lLuciano
Profil nereclamat@lluciano

Am fost ieri la avantpremiera si pot spune ca am vazut un film, nu doar o animatie banala. Scenariul nu e cel mai complex si poate ca imprumuta destule elemnte din alte filme insa umorul, coloana sonora, emotiile pe care le primesti sunt cu adevarat puternice, iar per total e clar ca tot ceea ce face Pixar merita asteptarea.
Nu am citit aceasta serie de carti, insa cred ca se putea face mult mai mult din aceasta poveste macar in ecranizare, daca te bazezi pe o carte proasta macar nu luat totul de acolo.Bun, marketingul ne-a adus pe multi in fata unui ecran mai mic sau mai mare (eu insumi am ales sa-l vad la cinema – sala Epika) dar nu cred ca suspansul unui film poate fi facut de tehnica de filmare, care pur si simplu m-a enervat, in momentul scenelor de lupta cameramanului parca i se faceau electrosocuri. Dar asta deriva din scenariul slab care nu lasa loc de finaluri alterantive, stiam cu totii de cand ne-am asezat pe scaun cine va fi invingatoarea. Dar de ce? Ce atuuri are? Am inteles, e vorba de o societate inechitablila si in sfarsit cel mic si bun i-o trage celui mare si rau, dar modul in care se petrece acest lucru e incredibil de simplist. Persoanjele sunt foarte putin schitate cu 2-3 exceptii, iar dialogurile nu au nimic savuros, par banale si predictibile. Poate in urmatoarele 2-3 filme din aceasta saga vor reusi cumva sa fie mai buni insa de obicei intr-o poveste cu mai multe parti varful de lance este prima, iar in acest caz este o dezamagire. Mi-a placut Jennifer Lawrence si poate ca prestatia ei a mai ridicat un pic filmul, dar atat. Nota 6,5.

Un film minunat, care desi inspirat dupa carte lui Michael Lewis "Moneyball: The Art of Winning an Unfair Game" nu se rezuma la ceea ce americanii numesc "Sabermetrics" si asta in primul rand i se datoreaza lui Brad Pitt. Fiind un film biografic rolul nu ii permitea multe libertati mai ales ca Beane e un personaj foarte cunoscut in America, el fiind inca in activitate, insa lui Brad ii vine acest rol precum o manusa. Diferenta intre acest film si toate celelalte filme americane despre sport este ca nu urmareste deloc speech-uri motivationale si tensiune urmata de happy-end, insa arata o filosofie ce poate fi aplicata atat in sport cat si in viata de zi cu zi: atunci cand alergi si iesi intotdeauna pe locul 2 e timpul sa arunci toate ideile la cos si sa te reinventezi, sa creezi noi reguli pentru joc si sa joci dupa regulile tale...Naturaletea cu care Brad il joaca pe Beane vine probabil si din faptul ca cei doi sunt cam de aceeasi varsta si sunt doi oameni nascuti invingatori, insa cu siguranta se datoreaza in mare masura si geniului actoricesc al lui Brad Pitt. Doua vorbe si despre Bennett Miller: E un regizor tanar cu a carui munca de pana acum nu eram prea familiar insa cred ca acest film va fi unul foarte important pentru cariera sa. E greu sa faci un film bun de 2 ore fara efecte speciale, fara muzica extraordinara si care sa se concentreze in principal pe 2 actori fara sa ai o viziune clara asupra produsului finit. In final as spune ca trag nadejde ca Brad Pitt va pleca acasa cu o statueta in detrimentul lui Dujardin. Nota 8,6
Trecand peste faptul ca acest film calca in picioare ideea de Dumnezeu pe care noi o cunoastem filmul e chiar foarte slab. Ideea filmului ori nu e bine dezvoltata ori nu a existat de la bun inceput. Daca nu bagi in seama arhanghelii ar putea foarte bine fi un film cu zombie. In poveste nu s-a intrat chiar cu picioarele fiindca mi-a placut cum incepe povestea fetei si chiar si visele lui Jeep dar a inceput sa fie patetic cand batranica a inceput sa faca escalada in maghernita la' Bob si s-a terminat cu picioarele inainte cand la final nu mai intelegi nimic. Ma bucur pentru cei care au reusit sa gaseasca ceva interesant in acest film si imi pare rau ca nu v-am putut impartasi experienta caci ma asteptam la mai multe de la acest film.

