floaredecactus

"Povestea lui Johhny Cash" este, în opinia mea, o lecţie de viaţă pentru oricine, fie om de rând, fie vedetă...Actorul Joaquin Phoenix face performanţă în rolul cântăreţului, care a avut un destin frământat: în copilărie a fost efectiv traumatizat de un tată autoritar, injust, de moartea subită a fratelui său; primii paşi în cucerirea faimei au fost greoi, dar talentul, efortul creator, ambiţia, dorinţa de a se depăşi sau de a bate concurenţa, pe atunci Elvis Presley era în plină glorie, l-au determinat să continue în ciuda ispitelor...interesantă este relaţia sa cu June, o talentată cântăreaţă pe care a iubit-o toată viaţa, dar pe care a cucerit-o foarte greu...şi aceasta datorită firii sale dificile, temperamentului greu de stăpânit...pe tot parcursul filmului ascultăm muzică bună, chiar dacă azi, poate nu mai este în trend...sau un brend...(că tot se poartă termenii aceştia...poate se înţelege mesajul mai uşor !)

Un film frumos, pentru copii şi adulţi, de familie...Are momente pline de umor, dar şi de peripeţii, de confruntări...Povestea spune că o familie este nevoită să părăsească oraşul, pentru că tatăl îşi pierde slujba, pentru a sta la ferma bunicului, îngrijitor şi iubitor de cai. Mama se adaptează mai uşor, e optimistă, găseşte soluţii de "supravieţuire"...însă Withney, fetiţa de 12 ani, răsfăţată, capricioasă, tânjeşte după prietenii de şcoală de la oraş...nimic nu-i este pe plac, se acomodează greu...numai că există cineva care îi va schimba modul de viaţă, care o va ajuta sau o va pune în situaţii unele primejdioase, altele amuzante...este Bob, un cal deosebit, cu "suflet nobil", de care Withney se va ataşa pentru totdeauna...

Un film care nu isi pierde calitatile in timp, chiar daca universul liceal s-a schimbat...tineretea, dragostea, sensibilitatea nu pier niciodata...

Extemporal la dirigentie ramane un film bun, de referinta, din seria Liceenilor lui Nicolae Corjos, regizor, George Sovu, scenarist, si o echipa de actori performanti...si, bineinteles, cu o muzica memorabila, reprodusa in fiecare liceu, la festivitatea Ultimului clopotel..."Ani de liceu, cu emotii la Romana...cand la Mate dai de greu..."

În prima parte a filmului, povestea "simplă", aşa cum ne anunţă naratorul (Giosue), este nostimă, amuzantă, cu gaguri, dacă nu originale, sigur fermecătoare...cu un Guido (Roberto Benigni) în cele mai haioase situaţii, dornic s-o cucerească pe Dora, "prinţesa" lui...A doua parte însă, subţiază mult firul comic, parodic, ironic, satiric, pentru a îngroşa nota de dramatism, de tragism a poveştii...Din clipa în care evreul Guido şi fiul său, Giosue, sunt urcaţi în trenul către lagărul de concentrare, începe JOCUL vieţii şi al morţii, tatăl inventând reguli pentru ca băiatul să supravieţuiască în lagăr...De aici încolo, zâmbetul rămâne în colţul gurii până ce, jocul, menit să menajeze sufletul unui copil, pe cale să fie traumatizat de mediul concentraţionar, nu mai e joc, iar zâmbetul nu mai e zâmbet, ci lacrimă...Eforturile responsabile ale lui Guido sunt îndreptate şi spre soţia sa, Dora, venită în lagăr de bunăvoie, căci acolo îi era familia, tot ce avea mai scump pe lume, în aşa fel încât să-i îndulcească viaţa: îi vorbeşte la o staţie de amplificare, îi pune muzica preferată, încearcă să o contacteze, punându-şi viaţa în pericol, sacrificându-se...Scenele finale sunt menite să transmită mesajul din titlu...băieţelul a supravieţuit că şi-a ascultat tatăl, că a avut noroc...îşi regăseşte mama...şi astfel, câştigă jocul, strigând victoria...Dar totul e învăluit în regret, nostalgie, amar şi neputinţă...căci tata nu mai e...Roberto Benigni a jucat formidabil şi a regizat fără reproş acest film pentru care a fost recompensat cu OSCAR !

O căsnicie în minciună...şi încă una de durată...un soţ înşelat 10 ani de femeia care nu-i mai aparţine decât uneori, între două evadări în Italia...drama unui soţ care stă faţă în faţă cu rivalul lui, jucând şah, un joc care nu este ales întâmplător...pe tabla de şah a vieţii şi destinele lor iau întorsături surprinzătoare, tulburătoare chiar...infidela va ieşi din joc, în mod tragic...ca interpreţi, Liam Neeson, soţul nefericit şi Antonio Banderas, amantul distrus, îşi joacă rolurile cum ştiu ei mai bine...şi ştiu.

Un thriller bine construit din scenariu, psihologic, regizat cu mână sigură de Scorsese, jucat în forţă de Robert De Niro şi nuanţat de ceilalţi actori...excelent pentru fanii genului !

