lapidarium

John Patrick Shanley,regizorul filmului de fata aduce pe ecran o piesa de teatru de a sa ,pe care o ecranizeaza genial de bine si prin prisma celor doua personaje principale interpretate magistral de Meryl Streep si Phillip Seymour Hoffman.Sunt filme proaste cu actori buni,filme bune cu actori prosti si mai rar filme bune cu actori buni.Filmul Doubt se incadreaza in ultima categorie.Un scenariu excelent de bine scris si un joc actoricesc pe masura completeaza acest film.Filmul a fost nominalizat la cele mai importante premii anuale din lumea filmului :Oscar,Golden Globe sau Bafta si la alte cateva mai putin importante,nereusind sa adune in ciuda nominalizarilor multe premii.Si nu inteleg de ce!? Daca maneaua cinematografica intitulata Slumdog Millionaire a reusit sa adune atatea premii la toate festivalurile importante si acest film nu,este ceva putred intradevar la mijloc.Dealtfel Oscarul ne-a obisnuit de ceva timp,de a acorda premii pe criterii sociale,culturale sau lingvistice mai degraba decat pe criterii de competenta ,interpretare sau mesaj.Exista o rascumparare a greselilor mai vechi a Hollywoood-ului de aceste categorii defavorizate si nebagate in seama in trecut.Vad ca de data aceasta trec in cealalata extrema, subiectiva si care nu de deloc bine in ochii celor care mai pricep acest fenomen.Astfel am avut in ultimii ani nominalizate sau castigatoare la Oscar:Crush(populatia de culoare din America),Brockback Mountain,Milk(minoritatea sexuala)Slumdog Millionaire(indienii care sunt si ei destul de numerosi prin America)e.t.c.Revenind la filmul de fata Meryl Streep cu cele 15 nominalizari la Oscar(din care doar doua castigatoare)si Philip Seymour Hoffman cu trei nominalizari la Oscar(unul castigator pentru rolul din Capote,unde este de asemenea genial)duc greul acestui film secondati cu brio de actrita Amy Adams in rolul sorei James(nominalizata si ea la Oscar pentru acest film) si Viola Davis in rolul mamei baiatului de culoare din film(de altfel singurul din scoala catolica)nominalizata deasemenea la Oscar pentru interpretarea sa din film.Subiectul filmului ce rezida chiar din titlu este” Indoiala”.Indoiala din film este maldiva si contagioasa si distruge orice farama de umanitate odata sadita in suflet.Sora Aloysius(M.Streep)conduce cu rigiditate si mana de fier scoala catolica unde preot este Flynn(P.S.Hoffman)ale carui predici pline de invataminte se trag din viata de zi cu zi sau fapte consumate chiar in interiorul scolii.Sora James(tematoare,slaba si plina de indoiala) este ceea care va distruge pentru totdeauna integritatea comunitatii prin acuzele la adresa preotului de relatii nepotrivite cu minori si duse pe front psihologic de catre sora Aloysius(acuze directe,intalnire cu mama elevului de culoare si in ultima instanta minciuna ca ultim argument de marturisire a pacatului).Dupa o intrega tevatura si joc al nervilor ,acuzele fondate sau nefondate(!?)la adresa preotului,acesta isi prezinta demisia lansand in urma lui Indoiala chiar in principalul sau adversar:sora Aloysius.Filmul vorbeste si despre incastrarea scolii catolice in anumite dogme bisericesti reprezentate de sora Aloysius si nevoia de nou ,de deschidere catre exterior(catre laic)reprezentat de catre preot si intr-o oarecare masura de catre sora James Predicile parintelui despre Indoiala si Toleranta merita citite cu atentie.Foarte frumoasa predica despre Barfa(ca o perna in care ai bagat cutitul,din care s-au raspandit penele luate de vant si pe care niciodata nu poti sa le mai bagi la loc ,asa este si cu barfa).Un film inca odata o spun care merita mult mai mult decat niste nominalizari la premii.De urmarit neaparat! P.S Rog manelistii comentatori de filme sa treaca peste comentariul meu.Va multumesc anticipat

Cel mai interesante chestii in filmul asta este posterul filmului (priviti mai sus!) si Gary Oldman(bun ca de obicei fie ca interpreteaza roluri in filme bune sau in filme proaste).Despre film nu ar fi multe de adaugat.Este un film printre multe altele care apar cu nemiluita in fiecare an tratand diverse subiecte angoasante pentru regizori si scenaristi,ce nu au liniste noaptea sa doarma cu gandul la ce subiect misto au gasit ei.Si mai am o nelamurire,tatal meu a fost din gemeni din care unul a murit la nastere,asata insemnand ca trebuie sa astept si eu un dybukk sa imi raneasca amocul propriu.Un film extraordinar de tembel si plictisitor cu inspiratie din mai multe filme(cum spuneau si ceilalti cinefili)si as mai spune eu si The Grudge(numai ca ala mai si caraia).Michael Bay printre producatori,hmm!

