endyzen

Nu m-am așteptat, e un film bun, Woody Allen nu se dezminte, un film cu atâtea scene de dragoste, dar totuși cu un final dramatic. Jonathan Rhys Meyers un actor care are ceva de spus.

Un film foarte bun. Merita vazut, il recomand. Owen Wilson si Jennifer Aniston joaca exceptional. O comedie cu final dramatic.

Ideea filmului este foarte interesanta, am urmarit filmul cu mare placere, merita Oscarul pentru Cel mai bun film dintre cele nominalizate, si sper ca va obtine si alte Oscaruri. Cate Blanchett joaca ca de obicei foarte bine.

Un film de exceptie in care Tommy Lee Jones si Cate Blanchett joaca nemaipomenit. Un film care-l recomand.

Am reusit, in sfarsit sa vad acest film, o drama dureroasa pentru o mama. Un film de exceptie. Angelina merita acasta nominalizare pentru Oscar.

Fiul lui Pietro Bernardone şi a donnei Pica. La botez donna Pica şi-a numit pruncul Ioan, tatăl însă – abia întors dintr-o călătorie de afaceri, cum era negustor de stofe, obiecte de artă şi de bijuterii – renumeşte pruncul Francisc, cunoscut de noi Sfantul Francisc din Assisi. Anii tinereţii zvăpăiate i-a împărtăşit cu cei de-o vârstă cu el şi de aceeaşi treaptă socială, participând chiar la ciocnirile armate ale comunei natale. Vindecat de boala îndelungă, Francisc pare că a rămas pradă unei profunde nelinişti interioare, mai ales cu privire la viitorul său. Al 24-lea an al vieţii sale (1205) înseamnă pentru Francisc şi începutul convertirii: abandonarea prietenilor de mai înainte; o viaţă de rugăciune mai intensă; întâlnirea cu leprosul căruia îi sărută rănile; vocea lui Christos care-i vorbeşte din Răstignitul din bisericuţa San Damiano; pelerinajul la Roma şi prima experienţă de sărăcie voluntară. Convertirea lui a însemnat o schimbare radicală a vieţii. Urmează renunţarea la bunurile pământeşti şi autodezmoştenirea, deoarece tatăl său era potrivnic noilor sale alegeri şi, în schimbul luxoaselor haine de mai înainte, îmbracă „il saio” (zdreanţa), haina celor mai săraci dintre săraci (acest saio este şi originea tonacai franciscane); renovarea a trei bisericuţe (San Damiano, San Pietro della Spina şi Porziuncola). Ascultarea şi sărăcia, simplitatea şi refuzul oricărui privilegiu, umilinţa şi egalitatea între oameni au rămas temele fundamentale ale mesajului său de reînnoire spirituală, care de fapt a devenit şi un sistem al reînnoirii Bisericii, chiar dacă Francisc nu avea direct în vedere o astfel de reformă: atitudinea lui a fost întotdeauna de mare discreţie şi el respectuos faţă de ierarhia bisericească, chiar şi atunci când îi simţea modelele stranii şi străine. În septembrie 1224, pe muntele Verna, în Casentino, Francisc a primit stigmatele. A murit doi ani mai târziu, epuizat de boală şi apropape orb. Înainte de a muri, însă (pe 3/4 octombrie 1226) a lăsat lumii unul dintre cele mai profunde imne atât ale literaturii cât şi ale religiei: Cântarea fratelui soare, sau cum mai este cunoscută Cântarea făpturilor. Simţind moartea foarte aproape şi-a exprimat două dorinţe: să fie anunţată doamna Iacoba (pe care de altfel o numea „fratelo Iacoba”) care să-i aducă un fel de prăjituri pe care le pregătea ea şi care îi plăceau lui Francisc; a doua dorinţă a fost, mai întâi, să fie îmbrăcat cu un „saio” de împrumut, mai apoi însă s-a răzgândit şi a cerut să fie pus gol-goluţ pe pământul gol.