Deutza

E unul din putinele filme, din ultimii ani, care m-a surprins placut. A avut un merit deosebit si distributia, ii apreciez foarte mult aproape pe toti cei care au jucat in film. Imi place cum se impletesc povestile..intr-un mod inteligent care iti pastreaza interesul pana la final.

...o miniserie deosebita, plina de dramatism, care urmareste intr-un mod interesant destinele celor doua surori, Caroline si Emily...vocea lui Geraldine este foarte potrivita pentru pasajele narative, imbraca totul intr-un mod special.

Un mozaic interesant oarecum...actorii sunt unul si unul...si totusi parca aspectul asta nu a ajutat prea mult filmul. Raman la pararea mea...mai mult de 2 actori foarte talentati intr-un film, mai degraba ii aduc prejudicii decat ii asigura succesul.

M-a dezamagit destul de mult...pacat...putea sa iasa foarte mult dar a iesit foarte putin...si cu un subiect cum este acesta nu avea nevoie decat sa fie o comedie spumoasa...

Parca a mers in reluare filmul asta...m-a plictisit serios...m-am chinuit sa-l vad pana la final. Actiunea...daca pot sa spun asa...apara si dispare...e trasa de par "bine" de tot. Coloana sonora mi s-a parut ca face si mai greu de urmarit filmul. Vioara aceea este agasanta..stresanta, in orice caz este o discrepanta care iese foarte usor in evidenta, intre ceea ce transmite muzica...mai degraba apasare, disconfort decat suspans..si cadrele la care este alaturata. Intr-adevar Lena Olin are un farmec aparte iar personajul ei este o prezenta interesanta, captivanta.

Scena cu ultima batalie este extraordinar realizata pentru acea perioada...surprinzator de reala...ma intreb cat au cheltuit numai pentru acele nave, aici vad ca nu este mentionat bugetul. Vivien Leigh joaca extraordinar, este fermecatoare si extrem de captivanta iar Laurence Olivier are vreo doua scene in care imi place foarte mult cum interpreteaza...in rest destul de ciudat si sters...restul distributiei din pacate nu prea impresioneaza prin modul in care joaca...pacat...contrariul l-ar mai fi scos putin din monotonie. Costumele..ca de altfel la toate filmele clasice, sunt minunate..la fel si decorul incaperilor...probabil ca cel mai important defect este legat de durata filmului...sa lasi totul pe seama interpretarii lui Vivien Leigh si al lui Laurence Olivier, care din pacate este putin cam sters..duce la un astfel de rezultat...un film cam plictisitor.

Interesant, dragut si usor amuzant filmul. Merita vazut, desi urmareste din pacate destul de putin adevarul istoric. Prezenta lui Paul Muni invioreaza in mod placut atmosfera, fiind singurul care aduce aminte totusi de spiritul boem al artistilor desi este doar profesorul lui Chopin, iar Merle Oberon este fermecatoare si reuseste foarte bine sa surprinda si sa transmita malitiozitatea si egoismul despre care se spune ca dadea dovada George Sand.

Avea toate ingredientele sa iasa un film bun...se pare ca i-a lipsit insa ceva..sau mai multe. In general imi plac foarte mult filmele despre italienii din America...sau cel putin cu origini italiene, din asta din pacate retii urletele, tipetele si coloana sonora care lasa de dorit. Ambiguu, curios si cu accente clare de prejudecata tratat subiectul referitor la persoanele cu capacitati extrasenzoriale..nu stii ce sa crezi...pe tot parcursul filmului pare a fi luat in radere, dar pana la urma se dovedeste a fi apreciat. Lainie Kazan imi place mult si este foarte simpatica si interesanta in toate rolurile in care am vazut-o....pe Angelina in schimb as fi sfatuit-o dupa rolul asta sa se apuce de altceva, numai de actorie nu.

Curios film....Am auzit multe despre el dar observ ca totul a fost un balon de sapun. Multe scene mi se par de prost gust...cantaretul acela de rock'n'roll, cel putin, se misca de parca ara avea probleme locomotorii. Nu-mi plac deloc replicile intercalate..rostite cand in engleza de actorii italieni, cand in italiana de actorii straini fara niciun pic de accent....e foarte deranjant si imi inspira falsitate si superficialitate. In esenta nu spune mai nimic, nu reuseste sa transmita ceea ce e prezentat in descrierea filmului de pe aceasta pagina...nu stiu cine a scris-o dar observ ca nici nu a fost verificata de cineva inainte sa fie publicata...sau nici acea persoana nu a urmarit filmul inainte...Maddalena nu este prostituata, din contra...este o prezenta obisnuita in cercurile "inalte" daca se poate spune asa, din Roma si face parte dintr-o familie foarte bogata. Una peste alta...cu greu am reusit sa il urmaresc pana la final. Enervant de plictisitor...

Micutul Peter este atat de simpatic cand se duce sa se tunda....dar si cu tunsoarea de dinainte....sa nu mai spun de momentul in care vine acasa cu acel caine sau cand se hotaraste sa doarma cu el in cotet pentru ca e convins ca e foarte speriat dupa ce da buzna peste Julia in pat. M-au impresionat calitatile vocale ale lui Burl Ives. Observ ca il prinde la fel de bine si genul acesta de rol in care joaca alaturi de copii, bland si protector ca si cel in care este serios si fioros, cum a fost personajul interpretat de el in "The cat on a hot tin roof".

