mateicoman

Recent l-am vazut intr-o varianta intreaga, zic eu, cam 2h 45min sau, daca n-o fi intreaga, oricum mai mare decat cele mai vechi existente in urma cu cativa ani (pacat ca momentan nu e sub in romana pentru aceasta varianta). Este un film cu stil, o capodopera cinematografica realizata in variate registre si foloseste simboluri alese in cel mai fericit mod care exprima perfect caractere, stari si fapte, urmarind destine si evenimente petrecute in Germania in timpul Razboiului Mondial, pagini de istorie ce au influientat lumea contemporana. E un film de 10 (nota, nu ora)!

Sublimul muzicii, asa as caracteriza ce se percepe din acest film. Nu stiu cat adevar e in toata aceasta poveste, dar filmul este frumos.

Un film neasteptat de placut cu scene din viata, cu Daniel Auteuil tanar, smecher, cu plete, cu tot felul de situatii iritante (pentru personaje) si amuzante (pentru noi).

Secolul 16, inchizitie, ciuma, o dragoste sfarsita tragic si, in general, tot ce se intampla in film e pe baza de vrajeala. Numarul vrajitoarelor creste pe zi ce trece, riscand sa devina ocupatia de baza a femeilor in acele timpuri. Suprafata fiind constanta, conform formulei matematice, tensiunea creste (pe baza cresterii fortelor raului in zona). Ce-i de facut? Ori vedeti filmul, ori nu, una din doua! Cam asta se poate face. Iar daca cumva va place inchizitia il veti urmari cu si mai mare bucurie! Dupa cum ati vazut in ce conditii se desfasoara actiunea trebuie sa fiti de acord ca e o nota dezolanta

Filmul este bunicel, in nota vesela dar, la timpurile acestea, are destule momente de naivitate, specifice comediilor de prin anii '50. Nota 8 cu indulgenta!

O comedie specifica spaniola tesuta in jurul dictatorului F.Franco, chiar o comedie a erorilor am putea spune, a carei idee este utilizarea unei sosii a sefului statului spaniol prin intermediul careia sa se caricaturizeze generalul si regimul sau. Lucrul cel mai simpatic este ca sosia devine cam plictisita si nemultumita de "serviciul" sau si trece la actiune.

Este un film interesant cu marele actor C.Heston, un punct de vedere interesant, o estimare dramatica ce converge in mai multe puncte cu realitatea si care devine cu atat mai interesanta cu cat filmul se refera la o perioada situata destul de aproape de noi (anul 2022).

Am vazut si eu de curand acest film si consider a fi unul reusit, la care te simti foarte bine urmarindu-l. Se vede o mana de artist mare. Poate nu este exact ceea ce asteptam eu, sau mai bine zis ceea ce asteptam eu a fost mai slab reprezentat in film, dar e un film care merita a fi urmarit. Perceptia mea a fost ca totusi cele doua planuri din care e alcatuita povestea pot fi oricand separate si pot trai individual, adica, mai direct, se puteau face doua filme independente pe fiecare din aceste filoane, si foarte reusite amandoua. In gluma as zice ca probabil n-au fost bani decat de unul, venea criza, nu? Sincer, m-a zgaraiat putin asocierea acestor doua tipuri de teme. Asocierea mai multor teme intr-o idee comuna e obisnuita, dar a acestor tipuri de teme nu prea e obisnuita, dar la spanioli este posibil. Daca sunteti apropiati de filmele spaniole veti vedea tot felul de originalitati, aceasta despre care vorbeam aratand in clar natura lor sentimentala. Luat la general, e unul din filmele de dupa 2000 care imi plac.

Trebuie sa-i dam regizorului ce-i al regizorului. Serghei Eisenstein ne mai prilejuieste o ocazie sa putem rosti cuvantul capodopera. Que Viva Mexico! (1979) este un film (uitat) de mare rafinament, arta adevarata, construit in maniera de documentar artistic in prima parte, bogat in informatii valoroase, si apoi abordand latura fictiunii. Este un film la care insusi povestea realizarii lui e o uimitoare aventura. Subiectul sau este Mexicul, atat cel antic, civilizatia Maya, cat si Mexicul ulterior, de la momentul cuceririi de carte spanioli, precum si natura umana, surprinsa in esente ale ei de unul din marii artisti ai cinematografiei.

