miss.jo

O extraordinara poveste de dragoste dintre o tanara a carei mama o obliga sa se casatoreasca cu un barbat bogat si ii interzice sa isi asculte inima si sa fie iomporeuna cu cine doreste.

Singurul film care m-a terorizat timp de aproape 3 ani este The Ring.Si acum cand intru si vad o poza cu Samara mi se face frica.Timp de 7 zile stateam ca pe ace sa vad daca mi se intampla si mie ce li s-a intamplat personajelor;)).Ce e drept e ca aveam 11 ani pe atunci ,iar filmul este sub 15 ani(nu stiu de ce aici e pus sub 12 ani...whatevar:-j)ce conteaza este ca nu am mai avut curaj sa vad si celelate doua parti.Poate imi voi face curaj si voi reusi sa trec peste problemele mele legatye de acest film si sa le vad caci intradevar merita..Filmul este de nota 10 poate am putea adauga chiar si un plus.P.S. am vazut ca a scris cineva intr-un comentariu ca ideea filmului este originala:D...ei bine,nu e.Originalul este un film asiatic numit Ringu(sper sa nu ma insel:">).OK dragilor,vizionare placuta:*

Ideea pe care este bazat filmul este geniala,cred ca multi si-ar dori sa fie in locul personajului principal sau poate nu:).Acum am observat ca tot mai multe filme incearca sa fure cate ceva de la filme precum acesta:).Oricum avand in vedere ca aici trebuie sa imi exprim opinia despre film,pot spune ca merita vazut,dar nu cred ca oricine il poate aprecia la adevarata valoare.Mie una ,filmul imi pare mai mult drama decat comediefanteziedragoste:) si asta prin simplul fapt ca nu era nimic amuzant la faza ca personajul repeta ziua la nesfarsit,intradevar au fost si cateva faze comice dar atat,in niciun caz comedie:).Ma voi opri aici pt ca daca mai scriu mult,sigur voi posta si cateva spoilere:)),ceea ce nu ar fi corect pentru cei ce vor sa vada filmul:D.Nota mea este 9:)

