mihai-o

O gură de aer proaspăt în atmosfera prea densă a filmelor de groază mediocre sau proaste din ultimii ani. Narativ, filmul nu aduce nimic nou, însă reuşeşte să folosească mediul claustrofobic şi tensiunea dintre personaje pentru a ne speria ca la carte. Imaginea este chiar foarte bună, compoziţia isteaţă ajutând la realizarea atmosferei, lucru care se vede de exemplu în ultimele scene. În ansamblu, un film de groază eficient şi inteligent.

Documentarul lui Michael Moore prezintă o "boală" a Americii despre care prea puţini vorbesc (cel puţin dincoace de Atlantic): sistemul de sănătate controlat de corporaţii. Deşi, în stilul său caracteristic, Moore este cât se poate de părtinitor, tocmai critica lui acidă la adresa neajunsurilor societăţii americane face filmele sale atât de remarcabile şi îl ajută să trateze un subiect controversat într-un mod cât mai captivant. Ca în toate documentarele sale, Moore ştie cum să-şi convingă publicul că are dreptate (chiar dacă în unele privinţe părerile lui sunt exagerate şi greu de înghiţit).

Din punct de vedere vizual, filmul este fără îndoială impresionant, iar structura narativă împrumutată din Rashomon este inteligent utlizată, dând naştere unei poveşti captivante. Din punctul meu de vedere, e cel mai bun film wuxia.

Filmul reuşeşte în primul rând datorită lui Jack Black, un tip care ştie să se prostească fără să arate ridicol. Black este clar în elementul său în rolul maestrului care le împărtăşeşte micilor învăţăcei secretul rockului. Apropo, copiii se descurcă surprinzător de bine ca formaţie... În ansamblu, School of Rock este distractiv şi incitant. Un mic avertisment: dacă nu sunteţi pasionaţi de genul ăsta de muzică, s-ar putea să vă treziţi convertiţi până la final.

O poveste captivantă, cu personaje mai interesante decât am văzut în majoritatea filmelor de ficţiune. Deşi subiectul pare ridicol şi plictisitor, filmul te atrage într-o lume despre care puţini ştiu că există. Povestea luptătorului umil care se ridică împotriva campionului arogant poate fi un clişeu întâlnit prea des în filmele despre sport, dar aici ea pare foarte proaspătă, iar elementele comice reuşesc să destindă atmosfera altfel tensionată şi să facă filmul mai distractiv. The King of Kong este fără îndoială cel mai bun documentar din 2007, o realizare impresionantă având în vedere "recolta" acestui an. Faptul că nici măcar nu a fost nominalizat la Oscar spune multe despre procesul de selecţie al Academiei Americane de Film. Recomand călduros filmul nu numai celor cărora le plac jocurile şi competiţiile, ci tuturor celor care vor o poveste emoţionantă cu personaje remarcabile.

Un film aparte, presărat cu umorul şi energia lui Dave Chappelle şi dinamica originală a lui Michel Gondry. Mai mult decât înregistrarea unui concert, filmul combină talentul celor doi pentru a captiva publicul.

Umor englezesc+comedie romantică+apocalipsă zombie=reţeta unui film surprinzător de distractiv şi inteligent în acelaşi timp. Wright şi Pegg cultivă perfect elemente din filmele lui George Romero şi John Russo, aducând un omagiu filmelor de groază, fără însă a dilua comedia proprie.