epernay

o minunatie de film. O subtilitate si un rafinament à la française. Nu ratati! Oricum, e un film scurt si indiferent daca o sa credeti sau nu, pierderea de vreme nu-i prea mare. Insa veti regreta doar ca s-a sfarsit prea repede. Si filmul asta are mai ales talcul sau. Descoperiti-l! Chiar merita.

i-ar fi placut mult nevesti-mii filmul asta. Din pacate, la ora la care l-am vizionat, era deja in lumea lui Morfeu. Ea este entuziasta dupa filmele care redau prin scenografie, costume, cadre, replici, etc; o atmosfera de curte medievala. Si mai ales ca aici sunt tesute la un mod destul de maiestrit o serie de intrigi si niste subterfugii conjugal-amoroase dintre cele mai autentice. La aceast contribuie foarte mult dialogul si jocul actoricesc al lui Malkovici si Close. Intriga si teserea ei este magnifica: sa vrei sa subjugi prin arta seductiei femeia dominata de virtutea religioasa, morala si sociala, aceasta abandonandu-se pe altarul iubirii si in cele din urma al pierzaniei, pornind de la o provocare masculina colosala. E drept, totul se sfarseste tragic, dar.....a fost si ramane actual. Fabulos si scenariul. Urmariti filmul ca va veti imbogati.

La o prima vedere ar putea fi considerata o biografie cinematografica la adresa Doamnei de Fier destul de bizara, pentru unii chiar inacceptabila. Aceasta viziune, de a relata episoadele importante ale vietii acesteia si mai ales a carierei sale poltice din perspectiva flash-backurilor unei femei ajunse la batranete nu mi se pare nicidecum blasfemitoare. Eu zic ca e o abordare cat se poate de onesta. E drept, axul relatarii biografice se plaseaza pe perioada din urma a lui Margareth Thacher (care e inca perioada actuala). Si sa nu fim ipocriti! Batranetea nu e usoara ptr nimeni, mai ales pentru o personalitate ca ea. Nicicum autorii nu aduc o umbra de sordid asupra pesonajului, ba dimpotriva ei se remarca printr-o excelenta obiectivitate (sunt redate exact din punct de vedere istoric momentele marcante ale carierei sale, iar dificultatile datorate celor cateva atacuri cerebrale nu stirbesc imaginea si demnitatea personajului, care ramane lucid, chiar daca atasat de omul de sprijin, Denis, mort de ceva timp). Dar cati nu am face la fel? Din pacate filmul nu s-a facut remarcat poate si datorita acestei abordari, neinteleasa si neacceptata de multi sau poate si datorita bugetului mai restrans. Nu stiu. Daca n-ar fi fost implicatia politica, alta era viziunea astazi. Insa in timp, filmul va avea alte incarcaturi. Dar Meryl Streep e MAG-NI-FICA. Imediat am cautat niste poze cu adevarata Margaret Thacher si....n-o mai recunosc. Eu zic ca nu are cum sa scape al treilea ei Oscar (cam putine pentru nominalizarile si talentul ei imens). Chiar daca din punct de vedere politic n-am empatizat deloc cu Dame de Fer, ba dimpotriva, din punct de vedere emotional, prin Meryl Streep, nu poti sa nu te gandesti la Margaret Thacher mult mai profund. Nota 9. PS Un minus pe care l-as aduce e ca nu apare in nici un fel in scena Regina. Ramane insa (si inca) un mister care au fost raporturile si rolul jucat de casa regala in ascensiunea si declinul politic al celui mai longeviv premier britanic.

