ioanlaslo

Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte! Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!

"Sapte miliarde de oameni pe o planeta mica, suspendata in vastitatea Universului. ...singuri... cum intelegem asta este marele mister al existentei noastre fragile. Poate faptul ca suntem singuri ne tine laolalta. Ne face sa avem nevoie unul de celalalt in cel mai neputincios fel. Creaza un amestec cuantic...din tine...din mine...din noi. Si daca chiar este adevarat, atunci traim intr-o lume in care totul este posibil" Eu cred ca asta spune tot!

Recunosc faptul ca sunt sensibil la filmul acesta tocmai pentru ca, intocmai ca orice profesor care nu vede doar o meserie in ocupatia lui, imi place ideea de a fi un dascal precum Mr. Simon. Nu discut aici nici regie, nici joc actoricesc, pun in discutie doar ideea de a fi om inainte de a fi orice altceva. Felul in care un dascal gaseste resursele necesare sa descopere in fiecare dintre elevii lui ceea ce au mai bun, modul in care le pune in valoarea calitatile pe care ole descopera cu abilitate, gandul ca "a darui" este mai important decat "a lua" si altele de acest gen, ar trebui sa fie pentru fiecare dintre profesori un mod de viata. Cei care vad in aceasta pelicula doar niste simple intamplari adolescentine se pot multumi cu "American pie". Nu spun ca filmul este o capodopera ( e departe de asa ceva), dar are o idee: calitate fundamentala pentru o pelicula cinematografica! Iar cineva care are ocazia, datorita uneia dintre cele mai nobile meserii din lume, sa ii incurajeze pe elevii lui sa fie ei insisi, ceea ce sunt cu adevarat, cred ca nu ar trebui sa o piarda. Indiferent de cate mizerii sunt in jurul sau, cate "capcane" i se intind sau cati neaveniti sunt "gelosi" pe felul sau de a-si practica ...era sa spun meseria, da ma corectez, dat-ul in viata! Scoala ar trebui sa ne pregateasca pentru viata! Poate ca acest lucru ar trebui sa si-l aminteasca toti cei care confunda fantastica sansa de a fi dascal cu simpla practicare a unei meserii oarecare.

Imposibil sa nu te ia un sentiment de tristete dupa ce vezi acest film, desi, sau poate tocmai pentru ca, viata reala razbate din el la fiecare scena. Cati dintre parintii care se despart se gandesc la ceea ce simt copii lor in acel moment? Ii stiu mici si parca asta ii face fara sentimente. Si este tocmai pe dos. Iar din acest punct de vedere nu ai cum sa nu intelegi ca viata lor va fi pentru totdeauna marcata. Cand am decis sa ii acord atentie filmului am facut-o pentru ca juca Julianne Moore. Acum parca as acorda insa note mai bune altor actori , incepand cu Alexander Skarsgård chiar daca este primul film in care il vad. Pana la urma avem de a face cu un mic fragment de viata reala: si asta spune tot, mai ales cand este redat cu atat fidelitate.

Avem de a face cu lupta unor avocati si a unui producator impotriva sistemului de achizitii din spitalele americane , dominat de coruptie si interese. Un avocat narcoman duce aceasta lupta , iar filmul ii este dedicat.

Fara sa vrei, dupa ce vezi filmul , incepi sa te gandesti ce insemna sa fii "cetatean de mana a doua"". La faptul ca unoeri conteaza mai putin care este valoarea ta umana, ce calitati ai, si mult mai mult unde ai avut sansa sa te nasti in lumea aceasta cosmopolita. Sunt acum prea bulversat ca sa las un comentariu pertinent( tocmai s-a terminat filmul) asa ca voi reveni, Oricum , nu il ratati!

Genul de comedie care te binedispune. Pana la urma, mai trebuie sa si radem, nu? Filmul e usurel si, ca orice comedie reusita, are si momentele sale din care tragi invataminte. Recomandabil de vazut cu intreaga familie!

Este fraza cu care raman din acest film. Obisnuiti cu tonele de filme despre cum "se distreaza"adolescentii, poate ca acesta este cel putin atipic. Pentru ca, dincolo de aparente, se aseaza parca perfect peste intrebarile si angoasele adolescentine. Pentru ca, orice am spune, desi este o varsta frumoasa, adolescenta insemna multe intrebari si putine raspunsuri.

