lauraharper

Am vazut varainta pentru televiziune pe Hallmark, cu Vincent D'Onofrio. A fost interesant, cu siguranta ca si acesta va fi bun, cum sunt toate filmele cu Denzel Washington.

Foarte slab, cu lacune in logica, cele mai proaste efecte speciale, dar cu actori cunoscuti. Ma asteptam ca Furlong sa fie extraordinar pentru ca l-am vazut in multe roluri complexe, dar in prima ora nu l-a ajutat deloc scenariul. Insa in ultimele 30 de minute devine cum il stiam, talentat si natural. Martin Donovan si Kelly Lynch au fost buni, singurii neatinsi de patetismul general al filmului si interpretarilor, dar chiar nu au avut cu ce sa lucreze, scenariul e infect. Ideea putea fi prezentata mult mai bine, rolul lui Furlong avea mult potential, la fel si sfarsitul, dupa ce se ofera o explicatie pentru toate. Filmul e o pierdere de timp si nu il recomand nimanui.

Europa nu va fi niciodata asa, cu atat mai putin Romania, mai ales pentru ca noi avem, cum se spune in documentar, "biserici moarte", biserici in care nu se canta destul si nu se urla slujbele...Foarte multe idei si imagini m-au amuzat, copilul cu dolarul din biblie, grasana pastor care le spala "pacatele" copilasilor cu apa dintr-o sticla, rugile pentru Bush, prezent in tabara printr-o macheta. Pe Ted Haggard (de care am auzit prima oara in Religulous), fost pastor, l-am vazut in actiune aici, condamnand homosexualitatea si sexul premarital, desi el folosea serviciile sexuale contra-cost ale unor domni, folosea metamfetamine si mintea in prostie. Nu cred ca mai are rost sa spun ca foarte multi americani sunt cretini, stim toti asta. Dar sa iei niste copii si sa ii indoctrinezi cu o gramada de rahaturi care ii indobitocesc si le limiteaza perspectiva asupra vietii. Si degeaba spun ei ca tot ce fac acolo nu are legatura cu politica, eu n-am vazut decat gloate de republicani care zbierau tampenii si se rugau pentru alti republicani.

Da, sfarsitul e foarte bun. Am citit parerile de aici si pe masura ce minutele treceau ma gandeam "frate, trebuie sa fie senzational sfarsitul ca sa acopere toate momentele astea de plictiseala", dar dupa ce s-a terminat am vazut altfel tot ce s-a intamplat. Un film cu o rasturnare deosebita.

Nu inteleg cum poate fi laudat filmul asta, eu n-am simtit suspansul, a fost imbecil si plictisitor. Pelicula isi doreste sa fie inteligenta, cu substanta si subtilitati, dar e schilodita de scenariul mult prea slabut. Mi-a amintit pentru cateva secunde de A Clockwork Orange, dar Haneke nu e Kubrick si Michael Pitt nu e Malcolm McDowell. Am vazut si varianta din '97, ceva mai buna. Filmul se vrea un sut in fund pentru Hollywood si finalurile fericite, dar nu m-a convins. Ce sa mai spun de faza cu telecomanda, m-a scos din sarite... Da, Heneke vrea sa ne intrebam ce e real si ce nu, manipularea actiunii e interesanta. Tot ce se intampla e ingrozitor, dar sincer, nu mi-a pasat, nimic din ce s-a intamplat nu a parut convingator. Pitt este un actor extrem de talentat, l-am vazut in The Dreamers, Murder by Numbers, Last Days, Silk si intr-un episod din Lege si Ordine si a fost minunat. Doar el si Naomi Watts mi-au atras atentia. Presupun ca sentimentele de furie, teama si compatimire au fost tinta filmului, si pe alocuri a reusit sa le induca.

American Psycho e o incursiune in mintea lui Bateman, nu o serie de intamplari reale. Filmul este minunat, plin de substanta, dar nu pentru toti, nu oricine poate intelege antisocialul, angoasa si durerea, pana la urma, care vin din trairea unei vieti goale, in care importante devin doar ritualurile de infrumusetare, asezarea cartii de vizita perfecte pe o masa perfecta dintr-un restaurant select, apartamentul, masina, bijuteriile, etc. Bateman vrea sa se simta viu, de aceea e mereu in competitie cu ceilalti pentru cele mai frivole lucruri, dar dupa ce le obtine si constata ca nu simte nimic, isi cauta refugiul intr-o viata iesita din comun, aceea a unui criminal.