Categoric, Brüno nu este pentru inimile slabe (se pare că şi regina Marii Britanii a cerut să-l vadă, să sperăm că a supravieţuit). Şi nici pentru fălcile slabe, căci noul film al lui Sacha Baron Cohen ar fi în stare să-ţi disloce maxilarul (de râs, dacă nu aţi înţeles) cu periplul său dement prin Viena, Milano, Statele Unite sau... Pământul de Mijloc (a se citi Orientul Mijlociu). Părăsit de iubit şi concediat de la cârma celei mai celebre emisiuni de modă din ţările de limbă germană (cu excepţia Germaniei!), Bruno pleacă în Statele Unite unde îşi joacă absolut toate cărţile (dar şi diversele părţi atârnânde ale corpului) în încercarea disperată de a deveni "cel mai celebru austriac de la Hitler încoace". Un sinopsis al filmului nu are rost să adăugăm aici din simplul motiv că subiectul este hiper-simplu (Bruno nu va repeta performanţa lui Borat de a fi nominalizat la Oscarul pentru scenariu) şi supărător de liniar. O enumerare a situaţiilor "tari" nu este nici ea de dorit, căci orice menţionare a vreuneia dintre pastilele roz ale protagonistului este de fapt un spoiler, aşa că mai bine mergeţi la cinema ca să vedeţi Bruno, cu precizarea că filmul este interzis minorilor. Din păcate, pe la jumătatea lui Bruno n-ai cum să nu uiţi pentru o clipă de hohotele de râs (căci da, Sacha Baron Cohen îţi smulge hohotele de râs de parcă printre numeroasele accesorii sexuale ale alter-egoului său, înfăţişate cu obstinaţie, s-ar afla şi pene de gâdilat) şi să-ţi pui câteva întrebări despre scopul acestui demers aşa-zis satiric. Dacă Borat era obligatoriu de privit pentru felul în care explora prejudecăţile şi xenofobia americanilor (un stadion întreg ovaţionând când ziaristul kazahstanez ciripeşte "fie care George Bush să bea sângele tuturor bărbaţilor, femeilor şi copiilor din Irak" este o imagine imposibil de şters de pe retină), Bruno explorează ce, homofobia americană? Cum, agresând sexual un proeminent politician? Năvălind gol-puşcă în cortul unui vânător ultra-straight din Alabama? Bălăngănindu-şi penisul în faţa unui focus group menit să-i evalueze proiectul de show tv? Dacă giumbuşlucurile lui Borat aveau trimiteri variate şi ajungeau cumva să fie şi amuzante, dar şi relevante (accent pe ultimul adjectiv), Bruno nu obţine decât reacţii scandalizate FIREŞTI. Prea mult umor gros şi o liniaritate deranjantă ştirbesc mult din farmecul acestei noi aventuri demente a lui Sacha Baron Cohen, categoric de privit deşi e departe de savoarea, miezul şi trimiterile excelentului Borat. Probabil marea diferenţă dintre cele două filme este reprezentată de "atributele" protagonistului. Pe Borat nu aveai cum să nu-l adopţi imediat, punându-i "scăpările" de conduită pe seama originii şi apreciindu-i călătoria prin Statele Unite cu bunăvoinţa firească din faţa oricărui om în stare de orice pentru a-şi atinge visul (în acest caz să-i pună traista în cap Pamelei Anderson, s-o aburce pe umăr şi s-o ia la sănătoasa spre un ipotetic happily ever after). Spre deosebire de Borat, Bruno este un obelisc de superficialitate, o scorpie în stare să calce pe cadavre (mai ales dacă sunt bine îmbrăcate sau de celebrităţi), iar pentru el fericirea nu-i decât o cât mai mare expunere în media, indiferent de condiţii. Bruno eşuează şi la capitolul satiră, întâlnirile sale de gradul trei cu diverse "personalităţi" (vii sau moarte, vezi geniala partidă de sex cu "Milli de la Milli Vanilli", observată de un "medium" incredul) la fel de false ca şi protagonistul derapând în conversaţii inepte salvate de replici trăsnet precum "I'm really into issues" sau, în ceea ce priveşte issue-urile adoptate de vedete, "Clooney's got Darfur, Sting's got the Amazon, and Bono's got AIDS! Luckily, there was still one shithole left to fix: the Middle Earth!". Prea puţin, chiar şi pentru puţinele minute ale filmului, 81 la număr... O bătaie cu dildo-ul la fund pentru traducător, care face harcea-parcea jargonul germanofil şi pseudo-germanofil al lui Brüno, traducându-i conştiincios toţi termenii săriţi de pe fix cu non-echivalente româneşti enervant de anoste! "Ză schwartz list" devine "lista neagră", "I couldn't even schtupp RuPaul" (era vorba de fapt de politicianul republican Ron Paul) "n-am putut să i-o trag lui RuPaul", iar la "you didn’t put any voodvind instruments up your Auschwitz?" pur şi simplu am evitat să citesc traducerea (o fi fost "ţi-ai înfipt vreodată un instrument de suflat în fund?"). Eforturile verbale ale lui Brüno, care-i dezorientează delicios interlocutorii astfel încât aceştia aşteaptă de obicei aproximativ o secundă înainte de a răspunde, au fost excelent traduse de Robert Ciubotariu, dar deplorabil adaptate! Aşa doar vorbitorii de limbă engleză (şi eventual germană) vor aprecia cum se cuvine savoarea enormităţilor austriacului obsedat de celebritate.

