k_character

Vad ca e parere unanima ca primul sezon a fost genial. Ce a urmat dupa a fost jenant dupa standartul impus de primul sezon. Sezoanele 2 si 3 au fost 90% foarte slabe, gen film serie C, o chestie ieftina si incolora. Entuziasmul cu care urmaream primul sezon a disparut. Inca il urmaresc cand am ocazia doar pentru ca toata lumea il urmareste si in speranta ca ceva interesant se va intampla. Oricum daca vreau sa revad un serial excelent iau DVD-ul cu primul sezon.

Hmm, filmul, ca horror, are momentele lui bune. Vei fi oripilat si speriat de unele scene. Insa ramane intrebarea: merita cineva sa arda in iad pt o decizie egoista (Christine, eroina, refuza prelungirea unui credit unei batrane, batrana urmeaza sa-si piarda casa in timp ce,in urma acestei decizii, Christine ar putea avansa in slujba ei, dand dovada in ochii managerului ca poate lua hotarari grele)? Daca asta este scala dupa care meritam sau nu sa ardem in Iad atunci constat cu surprindere ca aproape toti am lua calea Iadului. Ma rog, plotul filmului mi se pare cam subtirel, dar asta e, nu trebuie sa ne pierdem in subtilitati cand scriem un scenariu pt Hollywood. Urmariti filmul, speriati-va un pic, fiti degustati de unele scene pt ca e un horror si de aia platiti biletul. Fata alte filme ale genului, asta are ceva momente autentice de suspans.

Nu e un film rau dar...sunt unele momente si replici care frizeaza cu ridicolul. Nu stiu cine a scris scenariul dar unele replici pur si simplu suna a gluma, desi sunt rostite cu un aer serios. Singurul moment cu adevarat palpitant e urmarirea asasinului pe strada inainte de a intra in cladirea alba. O simpla urmarire, la pas, are o intreaga tensiune claditata bine in jurul ei. In rest, nimic interesant, Clive Owen face si el ce poate dar cand nu e nici nu ai de unde cere. Singura idee notabila e ca piata are mecanismele ei interne de autoreglare. Pana la urma cei rai sunt pedepsiti nu de justitie ci de mecasnismele interne pe care le-au folosit ei insisi inainte. Astfel bancherul corupt si lacom nu e pedepsit si trimis in inchisoare ci este omorat de altii mai lacomi si mai corupti decat el. Nota 7.

kenny e un film suprinzator. De un fapt e filmat ca un documentar (in stilul Fahrenheit 9/11 ca sa stiti despre ce vorbesc) si povesteste despre Kenny, un plumber ('om de serviciu' nu prea reda ceea ce face el). El e tipul care se ocupa de toaletele publice la evenimente mari cum ar fi festivaluri ale verii, etc. Kenny are de face cu mult rahat poti spune, dar nu-si uraste meseria ba din contra, e destul de pasionat de ceea ce face. Pe langa rahatul -la modul cel mai literal cu putinta- pe care trebuie sa-l curete, Kenny mai are de a face si cu o gramada de 'rahat' din partea celorlalti, a fostei sotii care-l uraste, a tatalui care este dezamagit de 'cariera' lui, a fratelui care il evita si a tuturor celor pe care ii intalneste in timpul serviciului si care il trateaza ca pe un simplu om de serviciu. Totusi Kenny nu descurajeaza, incearca sa fie un tata bun, un cloeg bun si in general incearca sa fie bun cu toata lumea. Optimismul si simtul umorului il ajuta sa treaca peste zilele mai putin bune. Are ocazia de a calatori in State la o conventie si aici Kenny se distreaza de minune Filmul are momente de un umor sincer si puternic, este mai mult un film despre viata, despre optimism ca stil de viata. Merita vazut. 10 fara discutii

Nu aveam mari asteptari de la filmul asta dar a fost mare mare surpriza. Comicul situatiilor e puternic tocmai pentru ca e autentic. Da dragilor, sunt discutate chestii mai intime, dar in modul cel mai deschis si lejer cu putinta. Eu unul stiu ca am ras cu pofta si am mai invatat si ceva chestii noi ;)

Atras de popularitatea filmului, m-am uitat si eu. Wrong move. Nu zic, mi-a placut oarecum prima secventa, dar pe urma dezastru, dupa o ora am renuntat. Povestea e inexistenta practic. Totul se intampla de-a valma, dintr-odata. Sunt unele replici ale lui Vin Diesel care se vor serioase si profunde dar care pe mine m-au facut sa rad din cauza ridicolului enorm. Un film ridicol, asta ar fi concluzia mea.

