laura.geni

Un film emotionant, cu o viziune avangardista asupra mortii, cu o distributie de aur si o poveste coplesitoare. Cu toate acestea insa, filmul nu s-a ridicat la inaltimea asteptarilor: cu siguranta Claire Forlani a facut un rol fad si fara substanta, iar Brad Pitt, desi a jucat impecabil, nu e genul de barbat in care s-ar incarna insasi moartea; fizicul lui de papusa masculina, vopsit la coafor scade mult din alura impunatoare a atotputernicului Grimm Reaper. Anthony Hopkins si-a dovedit inca odata reputatia, si si-a jucat rolul cu minutiozitate si autenticitate... Si desigur un punct mare pentru coloana sonora.

Ghost este un film de baza pentru oricine se autoproclama cinefil. Este intr-adevar un film superb, dar ma doare sa spun ca nu perfect; din ce citesc in comentarii Patrick si Demi fac un cuplu frumos si poate ca asa e...dar nu...nu vad ce e asa frumos la acest cuplu...intr-adevar Swayze executa un rol jos palaria, Demi Moore in schimb terfeleste esenta personajului printr-o interpretare perfecta, dar pur si simplu mecanica, teoretica si cu prea putin sentiment pentru a convinge, personal nu am vazut prea multe filme cu ea, dar auzisem ca ar fi o actrita buna, dar vorba aia: la pomu' laudat, sa nu te duci cu sacu'. Lasand deoparte protagonistii, trec la personajul lui Vincent Schiavelli (fantoma de la metrou) care este maiestuos interpretat intr-un cadru atat de simplu, incat este imposibil sa nu iasa in evidenta in ciuda faptului ca apare doar in doua scene. Ultima si nu cea din urma, Whoopi Goldberg....Jos palaria cu pene a Ritei Miller!!! Jumatate din valoarea filmului este data de prestatia ei si a lui Swayze. Un film la care plangi si razi in acelasi timp este cu siguranta un film adevarat.

Din punct de vedere al regiei si al detaliilor, filmul este bine realizat, dar actiunea este, fara doar si poate, plictisitoare, mai ales avand in vedere ca vorbim de jaful unei banci cu un sistem de securitate care se vrea infailibil; te-ai astepta sa vezi ceva mai multa emotie si nu un batranel care se plimba linistit pe sub "nasul" camerelor; din partea lui Demi Moore asteptam mai mult, dar din ce am vazut o scandura ar fi jucat mai bine rolul de femeie discriminata, lucrand intr-o lume a barbatilor, nu zic ca as fi vrut sa vad scene de isterie, dar ceva mai mult tupeu si niste raspunsuri ceva mai acide s-ar fi potrivit personajului. Ca sa nu mai vorbesc de cat de pueril e scenariul, cine (persoana reala sau personaj) ar alege sa-si riste cariera si libertatea ca sa ajute un ingrijitor sa jefuiasca o banca, pe simplul motiv ca a fost nevoit sa suporte remarci sexiste. Iar marele minus al filmului este finalul unde aflam cu stupoare ca naratiunea nu este facuta din inchisoare, smulgand "din bratele" filmului si ultimul atu pe care il avea : motivul dreptatii poetice.

Hugo este un film fascinant, care m-a facut sa imi imaginez numeroase scenarii posibile,ca mai apoi sa-mi demonstreze ca NU am avut dreptate. Mi-a placut mult personajul lui Asa Butterfield (Hugo); trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam de la pusti sa joace un rol de o asemenea amploare, felul in care trece de la atitudinea unui copil, la cea a unui adult este surprinzator, incantator si dovedeste talentul; in comparatie Chloe Moretz pare fada, dar o sa presupun ca firea personajului ei trebuie sa stea in opozitie cu cea a lui Hugo, si este deci disciplinata, dar cu tendinte spre rebeliune;Sasha Baron Cohen (Inspectorul garii) isi joaca rolul impecabil fiind oarecum comic, dar reusind sa enerveze audienta prin rautatea personajului si ne inmoaie inima cand ii vedem si o latura umana cand ii face curte lui Emily Mortimer (florareasa Lisette). Din pacate nu am putut sa nu observ greseala evidenta de regie (in visul lui Hugo, acesta gaseste o cheie pe calea ferata, atunci cand o vede de e peron, cheia este prinsa la intamlare printre pietre, dar cand coboara sa o ia este asezata cu grija fix pe sina de tren); aparent nu foarte grava, greseala a stricat cumva magia scenei respective. Un alt mare minus este pus in evidenta de insasi firul povestii: la inceput se bate apa-n piua despre tatal lui Hugo si mesajul pe care el l-a lasat in mecanismul robotului, si se continua asa vreo trei sferturi din film, ca pana la urma sa se piarda orice legatura cu el...la sfarsitul filmului eram in plop, si plopu-n aer, din aceasta cauza. Pe de alta parte, nu pot sa nu apreciez informatiile despre inceputurile cinematografiei, care au fost de-a dreptul savuroase pentru mine. Hugo este un film care chiar merita vazut!

O animatie incredibil de simpatica, care iti aduce un zambet pe buze, indiferent de varsta. Trecand de inceputul usor plictisitor si destul de cliseic, in care tatal lui Hiccup, seful vikingilor, o bruta mare cu inteligenta chestionabila si bazata pe mandrie si forta bruta, ii minimalizeaza calitatile fiului sau; totusi fiind un tata iubitor incearca mai intai sa-l protejeze de lupta, si apoi sa-l integreze intr-un program de antrenament...pana aici nimic nou sub soare. Quintesenta filmului sta in caracterul lui Hiccup, care reuseste sa schimbe parerea unui trib de brute. Iti este imposibil sa nu te indragostesti de personajul Hiccup si de animalul sau de companie, dragonul Toothless. Filmul in sine este ecranizarea stereotipului clasic al asteptarilor unor parinti, dar in ciuda cliseului se face placut. iar grafica este foarte bine gandita.

The others da un alt sens cuvantului horror. Nu intalnesti draci, demoni, vrajitoare, iele sau orice alt fel de entitate malefica care sa vrea sa distruga tot ce e viu, doar niste fantome care vor sa-si "traiasca" moartea in pace. De remarcat sunt detaliile: felul in care fantomele isi pastreaza personalitatea si tabieturile obsesive, regulile lui Grace, legate de usi si draperii, impuse de paranoia ei, albumul cu fotografiile cadavrelor, care este absolut sinistru si original (personal nu l-am mai vazut in vreun film pana acum); este exact genul de obiect pe care te-ai astepta sa-l gasesti intr-o casa bantiuta, si chiar aparitia tatalui mort in razboi, intors acasa ca intr-o permisie,plecarea acestuia inapoi pe front (locul unde murise) o face pe Grace sa realizeze ca imbratisase de fapt fantoma sotului ei. In ceea ce priveste distributia mi-au sarit in ochi Fionnula Flanagan (Mrs. Mills) si copiii Alakina Man (Anne) si James Bentley (Nicholas). Insa filmul nu ar iesi in evidenta fara turnura pe care o ia finalul, care este, dupa parerea mea o miscare de geniu;iar daca privim mesajul filmului in profunzime avem chiar ceva de invatat despre viata.