Pana la acest moment (mi-a mai ramas The Monney Ball) il vad cel mai indreptatit la a castiga Oscarul la cel mai bun film, personaj masculin, actrita in rol secundar, regie sau coloana sonora). Haznavicious a avut o inspiratie colosala. Sa reinvie la un mod destept filmul mut si alb-negru (nu "total" mut cum bine sesiza si descria SKYLINE). Chiar daca spre a doua parte mai sunt si elemente de scenariu "scartaite" (eu am ramas nauc-aia se bucurau cand a fost impuscat din greseala cainele????-lamuriti-ma ca sigur n-am priceput; plus elementele patetice ale deznadejdii lui George si incercarii lui Pepppy de-al salva). Insa prin subterfugiile artistice suficient maiestrite de a reda si de a aduce un omagiu filmelor "cu patina" filmul se detaseaza prin originalitate si valoare artistica. Dujardin si Bejo formidabili. Vin exact din acele vremuri. Nota 9

Filmul asta e gaunos rau ca scenariu. Incepe binisor, cu premisele unui thriller promitator, dar din a doua parte esueaza lamentabil: un sir de crime fara noima; o lipsa crasa de credibilitate ale unor scene ( se plimba razvratitul - Gossling - printre capii di tutti ca pe Bulevardul Paulista; i-a strivit lu'ala mana cu ciocanu dupa ce bossul era escortat numai de muieri acolo; nici o gorila, nimic). Apoi, firul narativ se pierde intr-un soi de razbunare imbecila; nu sunt pudic la scenele de violenta, dar sa aiba naibii in spate un subterfugiu inteligibil sau emotional. As adauga si coloana sonora (melodii simpaticute chiar), dar cu nici o treaba cu realitatea intuitiva a imaginilor dezvoltate. Gosling incearca, dar dupa mine e doar la faza de "mutrisoara". Dar incercarea...a fost. E taciturn, vrea sa arate ca se framanta, ca are traire interioara....Hmm...Dar registrul de expresie actoriceasca trebuie mai mult dezvoltat, dincolo de o morga.....naivo-serioaso-killereasca E drept....Nu-i nici cea mai catastrofica productie, dar nici o capodopera. Unii il regreta pentru neprezenta pe listele de nominalizati la Oscar. Este. Pentru montaj. Sa fie multumit si cu asta....De la mine un 6.

L-am vazut si revazut....Din pacate, in xenophobia si rasismul care pune tot mai mult stapanire pe natia romana, acest regizor (Tony Gatliff) ne arata de fapt cum ar trebui sa fim. Mai toleranti si mai atenti la valorile din jurul nostru. Si tiganii au si ei valori care merita a fi cunoscute la un mod cat mai autentic. Este un film de atmosfera (cadre, muzica -exceptionale) si de actori (pe masura; francezul si-a intrat remarcabil in piele alaturi de plina de sexualitate Rona, completati de autenticii tigani prezenti in film). Noi preferam sa ne ascundem prin ceea ce este rau si urat in societatea noastra stigmatizand categorii largi si de fapt tendinta de a copia grobian, atitudini si obiceiuri kitchoase si marlanesti le rgasim la romanii asa zis tziganizati. Un film care merita sigur vazut. Un 9 de la mine

il revad pe Mel Gibson, poate un pic mai ridat, mai trecut (nu stiu daca de la machiaj sau doar prin trecerea anilor), dar la fel de generos intr-o reprezentatie actoriceasca de zile mari. Jodie Foster, parca mai infloritoare si patrunzatoare ca oricand, isi arata din nou inteligenta. Si de aceasta data in dubla calitate: de mare actrita (asta o stiam deja) si, iata, si de mare regizor. Fiindca trebuie spus ca prin acest film Jodie Foster trece - ca si Mel Gibson candva - in galeria marilor regizori. Nu sunt multi aceia care au facut foarte bine si actorie si regie (acum ma gandesc in primul rand la Clint Eastwood, pe langa cei amintiti deja; Acest Beaver este extrem de original - o nota in plus si pentru scenariu, completat de o coloana sonora maiestrit aleasa. Introspectia in in strafundurile mintiii si sufletului uman te marcheaza aici. Tresarim din nou la cat de vulnerabili putem fi. Si de cata nevoie de intelegere si de dragoste avem nevoie. E un film al naibii de bun....Il recomand fara nici o ezitare. Si de la mine un 10 fara rezerve (mai ales in conditiile in care alte "capodopere" de pe aici se lafaie undeva la note de peste 9