Wanted e film de actiune cu un scenariu subtirel cum ii sta bine genului, cu efecte speciale decente. Nu rupe gura targului, nu revolutioneaza genul, dar nici nu pica in anonimat. Cum ar putea cand Jolie e pe afis. Jolie aduce sarmul si sexualitate de care filmul avea nevoie. McAvoy, desi arata ceva pectorali la un moment si niste suvite rebele, nu e totusi un actor de actiune, el plusand mai mult in crearea dramatismului unor scene. Morgan Freeman is duce rolul ca un profesionalist, fara a incarca prea mult un personaj totusi cenusiu. Totusi ca film de actiune Wanted nu m-a impresionat, scenele "fierbinti" frizand mai degraba cu ridicolul decat cu o atmosfera de suspans. Schimbarile de situatie, twist-urile din scenariu sunt prea putin credibile pt a creea suspans si surpriza. Nota 7 pt ca filmul se bazeaza in mare masura pe Jolie si foarte putin pe scenariu.

Nu stiu de cand n-am mai vazut un film atat de slab. Nu stiu de unde sa incep. De la limba engleza. Sunt un fan al limbii engleze, singura limba straina pe care o stiu. M-am asteptat ca filmul sa fie in spaniola totusi, prin subiect si prezenta lui Bardem pe poster. Insa o engleza curata si un personaj din primele 10 minute cu un accent londonez in mijlocul unei intruniri a Inchizitiei spaniole a sfaramat orice idee de atmosfera istorica. In plus din cand in cand auzeam in fundal voci spaniole pentru ca personajele principale sa bage iar engleza fiecare cu accentul lui. In al doilea rand atmosfera de film T.V. cu buget redus, decoruri saracaciose, cadre inguste, mereu era filmata podeaua sau pietrisul strazii in scenele de lupta, un fel de parodii. Apar francezii, se aud voci in franceza printre soldati, dar capitanii vb engleza. Goya jucat execrabil, fara pic de pasiune. O fi fost Goya atat de plat si lipsit de pasiune? Actorul care l-a jucat n-a aratat nimic, daca nu-i puneau un penson in mana ziceam ca e un servitor ceva. Personajul lui Bardem e lipsit de continuitate. Intai cere ca Inchizitia sa revina la practicare torturii, apoi abuzeaza de Ines in inchisoare (chestia misto ca arata doar cum o imbratiseaza un pic cand se "rugau" impreuna fara a se sugera in vreun fel ca se va ajunge la coitus, ca la un moment dat sa se arunce bomba: Ines a ramas insarcinata si a avut un copil- am izbicnit in ras la acea scena). O face din pasiune, din placere, asta i-a fost planul de la inceput? Nu ni se explica. Mai apoi el insusi cedeaza usor torturii si semneaza un act prin care se stimuleaza ca ar fi o maimuta. Bardem face o treaba de mantuiala cu rolul sau, cu engleza sa cu putin accent spaniol dar totusi este cel mai bun din film. Portman joaca doua roluri, mama-fiica. Extrem de stearsa si neconvingatoare, machiata si rasmachiata, nu reuseste sa construiasca un personaj puternic. Filmul curge lalau de la o scena la alta, de la un subiect la altul, Goya mai apare din cand in cand, mai ni se arata niste desene de ale lui, la un moment dat se face un salt de 15 ani. Si peste tot aceeasi atmosfera de film cu buget redus, de incropeala, de teatru radiofonic, o chestie ieftina si lalaie, fara continuitate, care se intande necrutator de mult. La urma un Goya surd dar care vb perfect, fara nicio ezitare. Nicio atmosfera de epoca, totul e inutil in acest film. Ultima parte am vazut-o pe sarite, nu am mai putut rezista chinului. Nota 4 pentru ca este o deceptie prin prisma numelor ce apar pe afis. O experienta din care nu ramai cu absolut nimic.

