denis90

De cele mai multe ori operele de arta nu sunt create cu un scop, nu au un mesaj precis, nici un public tinta. Exista inca genii care "fac arta de dragul artei"...construiesc sau compun pentru simturile tuturor celor care inca stiu sa simta; pare cazul lui Lars von Trier. Capodopera lui "melancholica" e o introspectie profunda in meandrele caracterului uman cum poti intalni doar la scriitorii realisti francezi sau la unii romantici rusi. Transpusa cinematografic, iminenta mortii care colizioneaza cu fiinta cea mai sensibila la auzul acesteia produce tipicul SUBLIM de care ne amintea Burke. A da, arta ce rememoreaza cultura!

Pornind de la premisa ca nimic nu se compara cu obsesia de a intoarce pagina ce te insoteste in toate cele 3 parti ale seriei Millenium, ecranizarea americana e o sinteza clara a evenimentelor principale narate de Stieg Larsson. II lipseste insa un detaliu fundamental(in blockbuster-uri detaliile sunt nesemnificative si devine usor de acceptat): figura lui Lisbeth se pierde in umbra sterilului Blomkvist, parca nu i se acorda importanta necesara unui personaj emblematic prin valorile contemporane contradictorii pe care le poarta cu sine. Cartea, nu filmul!

Ce e filmul acesta, cum poate fi el caracterizat mai bine: intentii stranii intr-o lume impregnata de normalitate? Gesturi fara sens in absenta unor cauze evidente? Psihoza care transcende sfera materiala a actiunilor umane simple? M-am gandit la Take Shelter si nu l-am incadrat perfect(in categoriile subiective ale mintii mele): e o specie de prequel psihanalitic la Dawn of the Dead sau la derivatele mai putin reusite ale acestuia, cum ar fi Rezident Evil sau Zombieland; In acelasi timp eu vad imagini in miscare cu rezonanta impresionista: e atat de putin naturala impresia pe care o lasa expresia unui tata ce risipeste banii familiei pentru un adapost anti-apocaliptic(cu atat mai putin atunci cand "nevoia" survine din experiente onirice); vad autoreflexia continua a unui om ce incearca sa analizeze fenomene ultramundane prin teorii umane; observ cu usurinta ca Jessica Chastain e cea mai talentata actrita din cate am vazut in ultimii ani.