highlander

Daca ar fi sa-mi demonstrez si latura mea conservatoare cu privire la faptul ca comediile vechi au acel vino-incoace pierdut din mers de cele din prezent apai, consider ca filmul de fata ocupa acel loc fruntas pe podiumul celor care mi-au smuls zambete la prea multe cadre. Filmul readuce in prim plan disputa de sute de ani dintre doua natiuni, a Frantei si a UK, parodiind cum poate mai bine betesugurile fiecaruia, folosindu-se in acelasi timp de povestea unui francez ce vrea sa se insoare o data definitiv, numai ca, mai bine va las sa descoperiti singuri ! Cocosul Papaul este sarea si piperul comediei !

Poate ca îmi era dor de filmul de dragoste de altădată, dar am redescoperit cu această ocazie frumusetea filmului autobiografic, povestea vietii frumoasei euro-asiaticei Han Suyin care își găsește fericirea alături de un ziarist englez . Filmul este presărat cu multe conflicte din Hong Kongul englez , evenimente istorice precum razboiul civil din China din 1940 și apoi cel din Coreea. Realitatea vremurilor si concepțiilor este reliefată cu acuratețe, soundtrackul este copleșitor, costumele și scenele sunt alese cu grijă deosebită care dau o coloristică aparte fiecărei scene ceea ce mă face să cred că cele trei premii nu sunt luate întâmplător .

La început, mi-a fost greu să urmăresc fillmul, de teama unor similitudini deranjante ca cele din serialele agentiniene, că nu-i aşa, au specificul lor "înflorat" care au o categorie aparte de fani . Dar nu a fost decât o biată teamă. Astfel, în vreme ce noi eram măcinaţi de ideologia comunistă din România anilor '80, în Argentina se făceau progrese serioase, se făceau filme bune precum cel de faţă, care a câştigat pe merit, un Oscar şi un Glob de aur pentru cel mai bun fim străin. Un film frumos sau o tragedie sud-americană, condimentată laborios cu multe adevăruri spuse răspicat despre atrocităţile conducătorilor din trecut, problemele spinoase ale familiei şi a unei societăţi civile care încearcă să facă curat în jurul lor, un exemplu de altfel, de ce ar trebui să însemne civismul la români.

dacă drent a spus aproape tot, eu mă declar în continuare încântat şi uimit că aceşti mari actori au timp să joace în filme de "foarte" scurt metraj, probabil pentru a ne reaminti cât de valoroasă este toată echipa de filmare. Ben este un idicator ca actor, prin capacitatea de a dilata secvenţa momentului şi prin toată maniera trăirilor intense care încropresc gândul ascuns sau slăbiciunile din spatele creierului unui psiho-terapeut obişnuit, atunci când este la datorie.

aseară l-am devorat pe nerăsuflate ! îl consider o masă gustoasă pentru adevăraţii fani ai sf-ului ! Chiar dacă calapodul are o stare anume, cu semnătura unui Arnold care corespunde altor vremuri, lucru plăcut de altfel cu o altă încărcatură sufleteasca, actualul film păstreaza pasul unor timpuri viitoare, unde Colin e pe măsura rolului, desfăsurând mai tot timpul o faţă misteriosă care te ţine în priză. Oricum, părerea mea este că, ideea filmului pare să renască din teoria marilor conspiraţii legate mai mereu de cei care conduc lumea asta.

Este un film din categoria celor bune dar să nu cădem în butoiul cu extaz, fără a fi maliţios, Tarantino ne serveşte doar felul pe care numai el ştie să îl gătească, încărcat de subtilităţi, nu iese din reţetă lui tipică din ultima vreme, singura diferenţă este că el reuşeşte să scoată capul la lumină speculând necesarul westernului de a beneficia de spaţii largi şi cadre puternic iluminate, comparându-l fără să vreau cu una din creaţii lui de aur Pulp Fiction, pot să spun că este mult sub el, care să fim serioşi este armonizat altfel, a găsi reflexii din Inglourious Basterds mi se pare inutil un film pentru care nu am simţit nimic. A spune că nu are şi părţi bune, ar fi necinstit. Coloana sonoră a fost spectaculoasă, avalanşa de împuşcături este puternic respectată prin slow-motionul geometrie al gloanţelor, amestecat cu nuanţe de sânge marca Quentin. Primul personaj, doctor Shultz este fabulous, Waltz a ridicat o altă ştachetă a sa, m-a cucerit pe vecie prin calităţile şi rafinamentul pe care le relevă secvenţă după sevcenţă, luîndu-l subţioară şi pe Django, ducându-l în sfera sa de om erudit treaptă după treaptă aşadar, într-o direcţie ascendentă. Costumele din film sunt bine alese, atât prin originalitatea lor cât şi prin culoarea ţipător de comică a eroului nostru, dialogurile sarcastice cu privire la cele două categorii de oameni, bogaţi versus sclavi, este amplificat în toate straturile sale, ca pe parcurs, acest doctor să-i cedeze ce este mai de preţ eliberatului sclav. Aş putea face o comparaţie şi mai plastică încăt să spun că cele trei personaje, doctorul, sclavul şi snobul stăpân Calvin se comportă ca trei bile pe masă de biliard care nu vor să intre în nici o gaură decât atunci când vrea maestrul, oferindu-ne per total un joc actoricesc rarisim.