Un film ca multe altele de aceasi teapa.Se iau unul sau mai multi comici de ultima ora si se amesteca intr-un creuzet.Rezultatul nu este o solutie ci un terci.Un film de comedie care mie personal nu mi-a smuls nici macar un zambet ,cel mult niste grimase de sictir.Subiectul este extraordinar de ordinar si neverosimil care nu merita nici macar comentat.Doi patinatori FOARTE rivali pe gheata,se incaiera,sunt exclusi din patinaj si apoi inclusi la acelasi patinaj la proba de perechi fiind repusi pe linia de plutire de un antrenor resapat s.a.m.d.Pe langa grotescul situatiei doi patinatori de acelasi sex la proba de perechi de la campionatul national si mai apoi la campionatul mondial,o idila intre unul din patinatori si sora rivalilor din campionat,cateva mascareli la care Will Ferell este meserias(amintiti-va de filmul A night at Roxbury,care totusi era mai amuzant),un Jon Heder(care pe la Hoolywodland este in voga si nu inteleg de ce,cu fata sa tampa si inexpresiva),cu rivalul sau Will Arnett(efeminat in toate filmele in care l-am vazut si narcisist),cu niste actrite mediocre si un William Fichtner intr-un rol episodic la inceputul filmului si mai are si nelipsitul happy end de rigoare care completeaza amestecul acesta nedigerabil,poate doar cu exceptia celor care nu vor sa-si forteze I.Q privind la film.Aviz amatorilor de alte orientari sexuale ce au ce sa vada in film,costume mulate,priviri languroase,gesturi nefiresti si cate mai cate apropouri cu tenta.Inainte sa inchei am vazut printre scenaristi pe Busy Philips o actrita mediocra care vad ca mai face si pe scenarista.Halal!

Este un film" politically corect",nu epateaza,nu inoveaza dar nici nu dezamageste cinefilul.Avem o poveste in care se intretaie destinele tragice ale celor doua personaje principale interpretate de catre Ashton Kucher(Walter) si Michelle Pfeiffer(Linda).Doua crime comise sunt judecate de acelasi tribunal,victimele fiind sotul respectiv sora personajelor principale.De aici porneste povestea filmului aratandu-ne in planuri paralele judecarea cazurilor dar si legatura ce se naste intre cei doi protagonisti.Pronuntarea sentintelor,una "no guilty"si cealalta "guilty" va reprezenta suma efectelor personale ce decurg de aici:bucurie pe de o parte si tristete,frustrare si neputinta pe de alta parte.Happy-end-ul este cam putin fortat de rasturnarea de situatie din final,acest fapt punandu-l pe seama regizorului(care per ansamblu stapaneste bine filmul) de realizator de seriale TV.As insista putin asupra actorului Ashton Kutcher care in viata reala este casatorit cu mult mai trecuta de prima tinerete Demi Moore si care isi continua obiceiurile si pe micul ecran prin relatia din film cu mult mai batrana Michelle Pffeifer.Vad ca rolurile de fante care seduce femei care ar putea sa ii fie mame incepe sa-l reprezinte.Despre Michelle Pffeifer asa avea de adaugat un singur lucru:imbatraneste ura (privitii mainile descarnate si fata ridata si imi veti da dreptate).Kathy Bates ca intodeauna excelenta.Un film de urmarit fie si pentru prezenta lui Ashton Kutcher in constumat haios in chip de pui.

