ioanlaslo

Premiul de la Cannes il va face interesant si pentru romani:asa e la noi, pana nu e bagat cineva in seama in Occident nu da nimeni doi bani pe el. Acum toata lumea va incepe sa caute filmul si se va extazia. Tipic romanesc. Ceea ce nu inseamna ca nu s-ar putea sa fie cu adevarat un film bun>pana la urma Porumboiu are valoare si a venit si pana acum cu idei originale. Imi propun sa vad filmul , iar apoi am sa revin cu un comnetariu mai amplu.

Un film ciudat la prima vedere, dar care are ceva care te face sa il urmaresti pana la final. Si acel deva nu este nici pe departe frumusetea actritei principale, sau scenele erotice din film. Pana la urma este drama unei tinere care accepta toate provocarile vietii si intelege relativ putin din ea. E greu de "rumegat " insa si ma asteptam sa dezlantuie critici severe

Foarte british filmul prin maniera in care abordeaza pragmatic probleme ale vietii extrem de profunde. De la stomac se spune ca vin toate, desi nu o fi chiar asa. Si totusi, scenariul inspirat dintr-o viata reala a unui mare bucatar vrea sa ne convinga de acest lucru.

Pentru iubitorii de arta , filmul este o adevarata capodopera cinematografica, introducandu-i lent in lumea lui Pieter Bruegel si a creatiei unuia din tablourile sale celebre. Cinefilul este invitat sa intre in lumea pictorului, plina de simboluri.

Am reusit in sfarsit sa il vad si eu, Probabil este filmul cel mai laudat din 2011 si recunosc faptul ca asteptam sa prin ocazia. Nu am sa intru in "este sau nu autorul acelor piese de teatru cu adevarat cel care se semna Will", pentru ca este un teren in care orice speculatie venita din partea unei persoane care nu se pricepe este...pura speculatie! Am sa soun doar ca filmul este interpretat credibil, ca are niste costume bine alese si ca ...imi era dorde ceva de calitate!

Avem de a face cu lupta unor avocati si a unui producator impotriva sistemului de achizitii din spitalele americane , dominat de coruptie si interese. Un avocat narcoman duce aceasta lupta , iar filmul ii este dedicat.

Categoric un film pentru copii! Cu tot ce inseamna acest lucru. Si nu spun asta pentru ca este vorba de o animatie, ci pentru valorile pe care incearca sa le transmita. E clar ca pustii se vor simti bine si poate vor intelege cate ceva despre prietenie. Am remarcat chiar si cateva glumite reusite, dar totusi nu este suficient ca sa te simti multumit. Daca nu aveti intelegere, mai bine renuntati!

Trupa e deosebita...imi face mare placere sa ii ascult mereu.Astept cu nerabdare filmul, mai ales ca Dakota Fanning face roluri din ce in ce mai bune parca...

Pare sa fie un film bun, personajul Dali fiind intotdeauna ceva care promite. Abia astept sa il vad si apoi...la comentat!Oricum pare sa respecte adevarul, ceea ce e foarte important.

delicioase comentariile de pana acum. daca ele nu ar avea si trimiteri personale, ar fi de-a dreptul fenomenale:) scuze, domnii mei...aici nu se lasa pareri despre filme si mai putin despre cei care acceseaza site-ul? o zi buna va doresc si...filme de calitate! mai ramane sa intru aici dupa ce vad acest film, pentru ca ceva tot ati reusit: sa imi atrageti atentia asupra lui! multumesc!

Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte! Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!Deprimant! "Fiecare dintre noi, profesorii, am crezut cel putin odata ca putem face un lucru care sa conteze" se finalizeaza cu "esuam, dezamagindu-i pe toti cei din jurul nostru si pe noi insine". Cand esti profesor si vezi acest film ai parca in fata imaginea propriei neputinte. Si totusi...dincolo de aceasta imagine deprimanta, cladita prin imagini extraordinar de bine realizate si simboluri gasite magistral, dupa ce se scurge genericul, nu poti, ca dascal, sa nu realizezi ca...nu este chiar asa! :) Poate ca nu ai reusit sa faci ceva "care sa conteze" in ochii unora, dar este sigur ca,daca nu ai fost detasat, daca ai avut curajul sa iti pese, uneori, au fost si mici victorii in lupta cu indiferenta, privirea deformata a unui sistem de valori intors cu susul in jos, sau cu nepasarea fata de imensa responsabilitate de a crea speranta! M-a intristat filmul, m-a facut sa reflectez, insa nu pot sa privesc altfel lucrurile, chiar daca uneori sunt dezamagit. Dezamagirile trec, iar noi suntem obligati sa privim inainte!

"Sapte miliarde de oameni pe o planeta mica, suspendata in vastitatea Universului. ...singuri... cum intelegem asta este marele mister al existentei noastre fragile. Poate faptul ca suntem singuri ne tine laolalta. Ne face sa avem nevoie unul de celalalt in cel mai neputincios fel. Creaza un amestec cuantic...din tine...din mine...din noi. Si daca chiar este adevarat, atunci traim intr-o lume in care totul este posibil" Eu cred ca asta spune tot!

Recunosc faptul ca sunt sensibil la filmul acesta tocmai pentru ca, intocmai ca orice profesor care nu vede doar o meserie in ocupatia lui, imi place ideea de a fi un dascal precum Mr. Simon. Nu discut aici nici regie, nici joc actoricesc, pun in discutie doar ideea de a fi om inainte de a fi orice altceva. Felul in care un dascal gaseste resursele necesare sa descopere in fiecare dintre elevii lui ceea ce au mai bun, modul in care le pune in valoarea calitatile pe care ole descopera cu abilitate, gandul ca "a darui" este mai important decat "a lua" si altele de acest gen, ar trebui sa fie pentru fiecare dintre profesori un mod de viata. Cei care vad in aceasta pelicula doar niste simple intamplari adolescentine se pot multumi cu "American pie". Nu spun ca filmul este o capodopera ( e departe de asa ceva), dar are o idee: calitate fundamentala pentru o pelicula cinematografica! Iar cineva care are ocazia, datorita uneia dintre cele mai nobile meserii din lume, sa ii incurajeze pe elevii lui sa fie ei insisi, ceea ce sunt cu adevarat, cred ca nu ar trebui sa o piarda. Indiferent de cate mizerii sunt in jurul sau, cate "capcane" i se intind sau cati neaveniti sunt "gelosi" pe felul sau de a-si practica ...era sa spun meseria, da ma corectez, dat-ul in viata! Scoala ar trebui sa ne pregateasca pentru viata! Poate ca acest lucru ar trebui sa si-l aminteasca toti cei care confunda fantastica sansa de a fi dascal cu simpla practicare a unei meserii oarecare.

Imposibil sa nu te ia un sentiment de tristete dupa ce vezi acest film, desi, sau poate tocmai pentru ca, viata reala razbate din el la fiecare scena. Cati dintre parintii care se despart se gandesc la ceea ce simt copii lor in acel moment? Ii stiu mici si parca asta ii face fara sentimente. Si este tocmai pe dos. Iar din acest punct de vedere nu ai cum sa nu intelegi ca viata lor va fi pentru totdeauna marcata. Cand am decis sa ii acord atentie filmului am facut-o pentru ca juca Julianne Moore. Acum parca as acorda insa note mai bune altor actori , incepand cu Alexander Skarsgård chiar daca este primul film in care il vad. Pana la urma avem de a face cu un mic fragment de viata reala: si asta spune tot, mai ales cand este redat cu atat fidelitate.

Genul de comedie care te binedispune. Pana la urma, mai trebuie sa si radem, nu? Filmul e usurel si, ca orice comedie reusita, are si momentele sale din care tragi invataminte. Recomandabil de vazut cu intreaga familie!