un film drăguţ prin modul şi ideea de bază pe care ne-o transmite scenariul fantastic dar maleabil, unde carismaticul Michael Madsen este la înălţime . Ţin să adaug că trucajele sunt destul de reuşite pentru acea vreme şi nu numai.

trebuie să recunosc, că sunt încântat să văd un film de altădată, unul întunecat la propriu ca iluminare dar în în schimb un noir calitativ. Drama războiului e văzută cu alţi ochi de maestrul Wilder, cu un puls crescut al optimismului personajelor, ca un preambul al unor în filme gen "Marea evadare" sau altele, care în final, m-a distrat în multe momente păstrându-mă lipit de el .

Afişul spune aproape totul, ceea ce îmi permite să fac o ultimă completarea, dar de substanţă şi să spun că nu am mai văzut de multă vreme un film poliţist aşa de bun. Este în primul rând actual, încărcat cu de toate, nu cred că m-am plictisit vreun pic, m-am bucurat să revăd cu un ochi şi modul profesionist în care s-a filmat prin diversele locaţii ale Londrei, întărindu-mi şi mai mult convingerea veche că este capitala cea mai profesionist păzită altfel, de o grămadă de oameni ai legii, din umbră şi nu numai. Amestecul între acţiunea în forţă, dramatismul unor situaţii limită, relaţiile de servici ale unei echipe de intervenţie foarte robustă dar eficientă, apoi dragostea văzută dintr-un unghi mai special a unor poliţişti, naturaleţea multor scene cu pac-pac modern, cu răsturnări de situaţii neaşteptate şi metodele mai puţin ortodoxe ale unui detectiv-sef de modă veche este un alt căştig, face să merite toţi banii daţi pe acest film sau timpul alocat vizionării sale.

un film interesant prin multe idei transmise, de la cele directe ajungand lejer pana la cele mai subtile legat cel de-al doilea razboi mondial. O pata de culoare despre ce a insemnat eroismul rusilor cand inamicul nazist a incercat sa le ocupe teritoriile. Bun si pentru autencitatea unor scene de lupta iar coloana sonora, e si ea superioara.

din categoria "merge şi ăsta", am putut să-l definesc după 15 minute de vizionare ... apoi a intervenit curajul de al vedea totuşi, până la capăt construit pe curiozitatea de a afla într-o mică parte ce înseamnă genul acesta inedit de curierat de foarte mare viteză din marele metropole. Probabil pentru bikerii înrăiti are o anumită valoare, oare !?! Ca să contracarez vechea meteahnă de a compara similitudinile carte versus scenariu, glumesc si spun că, nu e obligatoriu ca personajul principal din film să semene cumva cu Dany de la Neatza !

O alegere de bun augur întâlnirea cu acest film, unde am gustat din plin scenele de altă dată, cu multe decoruri şi fastul istoric al altei epoci a imperiului roman.Tin să subliniez interpretare naturală a celui mai sângeros rege al imperiului roman , de către Ray Robinson.

Un film care pare a fi interesant mai ales ca joaca si prestigiosul David Carradine iar regizorul e total necunoscut

Discuţia despre acest film este foarte simplă. După o avalanşă de comentarii pozitive, nu pot să fiu de acord decât cu un singur comentariu, mai cimentat, al mihaelatb. Aşadar, filmul se chinuie să aşeze în scenă un alt tipar decât cel al lui Mel Gibson, care m-a încântat în atâtea şi atâtea filme de antologie în care a jucat, mai are rost …? Noroc de farmecul lui Mel care îmi reaminteşte ce talent are în vine din când în când, chiar dacă el încearcă pe ici, pe colea să ne introducă într-o lume stranie şi mai mult decât primejdioasă, merită văzut o dată, când eşti odihnit şi realaxat. Acuma, nu este o tragedie, toţi actorii mari mai au rateuri mai jalnice sa mai puţin, ăsta se situează cam pe la mijloc.

un film bunicel, la curent cu genul de operaţiuni ale răpitorilor de tip nou, cu anumite terminatii fără nerv ale actiunii care însă, sunt completate cu succes de imaginile terifiante a unor scene de totul sau nimic într-un peisaj montan de nota zece care dă o savoare şi mai mare adrenalinei de căţărător.