desi in notele deja stiute ale genului, filmul asta zau ca nu m-a facut sa-mi para rau de timpul pierdut. Nu stiu de ce: poate prospetimea si chimismul foarte bun al celor doi (eu zic ca Timberlake nu-i nici pe departe un actor rau; chiar are bun potential; si nu intamplator l-am remarcat si in Facebook (Reteaua de socializare). Apoi poate finalul, nelalalait si venit cu chestia aia de sincron uman (asa imi place sa-i zic). Oricum, nu-i scrabos - desi pe unii pudibonzi i-au oripilat scenele de sex, abundente, are un soi de prospetime, de vioiciune ce te face sa spui ca-i un film OK pentru genul lui. Nota 8

poate voiam mai multe de la acest film....m-am amagit la recomandarea unei fatuci....e drept, pentru ele care sunt tot timpul gata sa vseze la destine imprevizibile, merge...pe langa genialitatea lui Amelie, acest film sufera la capitolul idee si scenariu...putin cam fantasmagoric, ireal. Nici bogatanii astia nu sunt ei chiar atat de prosti. Nu neg insa ca actorii au un sharm aparte, desi eu zic ca aici chimismul dintre ei nu e grozav. Individual, sunt insa simpatici. Dar la femei cred ca merge (fara a fi misogin). Doar nevesti-mii i-a placut. Insa n-a extaziat-o:))

N-am sa incep si eu cu deja mult-uzitatul DESI NU SUNT UN FAN AL FILMELOR INDIENE. No ofence, dar.... Vreau doar sa spun ca daca am invata ceva din acest film este si acela ca ar trebui sa scapam de prejudecati. Cu nimic nu ne scade prestanta sau rangul daca spunem ce ne place si ce nu ne place, la un mod elegant, tolerant si neipocrit. Indiferent de unde vine aceasta. Asa, vom deveni mai buni si mai frumosi. Arta inseamna valoare, universal valabila, stabilita dupa niste criterii estetice obiective, recunoscute in cercuri relativ extinse de argumente suficient de credibile. Dar mai inseamna, dincolo de toate, trairea intensa si starnirea mintii pe care aceasta ti le poate oferi. Cu nimic un film indian nu poate fi mai putin valoros decat unul american sau european, atata timp cat el poate sa te miste si sa-ti releve valori care au fost si vor dainui. Revenind la cei 3 idioti....Demult nu am mai vazut un film care sa ma conduca asa de fascinant prin stari ale bucuriei si emotiei, ca intr-un carusel care nicidecum nu mi-a provocat greata, poate doar un pic de vertij, dar al naibi de placut. Dincolo de teme, motive, laitmotive si mijloace artistice consumate si paraconsumate, lasand la o parte destulele momente puerile, infantile, caraghioase, fortate sau mai stiu eu cum mai pot fi ele categorisite, filmul insa e foarte generos in a ne REDA la un mod destul de pur si de duios scene si subiecte de viata care nu vor disparea cat va mai exista omenirea (prietenie, familie, cariera, principii, iubire....). Poate aici (chiar si cu multele sale prostioare, e firesc) Bollywoodul va avea un plus tot mai mare. El va relua, in specificul oriental-asiatic ceea ce occidentalii au consumat deja. Pentru ca acestia din urma au trecut la a explora modalitati artistice si subiecte mai obscure, mai profunde, mai intelecte, (e drept,unele foarte valoroase), dar mai putin cu zvac ptr saraca inima me. (Aaalll is weeeell! -Geniala chestia asta). Si asta in obsesia originalitatii. Nu conteaza ce fatete are ea. Deci, va recomand din toata fiinta mea. Vedeti acest film. Si alte filme indiene. Si.....n-am sa spun niciodata, CHIAR DACA NU-MI PLAC FILMELE AMERICANE SI EUROPENE PS Foooarte surprinzator pentru mine acea nota foarte mica. Asta la prima vedere, ca din comentarii n-ar rezulta asa. Dar unii dau note doar cu.....preconceptiile.