In lumea aceasta a relativelor relatii umane, filmul vine sa ne convinga ca, acolo unde este iubire,nu se poate intampla altceva decat bine. Si, parca pentru poezia care il inconjoara, vrem sa credem acest lucru. Mae are cancer si stie ca va muri. Gaseste insa, fugind in padure draostea vietii ei. James crede ca mosteneste o abilitate-blestem, ca tot ce e in jurul lui trebuie sa moara. Dupa ce o intalneste pe Mae, tocmai acest blestem se va dovedi benefic pentru cei bolnavi din jurul sau. Pentru ca, nu-i asa, trebuie sa ne convingem ca dragostea invinge tot. E atotputernica si e capabila sa redea viitorul chiar si acolo unde oamenii incep sa se gandeasca si sa priveasca doar in trecut. Coloana sonora e fenomenala. Cred ca e jumatate din valoarea filmului. Imbinata cu o serie de imagini bine gasite, reuseste sa ne transpuna intr-o lume a poeziei. Iar daca reusim sa iesim din rutina de zi cu zi, din lumea dezamagirilor care ne cuprinde uneori in mrejele ei, putem, macar pentru cateva zeci de minute sa incercam sa visam la o viata mai frumoasa. O viata care are viitor , careia i se poate reda viitorul chiatr si atunci cand finalul ei pare inevitabil.

Nu este un film despre sport! Sau daca este, atinge acea parte a sportului care educa vieti. Personal nu sunt un fan al boxului. Nu am reusit niciodata sa ii apreciez "nobletea". A da cu pumnul mi s-a parut toata viata lipsit de umanitate. Numai ca, de data aceasta, sub aparenta aceasta a unui jurnalist care vrea sa scrie despre o fosta glorie ajunsa rau, filmul ne aduce in atentie lucruri mult mai importante: adevar, curajul de a te accepta pe tine insuti asa cum esti, dorinta tatilor de a parea in ochii fiilor lor eroi... Eu as pune toata tema filmului in antiteza construita intre discursul din bar al directoarei de la Showtime si discutia avuta de jurnalist cu fiul sau. Intre "ce crezi ca nu vor sa vada oamenii? adevarul!" si "am facut multe greseli si te-am mintit de multe ori pentru ca te iubesc". Si asta pentru ca este o antiteza atat de bine construita, incat poate cuprinde in ea cam tot ce doreste sa transmita filmul. Bine , vorbim apoi de un scenarist excelent, de cativa actori care isi fac treaba mult mai bine decat media si de cateva gaselnite ale imaginii binevenite. Far esentialul acolo este! Mai mereu am vazut in filme o modalitate de a transmite idei. Am crezut mereu ca , daca filmul e bine ales si e bine facut,poate sa transmita mult mai usor lucruri pe care tie iti este greu sa le transpui in cuvinte. Uneori insa m-am inselat. Suntem oameni,nu? Dar alteori scopul a fost atinsi si mesajul a fost receptat. Am credinta ca tocmai am vazut un film care reuseste sa isi atinga scopul, iar mesajul sau , daca e ascultat si privit cu atentie, poate fi bine receptat. Asa ca... e de bine!

Distribuția excelentă, scenariul cred că este unul dintre cele mei bune din anul acesta. Nici într-un caz nu trebuie ratat!

Nikita Mihalkov are talentul de a emotiona. O face mereu, in fiecare dintre filmele sale. Nici acesta nu face exceptie.Dar nu pentru ca este o drama foarte bine realizata(desi este si asta), ci pentru naturaletea personajelor sale. Numele lui Tolstoi, intentionat introdus parca pentru a crea o confuzie, il face pe Andrej un personaj poate mai comun, un fel de rus clasic, iubitor de muzica buna si de viata tumultuoasa. Acelasi Andrej, sincer indragostit, dar nefiresc de nefericit datorita situatiei cu care se confrunta, ne readuce parca inca odata cu picioarele pe pamant. Viata ne sugereaza el, este frumoasa , dar uneori nedreapta, iar impacarea cu ea insasi tine parca de data aceasta mai mult de o atitudine tipica ciobanuli mioritic, decat luptatorului cadet rus. Este foarte ironic felul in care tocmai caracterele tari sunt supuse acesui tip de incercare. Izolare, exil, interzicerea fericirii...iar la final SUPRAVIETUIRE. Cu ce costuri insa? O viata avem doar!