Un film excelent, bazat in primul rand pe jocul actorilor, care sunt precum vinul, odata cu trecerea timpului devin si mai buni. In special mi-au placut Meryl Streep si Alec Baldwin care au facut niste roluri atat de savuroase ca mi-ar placea sa-i revad in aceasta formula oricand. Steve Martin, desi un pic mai sters, dar numai datorita scenaristului, a inchis perfect triunghiul. Acum am inteles perfect si micile lor glume din seara decernarii premiilor Academiei. Nu ratati acest film pentru ca este pur si simplu minunat.

Acesta este un film gresit categorisit drept comedie cand de fapt el este o drama cu happy end. Nu a fost un film rau ci mai degraba neasteptat. Nu atrage in mod deosebit dar nici nu stii sa spui ce nu ti-a placut, deoarece e bine facut , actorii joaca bine , dar totusi ii lipseste ceva. Ce pot spune ca mi-a placut, si asta pentru ca sunt fan Tarantino, a fost impartirea pe capitole.

Filmele bune dupa mine dupa mine se impart in doua catgorii filme de box-office cu multa stralucire si usor de inteles si filme de arta apreciate in special de critici si de adevaratii cunoscatori ai genului. Acest film face parte din a doua categorie si este un film care desi greu de inteles ar trebui vazut de toata lumea pentru ca are multe elemente de unicitate/raritrate. Scenariul este impecabil, si a fost chiar premiat de Academie pentru originalitate. Kate Winslet face un rol foarte bun, iar Jim Carrey arata o fateta diferita a personalitatii sale mult prea complexe. Filmul socheaza prin diversitatea de informatii si modul in care acestea sunt redate pe ecran insa este regizat exact ata cat trebuie. Finalul este unul greu de anticipat si chiar si atunci cand ruleaza creditele nu stii daca a fost un happy end.

Uma Thurman pare ponosita in "Motherhood". E principalul motiv pentru care ar trebui vazut filmul. De obicei arata dumnezeiesc, chiar si in filme unde nu joaca o zeitate, asa ca e bine de stiut ca poate sa fie si un simplu muritor. Jucand-o pe Eliza, o mama necajita a doi copii din West Village, New York , Uma e extrem de placuta si asa este si Minnie Driver, care o joaca pe prietena cea mai buna prietena a Elizei. Dar o prea mare parte a acestei comedii scrisa si regizata de Katherine Dieckmann pare sa fie un fel de pilot pentru un sitcom. Eliza e un blogger compulsiv, iar filmul urmareste o zi din viata ei chinuitoare ce prevede o groaza de sarcini. Per ansamlu e un film bunicel ce ar trebui vazut insa ma asteptam la mai multe inainte de prima vizionare.

O excelenta comedie romantica in care joca doi dintre actorii mei preferati Gerard Butler si Katherine Heigl , si care se inteleg de minune. Cele doua personaje principale se atrag tocmai pentru ca sunt atat de diferite, unul spune tot ce-i trce prin cap iar cealalta sta inchisa in cochilia ei. Rezultatul e unul dintre cele mai bune filme din segmentul sau in ultima vreme. si cu siguranta poate fi vazut mai mult decat o data.

