Gladius

Un film care expune o lume plina de violenta, droguri si oameni ahtiati dupa profit prin orice mijloace. E o realitate dura, traficul de carne vie e la fel de banos precum traficul de arme, droguri etc. Insa ce este si mai inspaimantator, este faptul ca pana si politia colaboreaza cu acesti traficanti, avand grija sa obtina partea lor de venit lunar. Foarte interesant de urmarit firul povestii si metodele folosite de Liam Neeson pt. a-si recupera fiica. Un joc actoricesc de exceptie din partea lui, de urmarit in mod special partea in care fiica lui este rapita si la telefon, Liam, o sfatuieste cum sa procedeze in timpul rapirii, dupa care dialogul purtat cu unul dintre rapitori este memorabil, la sfarsit primind o replica seca, provocatoare dar si amuzanta din partea rapitorului. Deci, pregateste-te sa fii rapit... de actiunea filmului.

E o moda ca americanii sa preia filmele de groaza de la japonezi, acestia din urma avand o imaginatie bogata in acest gen. Mi-au placut entitatile pe care le vede Sydney dupa operatie, scena in care o tipa trece prin ea, realizand cu ajutorul lui Sydney ca tocmai murise intr-un accident petrecut recent. Ar fi putut sa contina mai mult suspans. Jessica Alba nu exceleaza in acest rol. Toate acestea, mi-au amintit de fimul "White Noise", care este mai bun si il recomand tuturor.

Trei ingrediente care contribuie la realizarea acestei pelicule. Din acestea trei rezulta situatiile si problemele cu care se confrunta cei doi indragostiti. Situatii care te fac sa crezi ca la francezi, flirtul se practica in toate modurile posibile, ca americanilor le este teama sa mearga cu metroul din cauza atentatelor si probleme care te lasa cu un gust amar, cum ar fi soferul de taxi rasist, care pomeneste si de romani. Un film caruia ii poti intelege umorul la nivel maxim, doar daca ai cunoscut si tu mare parte din situatii. Un film sincer, insotit de o doza de realitate bine calculata, despre deciziile luate in timp si efectele lor, dar si despre diferentele de mentalitate dintre americani si francezi, existente la nivelul unui cuplu.

Pot spune ca am vazut filme de animatie mult mai amuzante si mai captivante. In acest film e interesant de urmarit contactul animalelor cu suburbia si reactiile lor, de ambele parti. Cine doreste sa il vada, ii recomand sa faca rost de DVD care mai contine si niste bonusuri, unele din ele fiind chiar reusite.

Michael Keaton joaca convingator, subiectul e unul care numai daca te gandesti ca ar putea fi posibil, deja te ingrozesti. Scenariul e realizat in asa fel incat mentine suspansul aproape pe toata perioada filmului. Dupa succesul lui, a urmat si a doua parte, care din pacate nu se ridica la acelasi nivel.

Vocea lor e mortala, au replici amuzante si stilul lor de a interpreta anumite melodii face deliciul filmului. Bineinteles, are si o latura educativa, insa una peste alta, filmul este o aparitie foarte placuta pentru cei care iubesc comediile.

Am citi cartea, din pacate filmul nu poate arata tot ce este relatat in carte. Dar chiar si asa, mai ales pt. cei care nu au citit cartea, filmul este interesant, are suspans, aventura, doi actori buni si mai presus de toate te uimeste lupta pt. supravietuire si libertate dusa fara intrerupere de catre Papillon.

Sa ajungi in pozitia lui Tony Montana, dintr-un emigrant cubanez, un mare traficant de droguri care invarte zeci de milioane de dolari, nu e deloc usor. Iar el este capabil sa ajunga unul dintre cei mai buni din bransa lui. Este unul din acele filme care iti ramane in memorie, datorita unor replici ajunse deja celebre. Fanii filmelor ce au ca subiect mafia drogurilor si tot ce tine de aceasta lume, vor devora acest film si vor aprecia interpretarea actorilor.

Pentru fanii Superman, filmul e o reusita daca il apreciezi dpdv al povestii, efectelor speciale si interpretarii actorilor. Insa dpdv al suspansului si actiunii nu prea dinamice, lasa de dorit. Imi place sa cred ca e un film de tranzitie spre un altul mai bun in care Superman v-a face echipa cu fiul sau.

Aplauze la scena deschisa, pentru doi actori, doua generatii, care ne ofera o interpretare de zile mari, intr-un remake pentru care Michael Caine ar trebui sa stie replicile pe de rost, din moment ce a jucat si in filmul din 1972. Totul este axat pe interpretarea actorilor, dialogul lor, iar subiectul este de fapt un joc cu miza pt. amandoi. Coloana sonora contribuie din plin la suspans si la incarcatura psihologica care se aduna treptat pe parcurs. Game, set si meci, pentru cine va fi, ramane sa afli.