loreen

Dati dracului francezii asia! Un film stralucitor de simplu. Suna a oximoron, nu? Pai, aproape este, dar... "nu am gasit alta rima". Parisul e un loc unde arta este la ea acasa, e locul unde arta se manifesta in cele mai neasteptate locuri. Toti cei patru protagonisti sunt in aparenta niste ratati, au niste existente banale, dar in forul interior, spiritul artistic apare ca un laitmotiv care le modeleaza si le indruma povestea catre liman. Fie ca e vorba despre arta ilustratiei, cea culinara sau cea teatrala in primele trei cazuri, fie ca e vorba despre arta de a muri in cazul Paulettei, ea exista si se intampla in contextul destinelor celor patru, ii apropie indiferent de limitele sociale care aparent ii desparte. Paradoxul este ca in cotidian, aparent, un balbait - care, culmea! mai are si un nume care iti fractureaza limba -, un afemeiat, o anorexica si o decrepita senila cu o haita de pisici, nu ar avea nicio sansa la un milion de a trai si de a se simti bine impreuna; si totusi cei patru o fac. Un film despre prietenie, despre toleranta, despre incredere, despre iubirea ca deziderat greu de atins si totusi posibil. Memorabila scena in care Camille ii face un crochiu Paulettei, cand aceasta din urma tocmai plecase dintre cei vii.

Dupa 9 ani,dupa 9 ani care s-au scurs cu adevarat ,doi oameni se reintalnesc .Doi oameni care au pastrat in tot acest timp gustul dulce al iubirii.Doi oameni care au suferit pentru cuvintele pe care nu au apucat sa le rosteasca,doi oameni care s-au cautat fara incetare chiar daca asta nu s-a intamplat la modul real ci doar au cautat sa regaseasca misterul ,au cautat sa regaseasca magia acelei nopti pe care au trait-o. Am vazut doi oameni care au imbatranit cu adevarat fara machiaj si fara trucuri actoricesti. Timpul a trecut peste ei dar au ramas la fel de frumosi sufleteste,la fel de vii ,de prezenti .Am avut sentimentul ca timpul s-a oprit in loc ca ei sa se poata regasi ,sa-si poata spune toate lucrurile nespuse si in acelasi timp pentru a face loc altora.Uluitor cum de fiecare data ocoleau marile lor intrebari cum uitau sa vorbeasca despre viitorul lor sau cum se consolau la ideea ca viata lor ar fi fost nefericita impreuna. Final care pare frustrant dar acela este finalul de care avea nevoie acest film.Fara certitudini !!!

E un film in care mai degraba te intrebi daca moartea e atat de frumoasa ,de calda, de ce ne este atat de frica de ea.E un film in care cu greu poti sa rezisti sa nu te indragostesti de moarte. Distributia de exceptie,ideea interesanta,merita vazut!!!