e un film care in mod cert te marcheaza. Prin acting (formidabila Charlize si chiar cuplul cu Ricci; à propos, pe mine Ricci ma face sa ma gandesc la Dorina Chiriac, gasesc ca cele doua seamana foarte bine), prin muzica, regie, poveste. Nu poti sa nu empatizezi intru-catva cu Aileen, un personaj ca atatea muuuuuulte altele ale lumii in care traim, care sunt maltratate de sansa, familie, societate si chiar prieteni si pot sa se transforme in niste "monstri". E drept, cu toata empatia, o si injuri pe Ailleeen pentru crimele imbecile facute, dar, fara a fi ipocriti, am fost alaturi de ea cand l-a casapit pe nemernicul ala care o batuse si legase. Stiu ce ar putea sa mi se spuna acum....Din punct de vedere moral, religios, social etc....Insa cat e de moral sau religios ca la o crima sa raspunzi tot cu alta crima. Asa de barbara e pedeapsa cu moartea pe care o practica americanii. Si cand ne gandim ca e doar dreptate judiciara nu divina sau absoluta. Si Dumnezeule cate erori judiciare nu s-au vazut. Si daca, totusi, criminala a fost Selby, si cu ajutorul familiei, la targuiala cu justitia a "negociat" si a vandut-o pe amarata aia, care o iubea sincer si poate ca si-a a asumat totul pana la capat....Sa ne mai gandim. Oricum, filmul foarte bun, invataturile si dezbaterile pot fi multe

e un film care nu iti trezeste furia ca ti-ai pierdut timpul. E clar. Si mai clar e faptul ca aceasta senzatie o avem (noi ai vreo 500 de milioane de facebookishti) ca TREBUIA ORICUM sa-l vedem. Era o datorie de utilizator. Asa cum, ca sa existam tre' sa fim pe face si ca sa ne implinim existenta tre' sa vedem si filmul....Ufff.... Si cand ma gandesc ca la aceasta sharada ne-a ademenit Fincher. Cel cu Fight Club. Vedeti vreo apropiere? Insa nemernicia din poleala ne pacaleste. Doamne, cat a fost de genial Cameron si ai lui sa ne prinda ptr 3D-ul ala la Avatar....pana ne-am dat seama....dar deja se batuse un record. ce e mai trist, e ca aceste aspecte se institutionalizeaza. Si zau ca nu zic ca e ochestie conspirativa. dar si aia de la golden globes si cei de la bafta au "conturi". Si sigur si cei de la Oscar.... In rest.....un film....acolo si el...

Un film cu un asa crescendo spre apoteoza, spre paroxism chiar, nu stiu daca am mai vazut. Totul e metafora acest film. Careia la fiecare vizionare ii poti gasi alte subintelesuri. Asa cum e si firea umana. Eu zic, prin tot complexul lui - regie, acting remarcabil, scenariu, imagine, coloana sonora - e de departe cel mai indreptatit la premiile cele mai ravnite: CEL MAI BUN FILM, CEL MAI BUN REGIZOR, CEL MAI BUN SCENARIU (nu stiu daca a fost nominalizat, trebuie sa verific) si CEA MAI BUNA ACTRITA. Iertare ca revin, dar impresia de la a doua vizionare m-a obligat. Un 10 din inima