Boring....boring...Dap ,un film cu mare succes la americani si se pare ca si pe la noi(vad comentarii favorabile).Am tot incercat timp de aproape doua ore sa vad ce il face special,raspunsul :nimic.Este un film cu nimic despre nimic .M-am plictisit ingrozitor tot filmul ,stand cu ochii pe ceas si rugandu-ma sa moara Marley mai repede(desi imi plac animalele de toate rasele).Un regizor David Frankel care a facut un film mai de doamne ajuta The Devil Wear Prada (acesta in buna masura datorita veteranei Meryl Streep care face un rol memorabil ),dar care o da rau in bara cu acest film insipid despre catelul Marley care se gaseste in casa fiecarei familii americane,familii fericite ,copii multi datorita bunastarii,slujbe banoase si bine remunerate si cate si mai cate.Spre sfarsitul filmului abia mi-am dat seama ca era vorba de viata biografica a cainelui Marley(eu fiind mai incet la minte ca ceilalti devoratori de filme care au inteles din primele cadre despre ce este vorba in film,sic!).Actorii din film au fost in nota filmului,cu o Jennifer Aniston enervanta,fada si dezlanata ca in toate filmele unde apare,cu un Owen Wilson care se potriveste de minune in rolurile de tamp si cu capul in nori(nu o sa treca niciodata de eticheta de actor de comedii )cu o Kathleen Turner foarte batrana si ridata in rolul dresoarei de catei si un actor Eric Dano care imi amintea aspectual fizic de Dicaprio sau Brosnan(unul din ei....)Un film care se vrea comedie si nu este,un film care se vrea drama si nu este ,poate doar o sarmana melodrama despre cateii nostrii din apartamente,curtii sau aiurea care la un moment dat vor muri si ii vom plange cu lacrimi de crocodil.Si toate astea in apropae doua ore cand putea sa aiba maximum 1h si 20".

Un filme de categoria B,chiar daca uneori mai are si cateva momente de suspans.Ce m-a intrigat la acest film nu a fost subiectul (batatorit si de altii inainte) ci jocul execrabil al actorilor,care parca se aflau intr-o comedie tembela si trebuiau sa se hlizeasca la camera.Dat fiind jocul actorilor am si sictir la a mai comenta subiectul filmului (din ciclul filmelor catastrofice ce ar fi daca.....) care mi-a adus aminte de pasapoartele biometrice.Sa vezi atunci cand o sa ne controleze calculatoarele unul mare si tare.Mai completez acest comentariu minunat ,prin a spune si cate ceva de actori(simt nevoia sa o fac).Acest rol principal interpretat de Shane West l-ar fac si de rusine pe Van Damme,la cat de prost este interpretat.Tipul asta parea ca este picat din alt film cu alt subiect si nu unul asa "serios".Actrita aia ,Kamilla parca ii zicea,semana cu Lili Sandu (ex iubita lui Stelea portarul) si mai era si Ed Burns (cu fata lui plangacioasa si inexpresiva),Ving Rhames (unde este Pulp Fiction?),Martin Sheen si cativa rusnaci fiorosi si pusi pe scandal. Echelon,acest Dumnezeu al calculatoarelor este aici,aveti antivirusul activat!?.

Ecranizare a unei nuvele de Patricia Highsmith (cea cu Talented Mr. Ripley)la care este si scenarista,filmul este prea alambicat pentru a fi drama si prea static sa fie thriller,desi regizorul sa incapataneze sa le imbine pe amandoua.Rezultatul este ciudat si neconcludent pentru ce vrea de fapt sa exprime .Robert Forrester un barbat aflat in plin proces divort , cu oarecare doza de perversitate(cum poti numi altcumva o persona care spioneaza din umbra femei singure care fac mancare,calca ,spala ,bla ,bla) si labil psihic este cheia filmului in jurul caruia graviteaza toate personajele (unele mai angoasate decat altele):Jenny fata spionata) labila psihic si captiva intr-o relatie pe care nu o doreste,prietenul ei (foarte gelos),sotia lui Robert (fara scrupule si cu pasiunea intrigii).Pe acest triunghi amoros se desfasoara intriga filmul,o actiune subtire ,cliseistica,cu uneltiri puse la cale de prietenul gelos si sotia proaspat divortata,cu Jenny care nu isi gaseste fericirea si linistea niciunde(nici alaturi de Robert) si intr-un final se sinucide (mai bine mai tarziu decat niciodata) si cu acelasi Robert ,tap ispasitor tot filmul, inclusiv in secvanta de final cand sotia si Jack(prietenul gelos)zac intr-o balta de sange iar el are arma crimei in mana privind a paguba pe acelasi geam de la care spiona pe Jenny.Nu stiu daca nuvela este mai proasta decat filmul,sau invers, dar un lucru este sigur,filmul mi-a lasat un gust amar prin subtirimea subiectului si modul de realizare.Incearca sa exprime adevaruri despre goliciunea vietii,deznadejde, pasiune ,tradare intr-un mod bizar, neafectiv pentru spectator impletind genuri care nu au cum sa se completeze unul cu altul.Si nu am inteles ceva:a fi romantic, este echivalent cu a fi depresiv si sinucigas?.As avea ceva de spus si despre actori: Paddy Considine tern si insipid, Julia Stiles (eroina filmelor de adolescenti,care vad ca mai incearca si alte genuri,imbatranita inainte de vreme) si Caroline Dhavernas care sincer sa spun mi-a placut in rol de scorpie si intriganta(o actrita de umarit).Un film care trebuie urmarit numai in contextul in care nu aveti altceva bun de facut.