"Poveste din Tokyo" este un film de elita din cinematografia mondiala ce reda relatiile dintre generatii pe fondul schimbarilor care se petrec in permanenta in societate, generatie de generatie. Filmul analizeaza in profunzime probleme importante in viata oamenilor pe care le-as denumi in alt mod prioritatile lor. Este un film artistic, sensibil, realizat cu jutorul simbolurilor, fara mult zgomot si vorbe de prisos, un film pentru suflet si minte.

Este primul film cu Charlie Chaplin in care am ascultat vocea marelui actor. De asemenea joaca tipul personajului rau, chiar odios s-ar putea spune. Este un film noir, un film bun care lanseaza destule discutii despre contradictiile acestei lumi. Si timpurile s-au schimbat dar probabil odata cu varsta si Chaplin de Europa e diferit fata de cel american.

Ecranizare dupa un roman de Jules Verne, un film frumos a carui actiune se desfasoara in secolul 19, despre incercarea romanilor din Transilvania de a se rupe de Imperiul Austriac si a se uni cu Moldova si Tara Romaneasca. Este si un film de dragoste, actiunea lui fiind invaluita si de mister, si anume al acelui castel din munti.

Un personaj asa de simpatic precum baietelul din acest film "Tito si eu", n-am mai vazut de mult timp. E o figura, atat la propriu cat si la figurat.

Interzis celor care se simt batrani. Cei care se simt tineri, indiferent de varsta vor gusta aceasta comedie iugoslava. Este cam din aceeasi "tulpina" cu renumitul film El verdugo al importantului regizor spaniol Luis García Berlanga. Pentru iubitorii umorului de atmosfera mai sumbra, care nu au superstitii vizavi de ciocli, filmul " Maratonistii fac turul de onoare", despre care am citit ca a avut un succes imens in epoca, ne prezinta o familie tampita de ciocli care se intinde pe 6 generatii si care se rafuieste cu o familie de gropari. Desi subiectul e, dupa cum vedeti, din aceasta lume mai putin obisnuita pentru o comedie, creeaza o atmosfera vesela, cu momente comice remarcabile. Eu vi-l recomand, chiar daca la final situatia scapa de sub control de dragul senzationalului. Oricum toate tampeniile care se intampla in film pregatesc asta cumva.

Bucuros sa descopar aceasta relativ noua comedie belgiana bine notata si cotata international, am fost dezamagit de majoritatea glumelor belgiene, marca Holywood a acestor ani. Filmul e bun dar nu din punct de vedere comic. Cu siguranta comedia lui e slaba. Doi tipi, reprezentanti ai marlanimii de ieri si de azi - posibil o idee a realizatorului - care se accidenteaza datorita prostiei lor la un utilaj agricol, se razbuna nejustificat pe oamenii intalniti. Vrand sa cera daune firmei producatoare a utilajului se deplaseaza la sediul firmei unde se aleg doar cu o calatorie in strainatate, in rest o confuzie si o surpriza neverosimila pentru ei. In afara de doua-trei poante mai lumesti, restul sunt marlanesti, la care, pentru a rade, trebuie sa fii conform unei vechi vorbe romanesti, care spune ca: cine se aseamana, se aduna. Foarte curios ca acest gen de filme, aceste asa-zise comedii, sunt bine primite de publicul actual.

Eleganta este cuvantul de ordine si a acestui film al lui Visconti privitor la imaginea sa. Istoria zbuciumata a unei familii germane de industriasi siderurgisti in timpul ascensiunii la putere a lui A. Hitler. Se scot in relief lucruri crude si aranjamente politice iar spre final nebunie generalizata sub toate aspectele.

Nu stiu ce-au avut in cap realizatorii filmului, ideea e frumoasa dar comedia e buna pentru sadici nu pentru oameni normali.