Nu ma asteptam la prea multe de la filmul asta si avut destula dreptate. In afara de un sfert de ora memorabil filmul trece prin multe locuri comune filmelor de gen. Ce difera fata de alte filme din aceeasi categorie e poate realizarea tehnica, filmul oferand mult "eye candy". Nu e film rau, e un film decent insa eu raman cu impresia ca am vazut aceeasi poveste spusa de zeci de ori. Nota 8.

Acum 2 zile am vazut O Brother, where art thou? care sincer mi-a placut destul de mult. Azi m-am hotarat sa revd Big Lebowski, il vazusem deja in urama cu cativa ani si de atunci ramasasem cu o impresie puternica. Azi insa filmul nu m-a impresionat, nu pentru ca as fi stiut poveste, caci uitasem complet firul povestii, ci pentru ca filmul nu mi s-a parut deloc impresionant. Povestea in sine e bine scrisa, personajele sunt bine conturate. Si totusi nu m-a impresionat deloc. Ma rog. Concluzia mea e ca din filmele fratilor Coen pe care le-am vazut pana acum (si am vazut si over-rated-ul de No Country for ...) doar O Brother mi-a placut cu adevarat. Din Big Lebowski raman doar cu interpretarea lui Goodman si cam atat. Daca vreti sa vedeti cum se interpreteaza rolul unui bum (vagabond) poftiti va rog la seria engleza Shameless. Nota 8 pentru scenariu.

+Ellen Page +tehnica de filmare originala +perspectiva asupra vietii, problemelor si viselor unei adolescente -aceeasi tehnica de filmare care uneori (desi rareori) devine obositoare si greu de urmarit Una peste alta, este un film de urmarit, un film interesant si original si o actrita de mare calitate. Nota 9.

Inceputul e bun chiar, dar filmul tinde sa piarda din ritm. Unele idei prezentate in a doua jumatate filmului pot trece drept originale dar cam atat. Ideea e ca trebuie sa ai pop-corn si sa-ti pui spiritul critic in stand-by casa te poti bucura lejer de film. Oricum daca te astepti ca tot filmul sa aiba tonul din trailer te inseli.:)

Aronofsky, cunoscut mai mai ales pentru Requiem for a dream, este regizorul lui Pi, un film ce descrie povestea lui Max cohen, un matematician genial ce incearca sa gaseasca un model matematic prin care sa explice intreaga realitate si mai ales, sa poate anticipa fluctuatiile bursei. Max traieste o viata marginala, avand un singur prieten in mentorul sau si foarte putine relatii sociale. Este dependent de medicamente pentru a-si usura crizele de durere de cap. Cautarea sa il conduce spre un numar format din 216 cifre, un numar pe care mentorul sau il crezuse a fi cheie spre a intelege numarul Pi. Acelasi numar de 216 cifre este cautat cu disperare de un grup de evrei care cred ca numarul respectiv este cheia prin care tebuie inteleasa Torah-ul, cartea sfanta a evreilor. In fine numarul descoperit de MAx este dorit cu inversunare si de un grup ce incearca sa controleze bursa. Ce reprezinta numarul si ce cale va alege Max, ramane de vazut. Un film excelent. Nota 10.

Tocmai l-am vazut. Genial, pur si simplu genial. Acest film e un paradox in sine: un film animat care spune mai multe despre ce inseamna a fi uman decat majoritatea filmelor "clasice". O poveste cu roboti releva un inteles adanc al fiintei umane in genere. Nu-mi amintesc sa fi vazut vreodata un film care sa redeie mai bine senzatia de uman. E filmul anului fara indoiala, e un film total, fara cusur, un film surprinzator.

Traducerea titlului in romana mi se pare complet neinspirata. Nu poate fi "Repriza" pentru ca "Reprise" nu inseama "repriza". "Repetitia" mi se pare a fi mai aproape de tema filmului. Iata si o definite curenta pentru "reprise" :"the return to a earlier musical number later in a show, often with modified text." Cred ca aceasta definitie se potriveste cu filmul.