Fara sa vrei, dupa ce vezi filmul , incepi sa te gandesti ce insemna sa fii "cetatean de mana a doua"". La faptul ca unoeri conteaza mai putin care este valoarea ta umana, ce calitati ai, si mult mai mult unde ai avut sansa sa te nasti in lumea aceasta cosmopolita. Sunt acum prea bulversat ca sa las un comentariu pertinent( tocmai s-a terminat filmul) asa ca voi reveni, Oricum , nu il ratati!

Este fraza cu care raman din acest film. Obisnuiti cu tonele de filme despre cum "se distreaza"adolescentii, poate ca acesta este cel putin atipic. Pentru ca, dincolo de aparente, se aseaza parca perfect peste intrebarile si angoasele adolescentine. Pentru ca, orice am spune, desi este o varsta frumoasa, adolescenta insemna multe intrebari si putine raspunsuri.

In lumea aceasta a relativelor relatii umane, filmul vine sa ne convinga ca, acolo unde este iubire,nu se poate intampla altceva decat bine. Si, parca pentru poezia care il inconjoara, vrem sa credem acest lucru. Mae are cancer si stie ca va muri. Gaseste insa, fugind in padure draostea vietii ei. James crede ca mosteneste o abilitate-blestem, ca tot ce e in jurul lui trebuie sa moara. Dupa ce o intalneste pe Mae, tocmai acest blestem se va dovedi benefic pentru cei bolnavi din jurul sau. Pentru ca, nu-i asa, trebuie sa ne convingem ca dragostea invinge tot. E atotputernica si e capabila sa redea viitorul chiar si acolo unde oamenii incep sa se gandeasca si sa priveasca doar in trecut. Coloana sonora e fenomenala. Cred ca e jumatate din valoarea filmului. Imbinata cu o serie de imagini bine gasite, reuseste sa ne transpuna intr-o lume a poeziei. Iar daca reusim sa iesim din rutina de zi cu zi, din lumea dezamagirilor care ne cuprinde uneori in mrejele ei, putem, macar pentru cateva zeci de minute sa incercam sa visam la o viata mai frumoasa. O viata care are viitor , careia i se poate reda viitorul chiatr si atunci cand finalul ei pare inevitabil.

Nu este un film despre sport! Sau daca este, atinge acea parte a sportului care educa vieti. Personal nu sunt un fan al boxului. Nu am reusit niciodata sa ii apreciez "nobletea". A da cu pumnul mi s-a parut toata viata lipsit de umanitate. Numai ca, de data aceasta, sub aparenta aceasta a unui jurnalist care vrea sa scrie despre o fosta glorie ajunsa rau, filmul ne aduce in atentie lucruri mult mai importante: adevar, curajul de a te accepta pe tine insuti asa cum esti, dorinta tatilor de a parea in ochii fiilor lor eroi... Eu as pune toata tema filmului in antiteza construita intre discursul din bar al directoarei de la Showtime si discutia avuta de jurnalist cu fiul sau. Intre "ce crezi ca nu vor sa vada oamenii? adevarul!" si "am facut multe greseli si te-am mintit de multe ori pentru ca te iubesc". Si asta pentru ca este o antiteza atat de bine construita, incat poate cuprinde in ea cam tot ce doreste sa transmita filmul. Bine , vorbim apoi de un scenarist excelent, de cativa actori care isi fac treaba mult mai bine decat media si de cateva gaselnite ale imaginii binevenite. Far esentialul acolo este! Mai mereu am vazut in filme o modalitate de a transmite idei. Am crezut mereu ca , daca filmul e bine ales si e bine facut,poate sa transmita mult mai usor lucruri pe care tie iti este greu sa le transpui in cuvinte. Uneori insa m-am inselat. Suntem oameni,nu? Dar alteori scopul a fost atinsi si mesajul a fost receptat. Am credinta ca tocmai am vazut un film care reuseste sa isi atinga scopul, iar mesajul sau , daca e ascultat si privit cu atentie, poate fi bine receptat. Asa ca... e de bine!

Distribuția excelentă, scenariul cred că este unul dintre cele mei bune din anul acesta. Nici într-un caz nu trebuie ratat!