Pelicula de fata,este un film de televiziune produs de catre HBO.Film este prea mult spus,el find de fapt o piesa de teatru intr-un film.Adaptat pentru T.V dupa piesa cu acelasi nume a autorului englez David Hare, beneficiaza de prezenta starului Uma Thurman (Intr-o forma fizica de zile mari),veteranului Jonathan Pryce si a mai tanarului Paddy Considine.Filmul abunda in dialoguri,de multe ori prea lungi ,ce risca sa plictiseasca spectatorul neavizat cu astfel de productii.Paul Peplow (P.Considine) un poet total dezorientat in urma renuntarii la bautura (care ii dadea inspiratie) leaga o prietenie cu bogatasul Victor Quinn (J.Pryce) in urma unui interviu, fiind angajat la firma acestuia din urma.Aici o cunoaste pe frumoasa si mult prea tanara sotie a lui Victor interpretata de Uma Thurman si ea o clienta a Alcoolicilor Anonimi(la fel ca Paul).Pasiunea ce se dezlantuie intre cei doi, inecata in bautura si intrebari fara raspunsuri se va termina odata cu moartea lui Victor intr-un accident de circulatie.Filmul treneaza destul de mult ,regizorul mizand mai mult pe dialog ca parte de continuare a actiunii, cu multe cadre interioare asemanatoare unei scene si cu spectatori in primele randuri.Dialogurile intre protagonisti sunt greoaie , de multe ori raspunsul gasindu-se in continuarea celorlalte dialoguri. Adevarurile sunt induse subtil , riscand daca nu esti atent sa pierzi tocmai continutul.Ideea ca de multe ori inspiratia se gaseste intr-un strop de bautura iar pasiunea este intretinuta de aceasta mi s-a parut interesanta.