Mdaa, documentarul "Endgame" nul gasesc pe cinemarx.ro,si era sa nul gasesc nici pe imdb.com,dar ...lam gasit cu alt titlu : "Endgame: Blueprint for Global Enslavement" iar in forma asta lam gasit si aici pe site de fata,daca lai vazut spune pe pagina filmului o parere si eventual da o sursa ca nul gasesc sub nici o forma pe nicaieri.Imi mentin parerea despre "Zeitgeist" si mai adaug ca dupa ce lam vizionat lam sters urgent fara nicio remuscare!

din întâmplare am dat peste el, nu ştiam care-i treaba cu acest film acum aproximativ un an, dar a meritat a fi văzut, în ciuda faptului că nu mă dau în vânt după filmele muzicale, sunt bucuros că am dat nas în nas cu o grămadă de personalităţi din lumea muzicii de altă dată. Antrenant film, mai ales că fondul muzical este super, ritmuri vechi şi diverse dar nemuritoare. Fazele comice sunt moderate şi cu bun simţ la care cred că merită să zămbeşti normal. Mă uitam la câtă risipă în sensul bun, de maşini şi alte ..., cascade diverse, platouri de filmare interesante, e clar s-a muncit din toate unghiurile pentru banii cheltuiţi.

Daca spui "Psycho" spui Alfred Hitchcock, un dirijor nemaiinatalnit in domeniul horror,un film care va dainui multa vreme.

Suntem in 2011? Nici pe departe, după vizionarea acestui film, am făcut un duş rece că aveam părul zbărlit pe mine, apoi am tras concluzia ca încă mai suntem cu un picior în groapa unei societati nedrepte şi pline de lacune, fie ea si americană.În criza aceasta de scenarii realiste, pline de copii de toate culoriile, uite că unii mai dau lovitura cu ceva bun, adică cu filmul de faţă.Cand ai parte de un scenariu ca acesta unde faptele şochează prin realismul lor, copia fidela a unor fapte care deja s-au intamplat in zilele noastre, unde povestea lui “Papillon”(1973) e scrisa un pic altfel dar cu acelasi dramatism, regizorul Tony Goldwin e ochi si urechi la definitivarea unei reţete de succes si care sper sa ia măcar o nominalizare in sufletele noastre dacă nu, pe alte meleaguri.Un spectacol unic oferit de ceea ce insemna mai mult decăt relaţia frăţească, e sacrificiul total pentru a pune măna pe adevăr, pentru a merge păna la capăt indiferent de ce se întâmplă, e o palmă fierbinte a oameniilor încarceraţi pe nedrept administrată justiţiei din lume. Oricum ar fi, imi place stilul regizorului de faţă, actorii sunt perfecti prin interpretarile lor, Betty(Hilary Swan) e trup si suflet pentru fratele sau Kenny(Sam Rocwell) care este imaginea dualitatii omului, uneori lasand impresia ca el e faptasul, care face din acest film o abordare aparte din punct de vedere al modului de a filma “din mână” si intercalarea cadrelor din multiple unghiuri apoi folosirea cu insistenta a “flashback-ului” care reda cu fidelitate transfigurarea celor doi frati si reînprospateaza scenariului cu informatii noi. Încă de la inceputul filmului faptele ne sunt prezentate gradat prin măturarea planului inferior printr-un traveling de efect, care ne infesteaza cu o doza micuţă de suspans mai aparte dar decisivă uneori, jocul cu imagini din diverse ipostaze e o alta tehnica de a schita acţiunea filmului, coloana sonoră se muleaza perfect pe subiectul filmului si in cele din urmă regizorul mai face o treaba de excepţie, nelăsănd ca acest film să planeze in melodramatismul de televiziune cu care lumea pare sa se fi obişnuit, ci dă o aureolă total personalizată prin care nu pot decăt sa-l recomand cu căldura a fi vizionat si să imi permit sa spun că este cea mai bună dramă aparută in ultima perioadă.

O povestioară interesantă despre istoria celei mai valoroase perle a imperiului britanic, care a pricinuit în timp o gramadă de pierderi omeneşti, în care celebrii detectivi Sherlock Holmes şi Doctor Watson dejoacă furtul acesteia de către nişte hoţi mult căutaţi ca: Giles Conover, frumoasa Naomi după care anihilează bestia din Hoxton, The Creeper. Umorul tipic englezesc a lui Holmes, în dispută cu autorităţile poliţiei engleze, urmat de atmosfera de suspans presărată cu misterul acelor vremuri face ca filmul să merite vizionarea.