Fara discutie un film interesant, care te tine cu sufletul la gura pana la final. Explicatiile interioare ale fiecaruia dintre personaje par sa faca totul. Nu trebuie ratat!

Relaxant, profita din plin de tehnologia 3D, dar nu e recomnadabil daca doriti ceva serios. Se vrea un film de aventuri care sa aduca in prim plan cateva din scrierile clasice despre insulele misterioase. Cade intr-o "intamplare subtirica" fara prea multe idei. Dwayne Johnson subtire ca totdeauna. Michael Caine e cel care mai salveaza ceva, bunicul interpretat de el fiind haios rau de tot. Am fost cu clasa mea la cinema si pustilor le-a placut, deci e recomandabil daca doriti sa va scoateti odoarele intr-o dupa-amiaza la film!

Ati simtit vreodata ca orice ati face nu este destul? Inconjurati de miile de probleme care stau zilnic pe capul nostru, ne dam silinta, dar uneori ele ne coplesesc. E nevoie atunci de tarie de caracater si, poate de inteligenta necesara "sa te aduni si sa o iei de la capat". Putini au taria aceasta, dar unii o fac cu succes. Cred ca dincolo de personajele conturate excelent, de actorii unul si unul(ciudat, deoarece are un rol deosebit, Loe di Caprio a cam luat toate laudele si mai putini au realizat ce prestatie de exceptie face Juliette Lewis), de faptele de viata bine structurate, ceva ramane insa peste toate: ideea ca viata merita traita asa cum e, asa cum "ne este data" si ca, uneori, prin firta imprejurarilor, sau nu, putem chgiar croi un drum nou... Tragediile vietii de familie, o familie obisnuita americana pana la urma, dincoco de bunele si relele ei au scos in evidenta paana la urma dorinta de viata. Un cuvant pentru situatia "mamei obeze".Potae aici sunt rau, dar nu stiu cum oamenii pot sa se complaca in a ajunge o povara pentru cei pe care ii iubesc. Indiferent de situatiile vietii, a-ti plange de mila si a te izola de viata nu cred ca e o solutie.Poate e simplitatea celui care nu a trecut prin necazuri exagerate, dar personajul mi se pare absolut hilar.Iar ceea ce genereaza e chiar grotesc. "De atunci a inceput totul", pare fraza cheie in acest film.Dragut e ca "de acum a REinceput torul" ar putea fi fraza sa finala. Reintalnirea lui Arnie si Gilbert cu frumoasa Becky, dincolo de felul simetric in care e construita cu inceputil filmului, da senzatia de "in viata se poate" si genereza acel optimism necesar, care face din film o speranta in mai bine.E confortabil sa inchei asa o poveste,nu? Eu ii dau nota 9 si va invit sa il vedeti, daca inca nu ati facut-o.Nu e deloc timp pierdut!Dimpotriva!

O poveste aparent banala, dar tratata cu multa delicatete de un regizor care tinde sa se impuna tot mai des pe plan international. Am descoperit cinematografia iraniana de curand, dar trebuie sa recunosc faptul ca are mereu ceva de spus.

Rar ti-e dat sa vezi o asemenea "capodopera". Prostul gust, adunatura de personaje care se vor actori dar nu prea sunt, un scenariu ca la usa cortului si o interpretare pe masura. Si mai grav este ca unii l-au mai si urmarit. Din curiozitate ca sa vezi pana unde poate merge prostia umana sau din varii motive...

Rar mi-a fost dat sa vad ceva mai lipsit de orice: continut, interpretare, valoare! Un singur sfat: nu va pierdeti timpul cu aceasta pelicula!

Genul de film care, ca si personajul Georges Melies, te indeamna la visare. Si cum noua oamenilor ne place ca, macar din cand in cand, sa visam frumos, e firesc faptul ca filmul prinde. L-am vazut intr-o varinata cam necorespunzatoare tehnic si abia astept sa merg sa il revad la cinema. Voi reveni atunci cu o privire mai larga asupra lui. Deocamdata pot spune doar atat: este favoritul meu la Oscar.

Probabil daca era un produs american se termina cu happy -end. Viata reala e insa putin diferita si cinematografia franceza e putin diferita de cea americana. Mi-a placut mult mai ales felul in care totul este privit ptin ochii pustiului, unul perfect normal, chiar violent uneori in relatiile cu ceilalti si fara urma de falsitate in nici o situatie.