Un film forte bun cu multa actiune si efecte speciale. Gerard Butler un adevarat fenomen zilele astea, joaca intr-o multime de fimle si nu o face rau deloc. Viitorul intotdeauna ia fascinat pe oameni, sau mai bine zis cunoasterea lui, insa scenariul in ciuda filozofiilor exprimate mai sus ramane unul fantezist , nici pe departe de viziunea unui Davinci deoarece societatea actuala desi la baza un 'rotten apple' este una echilibrata daca avem in vedere orice statistica in ceea ce priveste IQ-ul. A, si ca tot vorbeam de IQ ma opresc aici , pentru ca nu cred ca are rost o polemica filosofica aici. In orice caz eu nu vad posibila asa o dezvoltare a lucrurilor. Mi-a placut paralela dintre society si real world si felul comatic in care au fost exprimate, una forte colorata si alta extrem de gri. Mi-a placut grasul caci asta e foarte posibil , deja multi traiesc numai in realitatea virtuala. Nu sunt sigur ca insa mi-a placut dansul lui Michael C. Hall , recunosc ca nu am urmarit Dexter si nu stiu cum joaca, dar am impresia ca nu era normal ca villain-ul sa fac un mic dans inainte de confruntare. Sper ca nu v-am plictisit, concluzia mea e ca filmul e unul ce nu trebuie ratat.

De obicei nu scriu o parere la un film decat daca l-am vazut, dar voi face o exceptie. Cand am vazut atatea pareri proaste am zie sa ma uit la cateva secvente si bine am facut , m-am uitat la 3 secvente cu Razvan Vasilescu, Oana Pellea si Cabral si am descoperit ca desi buzele lor se misca , ceea ce se aude nu e vocea lor. Concluzie: mie nu-mi trebuie asa ceva, nu ma uit.

Un film minunat ce te tine in priza pana la sfarsit. Eu unul nu am fost foarte incantat cand l-au schimbat pe Bond, dar se vede treaba ca odata cu trecerea timpului Daniel Craig se simte din ce in ce mai bine in pielea lui Bond. M-am simtit foarte bine la filmul asta si asteptam urmatorul 007.
Un film cat se poate de real ce ne arata un Kevin Spacey foarte bun, un scenariu bine pus la punct alcatuit din mai multe drame personale, care impreuna arata si latura tragica a societatii transpusa foarte bine chiar in orasul succesului si al decaderii, Hollywood. Sfarsitul ne aduce un happy-end neasteptat, dar totusi nu la fel de flamboaiant ca in alte productii hollywoodiene, si asta pentru a nu strica originalitatea filmului. Mai trebuie sa spun ca o parere personala ca actrita Keke Palmer e ca o gura de aer proaspat si are viitorul asigurat, deoarece acum ne arata ca e si foarte versatila, o astept si in alte roluri cu placere.

O comedie britanica pana in maduva oaselor, dar un film ce ne readuce in prim plan iubirea pentru muzica in genere, dar in special pentru rock'n'roll. Actorii au fost extrem de buni si au intrat in atmosfera acelor ani in care oameni diferiti erau uniti in prietenii de dragostea lor pentru muzica, a fost buna si paralela intre libertinismul lor si obtuzitatea politicienilor ce nu vedeau cu ochi buni aceasta libertate. E un film diferit fata de orice altceva asa ca il voi cataloga si drept original, desi are la baza o poveste adevarata. Desi nu este si nu va fi vazut de catre vreo persoana sanatoasa la minte drept o capodopera, e un film bun ce trebuie vazut si mai ales auzit.

Minunat film, si cu adevarat necesar. Desi atunci cand Marvel a creat X-Men, Wolverine nu facea parte din echipa initiala, el a devenit cel mai iubit personaj , asa ca de ce nu un film numai pentru el. Necesar era si pentru ca in X2 apar multe lucruri din trecutul lui , dar nu vedem toata povestea. Si mai aflam si cum Xavier si-a gasit echipa de tineri cu abilitati pe care mai tarziu ii va antrena. Filmul mi-a placut cu adevarat si astept si alte povesti din lumea X-men, sunt captivante. Pntru Hugh Jackman, cred ca rolul Wolverine va ramane unul definitoriu.

