klaus_p51

Este primul film pe care il vad regizat de Lech Majewski si realmente am ramas impresionat de ce am vazut. Apreciez in primul rand curajul domnului Majewski de a turna un astfel de film si in al doilea rand il felicit pentru reusita proiectului. Cateva cuvinte despre film: In fata spectatorului se petrece o metamorfoza inca de la inceput, prin maiestria cu care Lech Majewski expune pe pelicula ceea ce Bruegel a exprimat pe panza. Astfel regizorul descompune opera lui Pieter Bruegel, permitandu-ne sa privim separat cele cateva destine care se intersecteaza intr-un moment al istoriei si asemeni lui Tarkovski, ne permite sa vedem detaliul. In acest fel reusim sa transcedem dincolo de banalitatea lumii in care traim, sa vedem dincolo de imaginea de ansamblu. Imagine in care oamenii prea preocupati de cele laice, nu observa ca trecatorul de langa poate fi chiar Iisus care isi duce crucea. Filmul contine multa simbolistica. Personajele vorbesc prea putin, spectatorul fiind lasat sa descifreze taina acestei lumi privindu-o. Iar la final are loc o noua metamorfoza in care din lumea animata a filmului ajungem in lumea statica a picturii. Camera se indeparteaza incet , oferindu-ne un moment unic in care avem senzatia ca tabloul ar fi un portal spre o lume vie in care putem intra, privi inauntru, dupa care retragandu-ne ochii revenim la realitate, fiind doar niste simpli vizitatori in fata unei picturi dintr-un muzeu.

Este un film bun care merita vazut. Mi-a adus aminte de “Sophie Scholl”, un lungmetraj in care personajele incerca sa lupte contra sistemului pe o cale pasnica insa sfarsesc prin a fi condamnate la moarte de catre regimul nazist. Spre deosebire de Sophie Scholl, Felix Goldschmidt este condamnat la o altfel de morte, a sufletului, in urma numeroaselor anchete ale securitatii, trecand printr-un adevarat proces de spalare a creierului. Astfel daca in cazul Scholl ne punem intrebarea: "Este util a lupta impotriva sistemului?", "Manusi rosii" ne permite sa privim mai din interior experienta sufleteasca a protagonistului, lasandu-ne sa ne gandim daca noi am face fata metodelor de tortura ale securitatii, fie ele fizice sau psihice.

Tocmai azi am fost si eu la "Ursul", anuntat ca fiind cea mai tare comedie de anul acesta. Rezultatul: cea mai prosta comedie romaneasca pe care am vazut-o. Filmul este foarte foarte slab din toate punctele de vedere: regie, scenariu, joc actoricesc, coloana sonora; desi initial ma bucurasem cand am aflat cine compune muzica. Dar daca stam sa ne gandim ca mai nou Goran Bregovic a ajuns sa colaboreze cu Florin Salam....nu mai e nevoie de nici un comentariu. Pe scurt nu va recomand filmul.

In sfarsit am vazut si eu "Medalia de onoare" si am ramas placut impresionat de film. Atat jocul actoricesc a lui Victor Rebenciuc cat si personajul pe care il interpreteaza, impresioneaza prin naturalete, fiind surprinsa foarte bine lupta interioara a lui Ion Ion in incercarea sa de a reface acea legatura rupta intre el si fiul sau. Ceea ce m-a nemultumit este imaginea ( se pot face si filme romanesti cu imagine si sunet excelente, spre exemplu Portretul luptatorului la tinerete), dar putem presupune ca regizorul a dorit sa redea cat mai fidel atmosfera acelei perioade. Oricum il recomand tuturor celor care inca nu au reusit sa-l vizioneze.

Felicitari regizorului Constantin Popescu si echipei de actori!!! Portretul luptatorului la tinerete dupa parerea mea este excelent. Cel mai mult la acest film m-au impresionat imaginea si sunetul, care au fost de nota 10. Un alt aspect bun adus de film este insusi subiectul filmului, care in ciuda tuturor controverselor ne dezvaluie o perioada mai putin cunoscuta si abordata din istoria romana (oricum Portretul luptatorului la tinerete dupa cum a mentionat si regizorul in repetate randuri este film, adica fictiune inspirata din realitate si nu film-documentar). Eu unul am savurat intreg filmul ( am vazut varianta integrala) si n-am avut deloc senzatia ca s-a exagerat cu lungimea lui.