Kaito

Spun "documentar" deoarece mi se pare greu de incadrat strict in acest gen. E mai degraba un "true story" si urmarind acest film aproape ca uiti ca este un film despre pinguini si nu despre oameni. Acesti pinguini sunt mult mai "umani" decat multi oameni din pacate. Povestea in sine este uimitoare iar naratiunea este pura poezie. Filmat si montat extraordinar, cu peisaje si cadre care-ti taie respiratia. E o capodopera a personificarii!

Aceasta compilatie de scurt-metraje aduna la un loc regizori si actori pe cat de talentati pe atat de diferiti. Povestile plasate in 18 din cele 20 de arondismente ale orasului, prezinta franturi din viata acestui oras, a locuitorilor dar si a turistilor sau a celor care s-au indragostit iremediabil de Paris. Desi par extrem de diferite si fara legatura una cu cealalta, povestile au totusi ceva in comun: toate prezinta una din multiplele fatete sau forme pe care le imbraca iubirea. La fel si personajele povestilor: desi par ca nu au nimic in comun, ele s-au intalnit sau chiar au interactionat intr-un anumit fel si la un moment dat pe strazile marelui oras. Din aceste scurt metraje, preferatele mele sunt: Tuileries (Ier arrondissement), Le Marais (IVe arrondissement), Loin du 16e (XVIe arrondissement), Tour Eiffel (VIIe arrondissement), Place des fêtes (XIXe arrondissement), Faubourg Saint-Denis (Xe arrondissement), 14e arrondissement.

După ce am văzut "En la cama" al aceluiaşi regizor, la TIFF 2007, am vrut mai mult ca să zic aşa. Şi iată că TIFF 2008 mi-a dat ocazia să văd încă două filme regizate de Matias Bize, care nu mi-au înşelat deloc aşteptările. "Lo bueno de llorar" e film cu totul special care m-a întristat pe de-o parte dar care în final a reuşit să-mi trezească şi nişte speranţe. Mi se pare foarte greu să faci un film despre un cuplu care se desparte dar acest film reuşeşte să prezinte foarte realist acest proces dureros prin care am trecut sau vom trece cu toţii. Cu toate acestea nu este un film pentru toată lumea, filmat din cadre foarte lungi, cu tăceri la fel de lungi, filmul se derulează foarte lent şi-ţi poate părea plictisitor. Dar nu cred că se putea altfel, filmul fiind un fel meditaţie, o reflecţie asupra despărţirii. Soundtrack-ul completează foarte bine atmosfera filmului.