O alta animatie marca Pixar, pe care am vazut-o cu placere. Acesti oameni nu inceteaza sa ma uimeasca ce povesti extraordinare reusesc sa spuna cu aceste animatii, care de mult nu mai sunt pentru copii. O aventura minunat condimentata cu momente comice, iar cand Frederickson a dat pagina cartii si a vazut lucrurile pe care dragostea lui Ellie le-a pus acolo, a fost un moment extrem de emotionant . Mai trebuie mentionata si coloana sonora care este foarte originala. Ce sa mai... un film pe care nu trebuie sa-l ratati.

Am amanat destul de mult sa vad acest film, oo... si cat am gresit. Ratatouille e un minunat film de animatie creat de cei de la Pixar in care eroul principal este carismaticul sobolan pe nume Remy, care isi doreste sa-si depaseasca conditia de sobolan si sa priveasca mancarea mai mult ca o arta decat o necesitate. Poveste are loc in Paris, si nu imi inchipui un oras mai bun decat acesta pentru o asemenea poveste incredibila, in care micutul sobolan ajunge 'chef-ul' numarul unu al Frantei. Filmul e emotionant, antrenant si extrem de bine realizat si deasemenea cu o frumoasa coloana sonora. Daca mai e vreun fraier ca mine care nu l-a vazut, nu mai pierdeti timpul, e genial.

Am vazut multe comenatrii proaste desprea cest film, dar pentru ca totusi are o nota mare am zis hai sa-l incerc. Vreau sa zic ca nu regret deoarece am constatat ca e un film bine facut, despre o tema deincercata de altii, viciul cumparaturilor. Cu toate astea s-au strecurat si accente romantice si legatura creata intre Rebecca si Luke e una frumoasa. Deasemenea am avut o mare placere sa-i revad pe actorii din spatele parintilor lui Becky. Au fost si lucruri care m-au deranjat, in special manechinele care se miscau si faptul ca exista 'support group' si pentru asa ceva, mai ales ca eu sunt impotriva acestei forme de terapie. In concluzie, e un film dragut ce merita sa-l vrezi cu jumatatea (se va regasi).

Simon Pegg e pur si simplu demential de funny, parca ar fi ruda mai talentata a lui Rowan Atkinson. Deasemenea mi-a mai placut cum a jucat Kirsten Dunst , desi s-ar putea sa fiu subiectiv caci eu sunt de mult de parere ca ea s-a nascut pentru Hollywood. Despre Megan Fox as vrea sa spun ca desi m-a incantat aparitia ei, pentru ca este o femeie extraordinar de frumoasa, daca nu isi alege un rol mai complicat care sa nu includa in primul rand aspectul va mai trece mult timp pana cand va primi vreun premiu important. Filmul e bun, eu unul i-am dat 8, si si-a atins scopul in ceea ce ma priveste , m-am distrat vizionandu-l.

O animatie excelenta care chiar poate fi un film pentru intreaga familie. Coraline e un personaj pe care ajungi usor sa-l indragesti, careia ii place enorm aventura si imediat ce se iveste oportunitatea nu ezita sa faca parte din ele. Printr-o mica usita ea patrunde intr-o lume idilica in care 'ceilalti parinti' sunt complet diferiti fata de cei din lume normala. Aici exista bucate alese, haine frumoase, parinti iubitori, o minunata gradina si... multi nasturi. Da , nasturi, caci toate vietatile de aici un nasturi cusuti in lod de ochi. Dar nu totul este ce pare a fi si Coraline se gaseste brus intr-un cosmar. Cu ajutorul pisicii si al lui Wybie reuseste intr-un final sa ajunga la un final fericit. E o poveste frumoasa si captivanta insa se apeleaza mai putin la sentimentele privitorului. Un regret am insa ca nu l-am vazut in 3D, dar chiar si asa a fost bun.