"Bobbing along on the bottom of the beautiful briny sea"...Foarte interesanta intrarea lui miss Price cu motocicleta cu atas si norul de fum galben...iar plimbarea aceea cu patul...mi-ar place si mie. Numele pisicii este genial, "cosmic creepers", de altfel i se potriveste de minune. Angela Lansbury este incantatoare in rolul vrajitoarei preocupate de gasirea unei solutii pentru siguranta nationala si incetarea razboiului. Mi-au placut mult scena cu acea confruntare dintre armuri si soldatii nemti si mai ales replica lui mr. Brown: "I live here. I found the door open and the house was deserted". Totusi cam lunga pentru mine scena de musical din strada, mai rarut ca-i mai dragut.

Hmmm....din nou m-am convins ca rolurile din tinerete ale lui Cary Grant faceau toti banii...la maturitate, ca sa nu zic batranete, a pierdut mult din carisma....are o fata parca inexpresiva,impietrita...de la umeri in sus parca ar fi o statuie. Numarul de dans mi se pare din aceasta cauza total nepotrivit pentru el...de unde de abia schita cateva grimase, deodata incepe si topaie frenetic...este o discrepanta majora...foarte potrivita remarca lui Margaret, desi nu se referea la Philip: "What a performance?! Too bad the critics can't see it!" Si cu cata seriozitate sustine ideea aceea care mie mi se pare extrem de caraghioasa...Ingrid Bergman pe de alta parte este pur si simplu fermecatoare, atat de sincera in gesturi si interpretare...geniala. Scenele haioase iti schimba total parerea despre film, sunt foarte bine venite si extrem de bine interpretate. Per total filmul merita vazut, nu trebuie ratat!

Foarte dragut filmul...iar pentru asta au un mare merit Doris Day si Jack Lemmon. Este un exemplu modul in care Jane nu se lasa descurajata si alege sa lupte pentru ceea ce crede. La fel de impresionanta este si ideea, transpusa, de comunitate mica dar extrem de unita dar si reactia tuturor celor care se decid sa o sustina pe Jane in demersul ei.

La fel de reusit ca filmul din 1961, desi evident mai indraznet...si parca si cu mai mult dramatism. E interesant faptul ca Helen Mirren seamana destul de mult cu Vivien Leigh, interpreta lui Karen din prima ecranizare. Drama prin care trece doamna Stone este transmisa intens, iar marcant este modul in care se atrage atentia asupra faptului ca este permanent constienta de intelegerea dintre Paolo si contesa. Sfarsitul filmului, la fel ca si inceputul, impresioneaza puternic.

Probabil ca era interesant pentru perioada in care a fost facut, azi insa pare ca ii lipsesc multe. Actiunea e sacadata, intrerupta....o succesiune de scene care parca se termina prea repede...ca si cum ar fi doar "trecute in revista". Pacat ca sunt atat de putine cadre cu Myrna Loy si Leon Arnes, ei dadeau putina "culoare" filmului. Titlul este o alegere neinspirata...realizezi asta dupa ce vizionezi fimul, scena de pe terasa nefiind indeajuns de marcanta incat sa te convinga ca are vreo relevanta prea mare cu povestea.

Fimul asta iti demonstreaza cam cat de importanta e coloana sonora pentru o ecranizare....aici, dezavantaj clar. Eu inteleg ca e fantezie dar totusi mi se pare usor penibila povestea...pentru disney channel merge, insa. Un alt lucru pe care eu nu il inteleg este rolul exagerat care ii este atribuit numelui personajelor...asta in general la americani...ai spus Carter, deja s-a terminat...ai spus tot.

Impresionant....Olivia de Havilland interpreteaza extraordinar rolul luI Catherine. Totul este real, intens. Asta imi place cel mai mult la filmele clasice, multe dintre ele se apropie foarte bine de povestile pe care le reprezinta spre deosebire de multe altele de azi sau fata de ecranizarea din 1997.

Hm...ideea oarecum interesanta, multe scene trase de par....unele chiar penibile, cum ar fi scena de la karaoke si momentul in care Carrie alearga prin penthouse disperata, chipurile...mult kitsch totusi iar garderoba lor pentru calatorie e pur si simplu prea de tot, mult prea potrivita pentru ideea de orient. Nu mai vorbesc de grupul acela secret de musulmane fashion addict...scena e nerealist de exagerata.

Interesant...captivant...totusi putin ciudat...iar sfarsitul mi se pare prea brusc si usor neconcludent. Mi-a placut mult distributia feminina...si Rupert Friend, neasteptat de convingator in acest rol.

Mda...foarte slab...din categoria...a inceput..s-a terminat...si totusi unde e filmul? A,da...in genericul din final. Cadrele de la sfarsit te lamuresc....din tot ce s-a filmat, dupa montaj, a ramas 30% din care s-a carpit un film tras de par maxim