iti sugereaza ca raul ajunge stapan,deci totul s-a terminat cu bine cu un mare fiasco al fericirii celor doi amorezi in care nunta nu a fost cea asteptata,poate chiar iesita din tiparul povestilor cu care am fost obisnuiti. Vocile care au stat in spatele personajelor nu au fost prea convingatoare,exceptand cea a,actritei Sigourney Weaver,care a mai avut si niste scapari laconice puse pe seama scenariului.M-am gandit ca vor fi voci care sa impresioneze,putin mai cunoscute,dar asteptarile mele au fost desarte.Parerea mea este ca, la succesul unei animatii trebuie sa faca parte niste actori care sa-si intre in caracterul personajelor,a vocei care sa reprezinte personajul potrivit astfel incat sa oferi dialogului o stralucire aparte care sa-ti starneasca interesul si care sa te faca sa savurezi animatia respectiva.Per ansamblu a fost slabuta,lipsita de stralucire,nu zic ca nu mi-a placut,dar se putea face ceva mult mai bun,dupa numele care i-a fost dat.Pacat ca nu a fost sa fie.Merge o vizionare in cazul in care nu gasiti altceva mai bun,poate o alta animatie cu un titlu mai putin interesant dar care s-ar putea sa aiba un scenariu si-o regie mai potrivita,care sa te "aprinda" vizionand-o,acum,depinde si de gusturile fiecarui cinefil .Nota mea este 6,respectiv,Bunicel.