Un film decent pana la urma ce se vrea a fi o cercetare a relatiilor (extra)conjugale. Jude Law e un arhitect, care pe langa contructia unui proiect urias intr-un cartier rau famat al Londrei, e extrem de concentrat si ocupat cu introspectia si cercetarea relatiei de 10 ani cu o frumoasa suedeza (Robin Wright Penn). Arhitectul are o criza de identitate, simte ca relatia sa nu mai este cea fost. Apare in scena o refugiata bosniaca (sau sarba?) si fiul ei minor care se ocupa cu spargeri si furturi. Desi intriga e decent scrisa si Law face un rol bun, trebuie sa te intrebi daca un arhitect atat de ocupat cu proiectul sau are atat timp pentru sine. Personajul pare a fi intamplator un arhitect si mai degraba un ins preocupat de intrebari existentiale care incearca sa gaseasca fericirea (desi uneori cauta in locurile nepotrivite). Binoche face un rol bun dand oarecare profunzime acestei drame. Finalul m-a surprins oarecum prin faptul ca este putin credibil, reactia unor personaje fiind destul de bizara. Un film decent, cum spuneam si la inceput, ce merita urmarit. Nota 8.

O drama excelenta, cu extrem de multe referinte istorice foarte interesante. Foarte bine jucat, aproape ca o piesa de teatru. De vazut neaparat.

Toti au fost absolut entuziasmati de filmul asta. E un film pe care inainte de a-l vedea, trebuia musai sa-l placi deja. Asa am inceput si eu sa vad filmul, mustind de sentimentul ca ma aflu in fata unei capodopere. Si inceputul m-a uimit. "Tommy Lee Jones e un actor mare" imi zic si ma las furat de peisajele desertice. Dar povestea continue lalau si din ce in ce mai mult ma incearca sentimentul ca ceva nu-i in regula. Pai e o poveste cu un criminal in serie, un fel de ucigas de neoprit cu o butelie dupa el si cu o frizura proasta. Si pana la capat nimic care sa mai surprinda, finalul sec pe care toti s-au repezit sa-l elogieze desi nu prea inteleg ce le-a placut asa de mult. Pentru mine filmul e plin de clisee si obositor desi extraordinar filmat. Povestea in sine nu are nimic special, am vazut atatea filme de categorie B cu acelasi subiect. Multi spun ca au vazut in personajul interpretat de Javier Barden o intrupare a raului, un fel de chintesenta a maleficului de care nu te poti feri si care te loveste orice ai face. Mie mi s-a parut un banal personaj negativ-invincibil vazut prin toate filmele slabute. E ala rau care nu moare desi il impusti, il tai si-l bati pana nu mai poti. Am incercat sa vad a doua oara filmul si n-am rezistat mai mult de jumatate de ora. Nu stiu de ce a luat atatea Oscaruri si de ce mai toti l-au elogiat. Probabil pentru ca e facut de fratii Coen. Nota 8/10 exclusiv pentru imagine.

Am asteptat cu interes filmul. Inceputul a fost excelent, actiunea de calitate, intriga destul de complexa pentru a nu intuita usor. Keanu Reeves joaca bine, rolurile de actiune i se potrivesc. Insa sunt unele momente in care personajul central e greu de inteles, motivatiile si intentiile sale parand ilogice si putin credibile. Unii ar putea spune ca e un personaj complex eu zic ca e un personaj inconsistent. Din pacate filmul nu are nicio prestatie actoriceasca credibila in afara de cea a lui Reeves. Nimeni nu-i da o replica solida, chiar si Whitaker nu convinge. Intreaga echipa de politisti din jurul lui Reeves e interpretata slab, niciunul dintre ei necontruind un personaj solid. Hugh Laurie, unul dintre actorii mei favoriti, nu convinge deloc ca politist de la Interne. Faptul ca prima sa scena e jucata intr-un spital il leaga defintiv de rolul din Dr. House. Eu cel putin asa l-am vazut tot restul filmul, un doctor cu pistol si insigna. Nota 7/10 pentru scenele de actiune din cartierele marginase (?) ale Los Angeles-ului si pentru coloana sonora.

ma asteptam la un film de duzina, de asta l-am si vazut la 4 ani de la lansare. Spre surprinderea filmul nu e plictisor, e chiar vioi, are si putine glume, actiune decenta. E de urmarit.