Un serial foarte interesant, complex, plin de suspans. Mi-a placut foarte tare ca de-a lungul celor 3 sezoane rolul personajelor se schimba, cele pozitive devin negative, apoi se transforma din nou. Actorii sunt toti minunati, in special Zachary Quinto, Milo Ventimiglia si Jack Coleman. Dar distributia e exceptionala, diversa si toate prestatiile sunt naturale si emotionante. E cel mai bun serial pe care l-am vazut in ultimii ani. Spre deosebire de alte filme cu super-eroi, ce pun accentul mai mult pe actiune, Heroes imbina surprinzator debine actiunea cu conturarea exceptionala a personajelor, facandu-le atractive si, nu de putine ori, emotionante. Vizual, fiecare episod este o delectare, dialogurile sunt inteligente si se mizeaza foarte mult pe factorul uman, personajele fiind, inainte de toate , oameni, care, pe langa problemele cotidiene, vor trebui sa faca fata incercarii deosebite a unei puteri supranaturale. E minunat cum destinele personajelor se intrepatrund pentru acelasi scop si ajung sa depinda unii de altii pentru a se salva.

Enough nu e un film slab, dar JLo e mediocra (nu e cel mai nasol rol al ei, e ok). Scenariul e bun pentru ce se vrea a fi si actorii sunt naturali, mai putin mirifica Lopez... Subiectul mi-a adus aminte de filmele pentru televiziune din anii '80, cu familiile distruse de violenta, alcool, infidelitate, etc, si nu e rau deloc. Eu l-am vazut de doua ori, o data la cinematograf si o data la tv. Nu e o capodopera, dar nici nu trebuie sa fie. Merita vazut, Bill Campbell (cea mai buna prestatie) si Juliette Lewis sunt foarte buni. Daca as fi putut face eu o modificare in distributie as fi pus-o pe Lewis in locul lui Lopez si asa ar fi iesit un film mult mai valoros.

Un film slab, mai bine va uitati la The War of The Roses, cu Michael Douglas si Kathleen Turner, e mult mai bun si calitatea actorilor nu se poate discuta... Vince Vaughn si Jennifer Aniston sunt mediocri, nu stiu cum inca obtin roluri.

Un film in care Caviezel joaca rolul misteriosului suferind (omul nu mai stie altceva, i-am vazut cam toate prestatiile) si JLo e o politista dura a carei carapace este penetrata de enigmaticul ei viitor iubit. Vietile lor se intersecteaza, destinul actioneaza, ii aduce impreuna si printr-o serie de intamplari se salveaza reciproc, bla, bla, bla. Filmul nu e rau, degeaba il persiflez eu, mai ales ca l-am vazut de vreo 5 ori... Imi place discursul lui JLo de la nunta parintilor ei, e un moment emotionant care ii iese bine duduii. De vazut.

Un film foarte frumos, amuzant si inedit. De vazut pentru toata lumea, mai ales celor care stramba din nas cand aud de Jim Carrey.

Patul conjugal e un film sufocant pe care l-am vazut la o varsta la care n-ar fi trebuit. Scenele in care Dinica ii bate nevestei insarcinate cuie in cap si o injunghie in abdomen ma bantuie si azi mai mult ca oricare film horror. Se incadreaza in categoria filmelor romanesti care vor sa spuna foarte multe, sa socheze si sa fie inteligente, dar ceea ce se naste e un amalgam de nebunie, erotism si violenta greu de urmarit. Nu neg umorul filmului, dar se incadreaza perfect in categoria peliculelor schilodite de dorinta de evadare postcomunista. Patul conjugal e o strutocamila grotesca, un film pe care nu l-as recomanda decat pentru ca este romanesc.

Nu stiam nimic despre Anna Wintour (editorul-sef de la Vogue care se pare ca a inspirat personajul lui Streep) sau romanul lui Lauren Weisberger. Filmul e foarte placut, nu e exceptional. Multe faze sunt delicioase, actorii sunt minunati si am aflat foarte multe lucruri despre lumea modei. Un plus pentru Emily Blunt si Stanley Tucci.

Subscriu celor spuse de bbibi, filmul e infricosator pentru un copil, daca l-as fi vazut acum vreo 10-15 ani as fi fost terifiata. Chiar si acum am sarit de pe scaun de cateva ori si am vazut destule filme horror. Vazandu-l, m-am simtit ca acum vreo 15 ani cand am urmarit prima oara Cosmar pe Elm Street si o saptamana n-am putut dormi decat in reprize de cate 15 minute, a fost cumplit. A fost o alegere buna distribuirea lui Barry Watson in rolul principal, dar nu zic ca ar fi fost singurul capabil. Ideea e interesanta, dar puerila, cum ca Bau-Bau le face rau tuturor oamenilor alora. Nota mica pentru aspectul lui Bau-Bau, se putea mult mai bine., bietul de el e o caricatura. Nu e sub nici o forma pentru copii si adolescenti sub 16 ani.

