Gustav.Klimt

Nu mi-a placut, per total. Nu stiu exact ce vrea sa exprime. Pe mine personajul m-a enervat si in nici un caz nu are, in ochii mei, lumina de "personaj exemplar". Ce spune profesorul de sofat, ca doar vrea sa fie adorata si bagata in seama stiu din proprie experienta ca e adevarat, oricat de dement ar fi. Secventa cu home-less-u mi se pare ciudata, nu prea am inteles ce cauta acolo dar acel "I know" cu care raspundea la fiecare intrebare a lui mi se pare ca nu avea nici un substrat. Impresia mea e ca se ascunde o cantitate destul de mare de ignoranta in spatele unui comportament ca asta. Cand a fost la sora ei insarcinata, mi se parea mai ok atitudinea surorii mai mici care i-a spus verde in fata ca e nesigura pe viata ei si ca de-aia se poarta asa cu toata lumea, ceea ce era evident adevarat. Secventele sunt totusi disparate si nu au final, asa ca nu-mi pot da seama de atitudinea ei fata de sora ei, dar in final, Poppy mi-a aparut ca o persoana care incearca, in majoritatea timpului sa bage rahatul sub pres si sa zambeasca. Trebuie sa-i dam ce e al ei, ca s-a interesat de viata baietelului care era abuzat de prietenul maica-sii. Seamana destul de mult cu matusa mea, mai ales la mimica, la scosu' limbii cand zambeste, seamana tare :) Si fata de matusa mea am aceeasi parere pe care o am si despre ea. E o fiinta foarte buna la suflet dar care se pastreaza la suprafata, nu cauta in profunzime, ca sa nu aiba ocazia sa sufere. Si totusi, suferinta e reala nu? Asta nu putem in nici un caz nega, si chiar fireasca. E un exponent care vrea sa comunice ca supararea, tristetea, posomorarea etc sunt nefiresti, chestie cu care nu-s de acord.