Acest film spune o poveste emoţionantă despre o familie americană din anii ' 50, în care tatăl este plecat pe frontul din Coreea, iar mama creşte singură doi băieţi, unul bolnăvior, altul dornic să aibă realizări în sportul preferat...Întâmplarea face ca mama lor să accidenteze cu maşina un bărbat, care este invitat să stea la ei acasă, până se reface...Cine este misteriosul bărbat care îi ajută pe toţi şi cărora le îndeplineşte cele trei dorinţe: să revină tatăl teafăr, să se vindece mezinul, să se realizeze în viaţă fiul cel mare...? Îngerul păzitor al familiei, poate...

Se mai poate recupera o toxicomană, Sherry, după reîntoarcerea din puşcărie ? Da, dacă are un scop în viaţă, dacă are pentru ce trăi: fiica ei, o copiliţă crescută şi manipulată de fratele lui Sherry şi soţia acestuia...ceea ce face aproape imposibilă apropierea dintre mamă şi fiică...Drama unei femei care trăieşte pe muchie de cuţit, la limita promiscuităţii, şi care nici nu are puterea, nici nu este ajutată de cei din jur, în special de familie, să revină la o viaţă normală...finalul ne invită să medităm la soarta nefericitei tinere...Maggie Gyllenhaal, în rolul lui Sherry, impresionează prin modul în care îşi construieşte personajul, fără inhibiţii, simplu, natural...

Remarcabilul regizor Lasse Hallstrom dirijează cu mare rafinament povestea unei familii conservatoare...Una dintre fiice se întoarce din vacanţă cu un soţ în vârstă, excentric, cu care urmează să aibă un copil...Familia ei nu-l acceptă uşor pe lituanian, dar Renata îl adoră...Din nefericire, Sam este şi grav bolnav...Îl vor accepta până la urmă orgoliosul socru şi obedienta soacră? Sau va fi prea târziu ? Distribuţia este bine aleasă...cu actori tot unul şi unul.

Atmosferă, mentalităţi, reacţii, atitudini de Ev Mediu într-un cătun francez, unde se adaptează tânăra femeie Vianne (Juliette Binoche) şi fetiţa ei, pentru a deschide o ciocolaterie...şi a fermeca, în ciuda preotului manipulat de primarul-conte (Alfred Molina), mulţi localnici cu toate bunătăţile ei din ciocolată...În ochii contelui autoritar, orgolios, invidios, înrăit şi manipulator cine se împrieteneşte cu Vianne sau cu Roux riscă să fie proscris / paria ca şi ei...Emoţionante sunt şi drama bătrânei bolnave de diabet (Judi Dench), care îşi vede rar nepotul, după dorinţa mamei lui...şi drama femeii (Lena Olin), maltratată de soţ, care îşi găseşte refugiu în ciocolaterie, unde Vianne ştie să protejeze sufletele rănite, aşa cum ştie şi Roux (Johnny Depp) că viaţa lui de trubadur nomad se va termina într-o zi...tot în uşa casei în care ciocolata înseamnă şi dragoste...

Un film clasic, de bună calitate, cu actori în plină ascensiune la acea vreme...Întrebarea, valabilă şi azi, este: ce fac un marinar, un condamnat la moarte, o prostituată, un funcţionar, o bătrânică de la azil, dacă un excentric milionar îi alege, la întâmplare, din cartea de telefon, să primească, din partea lui, UN MILION DE DOLARI ? Fiecare este interesat de partea materială a vieţii...aproape că nu-i merită...singurul "bilet câştigător" este cel primit de bătrânică...este singura care investeşte ŞI pentru alţii, nu numai pentru ea...o satiră, o comedie cu accente dramatice, care spune mult despre firea umană..., despre caracterul multora...

Filmul "Sarrallonga" m-a impresionat foarte mult, mai ales în partea finală, când, "haiducul" Joan Sala, cunoscut în istoria Cataloniei drept Sarrallonga, va îndura cele mai inumane pedepse...barbaria, sălbăticia, cruzimea cu care erau pedepsiţi astfel de tâlhari la drumul mare sau luptători contra camarilei regale, împotriva sărăciei unui popor umilit, sunt greu de închipuit...Momentele care îndulcesc cumva seria luptelor sângeroase dintre tabere, sunt cele ale poveştilor de iubire şi de familie ale lui Joan...în rest, multă ură, intrigă, lupte crâncene, pentru prinderea şi executarea prin ciopârţire a celui care avea să nu fie uitat de poporul catalon, Sarrallonga. El are un corespondent în istoria multor popoare, putând fi asemănat, din anumite puncte de vedere, fie cu Robin Hood, fie cu Pintea Haiducul sau Wallace, eroul Scoţiei, din filmul lui Mel Gibson, Braveheart...