Filmul de fata realizat dupa o piesa a cunoscutului actor si scenarist de la inceputul secolului ,Noel Coward.Piesa in trei acte a fost jucata mai intai pe scena din New York in 1925 si transformata in film, mai intai de Alfred Hitchcock in 1928 si in 2008 de Stephan Eliott. Regizorul Stephan Eliott,cunoscut mai ales ca scenarist reuseste sad ea viata cu suces piesei transpunand-o pe ecran intr-un mod atragator si gratios la aproape 80 de ani de la ecranizarea mult mai celebrului predecessor, Hitchcock.Regia filmului, scenariul si jocul actoricesc fac din filmul de fata un spectacol agreabil demn de urmarit pe parcursul celei o ora si jumatate.Filmul este very british prin umorul etalat ,provenienta actorilor si locatia aleasa.Este americanizat pe alocuri de interpertarea Jessicai Biel(care in film chiar interpreteaza o americanca din Detroit),o actrita sarmanta si cu mult sex-appeal,care poate interpreta si roluri mai complexe,altele decat cele din comediile romantice cu care ne obisnuise.Filmul incepe cu sosire celor doi tineri insuratei Larita si John pe domeniul familiei Whittaker.Ea o americanca sofisticata din indepartatul Detroit cu pasiunea masinilor de curse(Detroit este centrul constructiilor de masini din S.U.A)el doar fiul mult prea tanar si cu capul in nori al familiei Whittaker.Sofisticata Larita se loveste la domeniul Whittaker de mult prea obtuza,protectoarea si acra Mrs.Whittaker interpretata in nota obisnuita (excelent) de catre Kristin Scott Thomas(nominalizata la British Independent Award),cele doua surori cam duse cu pluta si nemaritate ale lui John:Marion si Hilda si nu in ultimul rand tatal nonconformist si plictisit de viata, Colin Firth(erou in film al” Marelui razboi”-primul razboi mondial).Actiunea decurge in stilul comediilor englezesti ,cu rasturnari de situatie si comic de caracter si este reprezentata de soacra care ii pune bete in roata norei,aceasta din urma raspunzand taios,amuzant si ironic . Nora mult prea alergica la polen este” torturata”de soacra care pune flori in toata casa ea,raspunzandu-i prin omorarea accidentala a catelului(un Chihuahua pe care se asezase),un tablou de Picasso mult prea obscen pentru mama soacra,plus o aparitie surprinzatoare la vanatoarea organizata de castel pe o motocicleta in loc de cal(era tot pe sa)e.t.c.Societatii puritane si conservatoare engleze este opusa decadenta si noncomformismul tineri americance.Observam in viata familiei Whittaker vechile obiceiuri caracteristice nobilimii engleze(Teatrul,Balul,Vanatoarea)sustinute cu mana de fier de catre Mrs.Whittaker care isi trage ultima suflare odata cu nevoia vanzarea a unei parti din domeniul pentru a scapa de falimentul imminent.Tanara americanca se gaseste prin pasiuni si caracter mai aproape de Mr.Whittaker care o protejeaza cand toti ceilalti ii intorc spatele (inclusiv sotul,a carei pasiune pentru ea era mai mult prea tinereasca si usuratica,decat una aprinsa si pasionala).Sfarsitul relatiei cu John Whittaker(odata cu aflarea vestii ca sotia fusese interogata in legatura cu moartea primului sot,mult prea batran si bolnav)precum si ipocriziei , falsei pudori ,vanitatii din familia sotului incheie filmul cu o rasturnare de situatie.Filmul este placut,relaxant ,demn pentru o dupa amiaza de duminica in familie.

or say "no"?.Cam atat as rezuma filmul de fata.Din ciclu ce ar fi daca....,asemanator si cu invatamintele de rigoare cu celalalt film al lui Carrey,Liar Liar.Subiectul filmului nu l-as mai comenta pentru ca nu este nimic spectaculos fata de cealalt,de la a minti la a nu minti si de la a spune da sau a spune nu.Un film care curge molcom spre un final fericit si previzibil si cu actorii facandu-si treaba la trecerea timpului.Un Jim Carrey care reusisem in mare masura sa imi spulbere din indoieli in ceea ce priveste talentul actoricesc cu filme ca ,Man on the Moon sau Eternal Sunshine of the Spotless Mind,revine la celebrele sale scalambaieli si roluri de mascarici cu care ne obisnuise.Oricum acest tip de film v-a fi gustat de manecinefili (simbioza perfecta de intre ascultatorii de manele si cei de filme de categoria B) la cinema asezonat cu spart bomboane agricole.Dixit!

Saltimbancul de serviciu Adam Sandler si totodata giumbuslucarul nr 1.de la Hollywood revine in forta cu acest film de adormit copii si adultii care se incumeta sa priveasca la acest film.O comedie cu un scenariu vacs, in regia lui Adam Shankman,regele comediilor usurele si tembele gen Cheaper by the dozen,Bringing down the house e.t.c si cu cativa actori mai cunoscuti:Keri Russell(Felicity,Mission Impossible 3),Guy Pearce(Memento,Time Machine,Traitor-de altfel un actor bun),Lucy Lawless(Xena),Courteney Cox(din Friends-serialul)si nelipsitul din filmele unde joaca Sandler ,Rob Schneider(este valabila si viceversa).Filmul incearca fara succes sa intretaie planul fantastic cu cel real,dar rezultatul este un ghiveci nedigerabil asemanator celui din Inkeart.Firma Ferrari isi face si ea publcitate prin film sub forma unui Cal Putere vopsit desigur in rosu,ce imita emblema firmei de la Maranello(vezi atunci cand calul se ridica pe doua picioare,la fel ca si calutul cabrat al celor de la Ferrari).Daca in alte filme fantastice avem pe Pegasus calul zburator,aici avem calul alergator rosu de la Ferrari.Avem evul-mediul,sirene,ceva peisaje futuristice iarasi plan real iar fantastic amestecate fara o cronologie anume care incarca filmul ineficient.Povestea are si un Happy End de rigoare si cei rai sunt pedepsiti si batuti peste fundulet cu nuielusa(asta in contrast cu ceea ce afirma Sandler in film,si anume,citez:nu exista finaluri fericite.)Asha as spune si eu :nu exista filme avandu-l ca personaj pe Adam Sandler sa spuna ceva inteligent.Un film alambicat chiar si pentru cei mici,plictisitor pentru adulti si plin de buna dispozitie pentru cei care l-au creat (poate ei inteleg ce au vrut sa creeze).