Chiar daca in acest an este o concentrare de filme f bune la Oscar (unele capodopere), trebuie, ca in aceasta pleiada sa existe si unele care sa inchida "lista", cel putin in aprecierea mea. True Grit....un western caruia i-a lipsit acel zvac pentru a te impresiona. Avand premisele unei distributii, unei echipe de productie si poate in primul rand a unor regizori de prima mana filmul promitea mult. Spun si eu ca un alt confrate de postari, nu e un film prost, dar nici sa-ti ramana pe orbita sentimentelor si a ideilor prea mult timp. Pentru ca lancezeste mult. E cam intunecat in secvente cheie (stiu, asta e unul din patentele coeniene), actorii (cu exceptia copilei, Stenfeld) isi fac treaba si atat (Matt Damon f slab). Se putea lucra mai mult la dialoguri, la relatiile dintre personaje, la o rasturnare de idei sau de situatii. Cam plat...Exceleaza insa la muzica si scenografie, la cadre bine surprinse, la constructie tehnica cinematografica. Mi se pare o uriasa discrepanta intre ignoranta totala de la Golden Globes si cele 10 nominalizari de la Oscar. Poate ca undeva cele doua viziuni se pot intalni pe la jumate, dupa mine mai inspre decidentii ce reprezinta presa straina De la mine un 7.

Am urmarit pana acum 4 din cele 5 filme nominalizate la castigarea Oscarului pentru cel mai bun film (mai putin Frost /Nixon) si consider ca The Reader este cel mai indreptatit ptr castigarea marelui trofeu. Spun asta ptr ca dintre nominalizatele din acest an este cea mai consistenta realizare de la cap la coada, prin nota scenaristica si regizorala de exceptie, prin trimiterile subtile si profunde catre inimile si mintile privitorilor, prin diversitatea de optiuni pe care o poate da cu privire la evaluarea unor situatii si a unor personaje. Si nu in ultmul rand prin jocul actoricesc monumental al lui Kate Winslet . Cu toate acestea cred ca va fi decapitat, ptr. ca chiar daca respecta o anumita reteta de subiect ce poate garanta succesul (problema evreilor si a holocaustului), nu e unul din acele filme categorice, prin care TREBUIE sa se vibreaze la unison la drama colectiva si secventiala a unui evreu sau a mai multora. Nu e din acele filme care condamna programatic, categoric, fara nici un fel de echivoc si la modul cel mai GLOBAL ideea de nazism. Nu este filmul care sa ne faca sa ne PUNEM CU TOTII cenusa in cap ptr ceea ce li s-a intamplat evreilor. In acest context sunt destule voci, manifestate deja, care contesta valoarea filmului, prin prisma celor expuse anterior, legandu-se mai ales de scenele de sexualitate sau de nuditate ale lui Kate Winslet, prin asta - vezi Doamne - putandu-se sugera simpatii ptr o tortionara. Cand te gandesti cat sunt de caraghiosi asemenea oameni…… Cititorul este un act artistic care lasa loc la INTERPRETAREA filozofica, morala, sociala si mai ales artistica a ideii de DATORIE pe care si-o indeplineste personajul Hanna Schmitz, o gardianca de la centrele de detentie ptr femei evreice. Ni se dezvaluie aici forme cat se poate de firesti ale pasiunilor, ale temerilor, ale consecintelor sociale, ale sentimentului de jena, de rusine, care primeaza in fata iminentei grele incarcerari si mai cu seama ne sunt reliefate aspecte multiple ale SENSIBILITATILOR umane. Pe tot parcursul, filmul nu are fisuri ce pot cadea in derizoriul comercialului sau al credibilului ( vezi Slumdog Millionaire, insa cu o locatie, un subiect si un fir narativ de altfel laudabile), actiunea nu sufera de nici un fel de lancezeala sau fortari temporale ori spatiale (ca in cazul Curiosului BB si el cu un subiect foarte tentant ; regizorul David Archer a facut o treaba mai buna cu Fight Club ), nici nu vrea sa fie un film programatic, manifest ptr o anumita categorie sociala ori sexuala (precum Milk ptr minoritatea( ?!?!?) homosexualilor, cu un plus aici ptr jocul f bun al lui Penn). Si sa nu uitam ca mediatizarea de care se bucura The Reader este cu mult mai mica decat a celorlalte…..Vom vedea….Si astept reactii….