Întâmplător m-am uitat la acest film...şi am rămas cu impresii deosebite pentru că subiectul este bun, regizorul a reuşit să facă povestea lui Homer emoţionantă, evidenţiind relaţia dintre tată şi fiu, bazată pe orgoliu şi ambiţii personale, dar şi pasiunea tânărului pentru proiectarea, construirea şi lansarea rachetelor...Foarte bun şi realist şi tulburător destinul celui care avea să devină un angajat de nădejde al NASA...Importantă rămâne relaţia lui Homer cu familia, în special cu tatăl său, care nu-l susţine în proiectele lui, şi cu profesoara, Miss Riley, care, şi pe patul de spital, este fericită că un elev de-al ei şi-a îndeplinit visul, cucerind o medalie de aur la concursul de invenţii, pentru împlinirea unui ideal...pentru a ieşi din mediul care nu-i dădea nicio şansă, o localitate în care toţi erau mineri, din tată în fiu, în Virginia de Vest...Homer nu vroia să cucerească măruntaiele pământului, ca tatăl lui, ci, exact opusul, cerul, prin lansarea de rachete în spaţiu...frumos !

"Mizerabilii"!, varianta franceză de acum peste jumătate de secol, are minusurile sale regizorale, anumite lentori, unele detalii nesemnificative, dar rămâne o tratare clasică a celebrului roman al lui Victor Hugo, cu o distribuţie remarcabilă din care nu lipsesc marii actori ai vremii: Jean Gabin ( Jean Valjean ), Bernard Blier ( Javert ), Bourvil ( Thenardier)...o ecranizare bună, o lecţie de cinema...

O poveste tulburătoare a doi fraţi: Benny şi Joon. El îşi întreţine sora bolnavă psihic neglijându-şi viaţa personală...Rutina existenţei lor este spartă de intrusul Sam, năstruşnic, excentric, nostim, care tulbură fata şi-l zdruncină pe fratele ei...Dar dragostea e mai puternică decât toate şi filmul se termină într-o notă optimistă, Benny dăruind flori alesei lui, iar Joon preparând sandviciuri pe care le încălzeşte cu...fierul de călcat, aşa cum a învăţat de la Sam !

Un film interesant, pe alocuri amuzant, pe alocuri dramatic, cu puternice accente satirice, regizat în imbatabilul stil al fraţilor Coen, cu o distribuţie de excepţie din care nu lipseşte actriţa Francis Mc Dormand, soţia unuia dintre regizori, dar şi celebrii Malkovich, Clooney, Pitt.

Filmul Dorinţele Lolei începe în America, unde o tănâră se arată dornică şi hotărâtă să înveţe dansuri orientale...Ea se aventurează într-o lume pe care n-o cunoaşte, ducându-se la Cairo, dar curajul, ambiţia, perseveranţa o conduc spre împlinirea visului ei. Pentru aceasta caută cea mai bună profesoară , inabordabila, autoritara, Ismahan, femeia încă lovită cu pietre pentru că nu a fost fidelă soţului ei. Este motivul claustrării sale între pereţii vilei unde locuieşte cu fiica, o şcolăriţă tare dulce, şi cu servitorul orb, care le vede însă pe toate...chiar şi că stăpâna lui se schimbă radical de când acceptă să o înveţe pe tânara americancă să-şi atingă idealul, devenind plină de viaţă, comunicativă...O poveste frumoasă, încărcată de emoţie şi sensibilitate, în care se demonstrează că...dacă vrei, poţi...dar numai cu muncă, perseveranţă şi încredere în forţele tale...

Povestea unei familii nefericite, care a emigrat din Norvegia în Canada, pe vremea crizei de acum opt -nouă decenii, îndeamnă la momente de gândire privind oportunitatea hotărârilor luate de soţ şi de soţie, în momente grele din viaţa lor. Pentru a supravieţui, el pleacă să-şi găsească un loc de muncă, ea rămâne alături de copii, acasă, fiind ameninţată cu evacuarea din casă...Care din ei va fi infidel ? Care va suferi mai mult ? De suferit, vor avea toţi de suferit...Filmul se termină incert, lăsând spectatorul să creadă ori că soţul, Tomas, va fi găsit la timp de copii, pentru a-l salva, el fiind la capătul puterilor în încercarea de a trage după sine, spre râu, o corabie cu care voia să ajungă în ţara natală unde să-şi îngroape soţia...ori că el a pierit fără a-şi mai vedea visul împlinit...un film tulburător, bine jucat, bine făcut...

"Misiune în lumea apelor" este un film SF care exprimă viziunea unor cineaşti asupra evoluţiei Pământului, ca urmare a încălzirii globale...Pelicula poate răspunde curiozităţii, interesului nostru de a vedea în viitor, dar se pare că lupta pentru putere asupra întregii planete îi chinuie mult pe unii, fie bogaţi, fie reprezentanţi ai bisericii...şi nu scăpăm de fanatici, egoişti şi alţi monştri umani nici când viaţa pe planetă este dură...Bine că mai există şi eroi care salvează omenirea prin faptele lor de curaj, prin înţelepciune şi tenacitate, imprimând astfel o notă optimistă asupra devenirii noastre de peste trei decenii...Actorii sunt O.K. în rolurile lor, cei patru tineri fiind chiar tonici pe tot parcursul derulării aventurilor...