Cam asa as rezuma acest film.O groaza de personaje de carti,povesti si mai stiu eu ce facandu-si de cap prin film fara ar avea vreo legatura unele cu altele.Filmul continua traditia ,care vad ca se impamanteneste in cetatea viselor,acea de a aparea cat mai multe filme cu subiect fantastic,unele ecranizari dupa unii scriitori,altele pur si simplu rodul imaginatiei regizorilor sau scenaristilor.Astfel am avut numai anul trecut o duzina de astfel de filme dintre care unele mai bune si altele mai slabe ca si acest film de fata.Filmul de fata este povestea unui cititor de povesti ale carui personaje prind viata si se teleporteaza in viata reala din povestea tocmai citita (cu voce tare).Astfel citind cartea Inkheart,dl.Brendan Fraser (cititorul,desigur!)aduce in zilele noastre din intunecatul ev mediu personaje ca Distfinger ,Capricorn,Basta ,maimute zburatoare,crocodilul cu ceas(!?),minotaurul,inorogul,personaje din Ali -Baba si cei 40 de hoti,caini cu ochii rosii(asemanatori celor din Resident Evil mai degraba) ,toate amestecate la intamplare.Mai tarziu vedem si pantoful Cenusaresei,Huckleberry Finn,sabia Excalibur, personaje si momente din Wizard Of Oz al lui Baum :o pancarta pe care scrie Topeka-Kansas, casa luata de torneda(o fi fost si cu Dorothy in ea?),catelul pe nume Toto.Printre personajele zilelor noastre avem un Brendan Fraser in rolul lui Mo(la fel de fad ca si personajul interpretat) ,Dustfinger(personaj interpretat de Paul Bettany),veterana Helen Mirren in rol de matusa acra a lui Mo,Jennifer Conneley intr-un rol episodic e.t.c. Spre final aflam ca si fata lui Mo are acelasi dar ca al tatalui si ca ea scoate la randul ei iepuri din joben,este la fel de buna si...am adormit uitandu-ma la film.Efectelespeciale sunt de doi lei,unde mai pui ca si peisajele sunt facute pe calculator(macar in Stapanul Inelelor erau filmate si prin Noua Zeelanda ,la fel ca si Xena sau Hercule).O poveste pentru ei mici in special(sub 12 ani)dar greu digerabila pentru adulti.

Am vazut varianta care circula pe net,Workprint adica un fel de copie in lucru.Nu stiu cine baga filmele nefinisate pe net inainte de a fi terminate ,facand ca filmul sa arate hidos ,ca o gluma proasta,cu efecte speciale neterminate ,cu sforile de care erau legati actorii in fundal,decorul sau mai rau munca pc-ului expusa grosolan mai ales pe final cand paream ca ma uit la desene animate.Filmul in sine este interesant atat timp cat nu vrei ceva complicat si simandicos.Un film tipic de actiune si sirul interminabil de sequeluri,presequeluri,remake-uri cu care Hollywoodul ne asalteaza in ultimul timp in criza de idei.Daca am avut un Batman Begins(un film excelent)trebuia musai sa avem si un inceput la X-Men care nu se ridica nici pe departe la inaltimea filmului amintit nici ca interpretare nici din punctul de vedere al povestii si al actiunii.Filmul incepe cu uciderea propiului tata de catre Logan aka Wolverine,relatia cu fratele sau Victor pe parcursul mai multor razboaie(de independenta,al doilea razboi mondial,Vietnam.etc)si continua mai in zilele noastre cu formarea unui grup de mutanti in care isi au loc si cei doi frati (Logan si Victor) Actiunea ne poarta prin Africa (Lagos) in cautarea adamantiu-lui (care va fi implantat lui Logan), Muntii Stancosi(unde Wolverine este un vajnic taietor de lemne),Las Vegas(Wolverine in cautare de raspunsuri)si intr-un final Insula(locul unde erau stransi toti mutanti pentru a servi experimentelor lui Stryker de a crea Supermutantul .Aici aflam despre mutantii care vor aparea in celalalte serii si abilitatile lor speciale,precum si aparitia lui Charles Xavier.Mai aflam pe undeva prin film si de unde are Wolverine celebra-i geaca de piele.Personal ,actiunea filmului este mi s-a parut destul de lineara cu cateva rasturnari de situatie (vezi relatia cu fratele lui si relatia cu sotia sa Kayla,moartea ei ,ca pe final sa o vedem vie si nevatamanta pe Insula,ca mutanta cu puteri psihice) si cateva urmariri de rigoare.Nu sunt un fan X-men,dar cu siguranta ca fanii acestei serii il vor aprecia,mai ales ca va aparea si varianta definitiva a filmului si nu ceea din clip de fata.