O comedie ruseasca, moderna, cu priza la adolescenti, despre 'lumea" tineretului acestor timpuri, realizata prin impletirea vietii actuale cu fictiunea basmului, reiesind un coctail cu gust (bun).

Filmul are pe afis multe nume grele ale comediei si este,asa cum au mai aratat si ceilalti postatori, structurat in patru povesti total separate,fiecare bazandu-se pe cate un cuplu mari de actori. Desi ambilor actori(Jane Fonda si Alan Alda) nu le e deloc straina comedia,in acest film au fost pusi sa joace altceva,parca scenele cu ei sunt din alt film. De slaba factura este si "partitura" lui Michael Cane. Doar Walter Matthau si "cuplul" Richard Pryor-Bill Cosby au dus greul in acest film de comedie,sau altfel spus au fost magistrali,de fapt partea a doua a filmului "salveaza" aceasta comedie. Si ca discutie generala,filmele de acest gen,ras cu plans,sunt esecuri sigure. Si asa filmele au ceva mai mult de 1 ora ,daca si in acest timp faci ghiveci...

Desi exista o alta varianta din '60 despre care se vorbeste, eu o prefer pe aceasta din '84. E o ecranizare foarte placuta a romanului "Suflete moarte", in 5 episoade, fiecare avand, cu aproximatie, peste 1h. Importanta capitala a lui Nikolai Vasilievici Gogol in literatura este cunoscuta si ne face placere sa o reamintim de fiecare data. Voi cita dintr-o carte ce spune un alt scriitor renumit despre autor, asa ca vor fi ghilimele, iar ochii cat cepele la transcriere :) : "Proza lui Gogol este, cel putin, cvadridimensionala. El poate fi comparat cu contemporanul sau, matematicianul Lobacevski, care a aruncat in aer lumea euclidiana..." - Vladimir Nabokov Cartea e valabila la fel de mult si astazi in toate privintele, nu doar in ce priveste personajul principal, atat de mult laudatul "supravietuitor" Cicikov. O recomand, cititorul de carte o sa se amuze copios de modul de caracterizare a personajelor, chiar si numele lor sunt distractive: Nozdriov, Sobakevici, Manilov, Popliovin, Ziablova, care inseamna, in ordine, nara, caine, atragator, scuipat, friguroasa, ce mai, spus in cateva cuvinte, matura cu ei intr-un stil fantastic de frumos. Cu finete, foarte serios si cu glume spirituale, ce-i da unicitate, autorul ne ofera o opera care dainuie in secole. Si stilul romanului e deosebit, ca o povestire, de parca autorul are o discutie cu cititorul, nu prea obisnuit, lucru ce intra si el la ceea ce numesc raritate, sau de ce nu, se poate spune ca romanul e o "spovedanie" cu har. Intr-un cuvant, romanul este fascinant, desi autorul, in original, il numeste poem. Iar despre film vom spune ca intr-o localitate de provincie apare un personaj necunoscut, un consilier pe nume Cicikov, foarte interesant si cu o propunere neobisnuita. Urmarind insusirile sale veti rade si veti "plange" in aceeasi masura. Daca altii umbla dupa "potcoave de cai morti", el umbla dupa "cai morti". Imaginea vizitelor distinsului Cicikov e superb redata in film. Chiar daca actorii rusi sunt mai putin cunoscuti (si nu-i vina lor), in distributie il regasim pe Aleksandr Kalyagin, cunoscut din marile filme facute de Nikita Mikhalkov. Remarc in mod special actorul care joaca rolul lui Gogol, ce ne ofera, la randul sau, niste momente memorabile. Cei care nu sunt obisnuiti cu fantasticele scrieri ale autorului pot incepe chiar cu aceasta capodopera a sa. Cartea beneficiaza de doua superbe traduceri in limba romana (pe care le cunosc), una facuta de T. Arghezi & Co si alta de Emil Iordache. Avantajul vizionarii acestui film este ca dupa aceea vezi mult mai clar cate "SF-uri" s-au facut pe lumea asta.