Un film cu Gabrielle din Xena, Jigsaw si Simon Camden din Al 7lea cer (ma mir ca n-au distribuit-o pe surioara lor in partea a3a, ca doar in prima parte a fost Matt) ... Atat pot spune despre el. E mai slab ca prima parte si ceva mai bun ca a 3a. Tema celor 3 filme e confruntarea temerilor, dar nu iese chiar ceva bun. Nu pot spune ca e mizerabil , am tresarit la multe scene, dar cand vad intestine smulse si oameni spintecati e deja prea mult.

Desi nu imi plac McCounaghey si Hudson, filmul asta a fost chiar simpatic. Kate face un rol foarte dragut aici si e chiar priceputa in a interpreta nevrotice amuzante. De vazut cand vrei sa iti aerisesti mintea.

Ice Age e, de departe cel mai bun film de animatie pe care l-am vazut. Dialogurile sunt amuzante si vizual, etste foarte bine realizat.

Desi nimeni nu se indoieste de umorul de exceptie din acest serial minunat, nu prea se vorbeste de faptul ca nu apar actori de culoare in film, cu exceptia unor figuranti cu meserii care te duc cu mintea la prejudecatile cu care afroamericanii s-au lupatat de-a lungul timpului: livrator de pizza, cantaret de jazz, maratonist, avocatul excesiv de "etnic" Jackie Chiles fiind singurul care apare in mai multe episoade. La un moment dat Elaine chiar are o problema cu culoarea pielii unui barbat cu care se intalneste, nestiind daca este afroamerican(!). Desi actiunea se petrece in anii '90 in New York, e incredibil cum apar atat de putine persone de culoare. Homofobia personajelor principale este iarasi o problema: George si Jerry sunt ingrozoti de faptul ca un reporter ar putea crede ca sunt gay, George isi paraseste o iubita pentru ca anturajul ii spune ca seamana cu Jerry si nu suporta gandul ca ar fi gay, Elaine se culca cu un barbat gay si crede ca l-a "schimbat" . Nu neg ca este cel mai bun serial pe care l-am vazut, dar lucrurile acestea sunt cel putin curioase, mai ales dupa gafa imensa facuta de Michael Richards (Kramer) in timpul unui spectacol.

Reindeer Games e un film primit foarte prost de critici, dar mie mi-a placut la nebunie. Charlize Theron si Gary Sinise sunt foarte buni, as putea zice chiar si Ben Affleck, desi el e de obicei un dezastru. Filmul are o singura scapare: idiotenia raufacatorilor care se lasa pacaliti foarte usor de personajul lui Affleck, parca ar fi niste copilasi. Altfel, filmul e amuzant, antrenant, are si ceva scene de sex, si are parte si de un final neasteptat. Eu l-am vazut de doua ori si mi-a placut, am ras destul cat sa am o amintire foarte placuta. De vazut pentru Sinise, care e genial, dar il puteti vedea chiar si numai pentru frumusetea actorilor principali, tot veti fi multumiti.

Trainspotting ar putut fi un cliseu, dar a devenit un clasic. Ca sa il intelegi trebuie sa lasi la o parte toate preconceptiile despre ce inseamna filmele bune. Trainspotting nu e un film dragalas, el ridica niste intrebari in tine si te identifici in dilemele lui Renton, asta il face atat de atragator. Filmul nu respecta conventii, arata lucruri cutremuratoare, dar (si aici se vede talentul lui Boyle) nu este o lectie parinteasca, asa cum sunt zeci de alte filme. Talentul lui McGregor este miscator, dar preferatul meu e Robert Carlyle, care il joaca senzational pe Begbie, Sickboy si Spud ar fi putut usor deveni stereotipuri(visatorul, psihopatul, playboy-ul, prostanacul), dar actorii aduc adancime si complexitate. Danny Boyle creeaza o pelicula neconventinala, indrazneata si nepretentioasa. Filmul nu este nici usor de urmarit, contine unele din cele mai socante scene pe care le-am vazut (incursiunea lui Renton in cea mai respingatoare toaleta, moartea bebelusului, urmarea unei nopti de excese cand Spud umple de rahat cearceafurile unei tipe si apoi le arunca din greseala pe masa la care se aflau ea si parintii, ultima vizita a lui Renton la Tommy, moartea lui Tommy, etc). Filmul nu judeca si asta e minunat, el prezinta urcasurile si coborasurile din viata unor tineri scotieni dependenti de heroina, partile negative iesind in evidenta fara trucuri. Sfarsitul lasa loc de intrebari: o schimbare sau o recidiva, cat mai insemnau dorintele lui Renton pe langa dependenta? Trainspotting fiind un film antidrog pentru orice fiinta capabila sa inteleaga. Punct.