Un film in ton cu titlul(deh,lipsa de inspiratie).Un film care l-am vazut in vreo trei reprize (adica 3 zile).Un film care il aveam pe un cd si l-am vazut intr-o doara.Multe de comentat nu ar prea fi,pentru ca nu am ce.Un film in nota multora cu acelasi subiect si cu happy -end-ul de rigoare,adica,un baiat(drept sa spun nu am vazut un actor mai urat ca acest david krumholz,care are o fata de oier sadea)care iubeste o fata(denise richards nevasta lui charlie sheen si atat)care ii trage tzeapa pentru un altul .Asta cam sufera dupa ea pana o gaseste o alta fata care ii devine prietena (amica,desigur!)Sufera in tacere dupa prima,pana cand isi da seama ca o iubeste de fapt pe prietena,care la randul ei este cam ofticata ca nu vede dobitocul(you stupid man)cat il iubeste saraca in tacere.Ideea este ca toate se termina cu bine dupa tot filmul in care adunasem destul stres gandindu-ma ce o sa se intample pana la final.Ca atare ii acord o generoasa nota 4 doar pentru prezenta superbei Milla Jovovich care face toti banii (pentru prezenta fizica,nu pentru prestatie actoriceasca si pentru faptul ca este sotia lui Luc Besson).Prin film mai apare si unul din multii frati Baldwin(William parca).Cam atat.Aviz amatorilor!

Un film "praf"din toate punctele de vedere:regie,actori,subiect si alte aspecte care nu am mai avut timp sa stau sa le remarc.Un film creat pe calapodul filmelor bollywoodiene,made in india ,cu actori necunoscuti marelui public,neprofesionisti,chiar din mahalalele insalubre ale unei Indii ,unde sistemul castelor este mai puternic decat orice incercare de cosmetizare a realitatii prin filmul de fata.Castigatorul marelui premiu este un personaj de la periferii(un paria!?) ,din slumuri-le care se gasesc la periferia marilor orase din Asia,Africa sau America de Nord care se imbogateste peste noapte datorita culturii sale vaste dobandita pe strada,ca sa o impresioneze pe printesa inimii sale.O poveste lacrimogena,telenovelistica , care nu aduce nimic nou in peisajul din ce in ce mai cenusiu si lipsit de inspiratie de la Hollywood.Un spectacol trist adus de un regizor pe care il apreciam pentru filmul cult''Trainspotting"care este unul dintre cele mai interesante filme realizate vreodata si nu pentru" terciuri"de felul acestui film care se vrea Made in Hollywood sau Made in Bollywood.Filmul curge banal spre un final cu happy-end si cu multa muzica si coregrafie(deh,ne aflam in India)si cu spectatori care nu au IQ prea afectat.In concluzie un film care nu aduce nimic nou,original si nu creeaza vreo emotie,poate doar cu exceptia gospodinelor aflate cu un ochi in tigaia de pe foc si cu altul la tv-ul ce zace spanzurat deasupra mesei intr-un colt al bucatariei.Un spectacol trist care imi aminteste de "marile filme" indiene produse in nestire de aceasta uzina numita Bollywood inspirata de surata sa americana.Remarc in ultimul timp o decadere ingrozitoare a premiilor Oscar in ceea ce priveste calitatea productiilor prezente pe covorul rosu si o partinire vis-a-vis de anumite categorii socialede multe ori nu pe criterii obiective.