Ăştia zici c-au înnebunit! Dacă la filmele cu actori ne poartă din dudă-n dudă, uitând cum se construieşte un scenariu, cum se structurează o secvenţă, cum se dirijează o mizanscenă şi cum se compune cadrul, cu animaţiile, în schimb, nu mai contenesc să ne uluiască. Spunea Gorzo recent că Pixar scoate an de an câte-o micuţă capodoperă: "Ratatouille", "Wall E", "Up"... Ei bine, uite că nici John C. Donkin şi Lori Forte, de la Fox, nu se lasă: după primele două "Ice Age"-uri, ceea ce ne-am fi putut aştepta să fie o sechelă polio cu încercări cabotine de resuscitare prin 3-D, se impune ca un regal non-stop de delicii, pe toate planurile: scenariu, regie, dialoguri, umor... şi, evident, grafică - la nivelul căreia stereoscopia se armonizează perfect. Şi ştiţi ce-i interesant şi revelator? Mi-am dat seama de asta văzând doar varianta bidimensională a filmului, astfel încât nu făceam decât să-mi imaginez cum ar arăta în relief - ba mai mult, regretam că n-am prins-o pe cealaltă, jinduind să savurez din plin efectele; adică exact invers decât la acele 3-D-uri gratuite şi ostentative unde-ţi doreşti să te mai lase naibii-n pace cu cascadoriile în perspectivă, măcar să poţi urmări în ticnă câte-o însăilătură scenaristică oricum schiloadă. Aici, recursul la tehnica 3-D se justifică din plin, prin concepţia grandiosului spectacol al coborârii eroilor în lumea de sub gheaţă, cu toate acele decoruri fabuloase şi aventurile pe care le pătimesc pe-acolo, iar unghiulaţiile destinate să valorifice la maximum stereoscopia rimează perfect cu tensiunea secvenţelor, în cheie fie comică - extraordinara coborâre pe derdeluş, a lui Sid (voce: John Leguizamo), cu ouăle de dinozaur, la început - fie dramatică - alunecarea aceluiaşi spre cascada de foc, zborurile cu pteranodonii, sau confruntările cu Rudy. Aşadar, scenariul e construit dibaci, isteţ şi eficient: o structură clasică de călătorie cu dus-întors, beneficiind de toate ingredientele proprii reţetei, ideală pentru ca regia (Carlos Saldanha şi Mike Thurmeier) să asambleze pe parcurs fel de fel de incidente captivante - şi, mai ales, gaguri. Evident, aici se găseşte punctul forte al filmului. La fel ca în cazul atâtor alte animaţii super-fanteziste, avem de-a face la urma urmei cu o fabulă care trimite la năravurile, idiosincraziile, automatismele şi ideile preconcepute ale contemporanilor noştri - şi chiar mai mult decât atât. Filmul abundă în referenţialităţi cinematografice, toate îmbinând dezinvoltura, discreţia şi bunul gust (şi nu-mi pot reprima regretul că multe dintre calambururi se vor pierde total prin dublaj, în cazul copiei 3-D; măcar noi, privilegiaţii subtitlurilor, am avut şansa de a le depista din sound-track). Ar fi păcat să-ncep acum să dau exemple, atât fiindcă nici una dintre poante nu merită dezamorsarea prin spoiling, cât şi ca să nu le nedreptăţesc, prin selecţie, pe celelalte. Efectiv, te uiţi la film zâmbind tot timpul, cu dese izbucniri în hohote - iar la sfârşit porneşti agale spre ieşire cu acea stare de saţietate dulce pe care ţi-o dăruieşte un tortuleţ savuros, cumpănit la fix ca să nu ţi se-aplece.

Urmareste o intalnire prietenoasa si plina de magie dintre doua mici creaturi dragute: ele vor trebui sa-si uneasca puterile pentru a infrunta fortele raului si a salva lumea. Warlock Desmond Spellman cel rau jura sa o distruga pe mica Vrajitoare Wendy pentru a-si urma planul diabolic de a controla lumea. Hotarate sa-si salveze nepoata dar si mai important propria piele, matusile lui Wendy, Gert, Gabby si Fanny, o iau pe Wendy la Sunnybrite Resort in Catskills. Acolo ele spera sa se amestece in multime pentru a nu-si folosi puterile de vrajitoare. Dar in scurt timp descopera ca locul avea deja cativa musarifi nepoftiti: un grup de fantome aflate in vacanta inclusiv Ghostly Trio cu Casper.Prin ce aventuri va trece Wendy ,micuta vrajitoare,puteti afla doar urmarind acest film palpitand la care mai mult ca sigur nu te vei plictisi.

Genial.Finalul este total neasteptat ,iar actorii au fost alesi foarte bine pentru rolul pe care trebuia sa il interpreteze fiecare:).Despre muzica si calitatea imagini nici nu mai vorbesc:).Poveste pe care se bazeaza filmul este interesanta si te face sa te bucuri de fiecare moment.Nicole Kidman si-a demostrat inca o data talentul actoricesc fapt pentru care filmul intra in topul meu si primeste nota 10:)...altceva chiar numai stiu ce sa spun:)...merita sa-l vizionati:*

Dupa o sarcina de 2 ani in strainatate a FBI-ului, Henry (Colin Hanks) se intoarce acasa in Shreveport, Louisiana, sa se alature fortelor locale. In absenta sa, mama lui, Marty (Meg Ryan), candva supraponderala si nefericita, este acum supla si vivace, dorita de barbati de toate varstele, pe ale caror atentii le accepta bucuroasa. Henry nu face fata foarte bine acestei noi variante a mamei sale, candva foarte domestice. Cu toate astea, logodnicei lui, Emily (Selma Blair), ii place maniera libertina a viitoarei sale soacre. Ea incurajeaza comportamentul scandalos al lui Marty - in fond, daca ai cu ce, nu te sfii! Ca sa fie cum se poate mai rau, Emily il critica constant pe Henry, care nu pare sa aiba parte de liniste din cauza femeilor din viata sa. Tommy (Antonio Banderas) si cei doi asociati europeni ai lui, Niko (Tom Adams) si Jean-Yves (ELI DANKER) intentioneaza sa fure o statuie celebra "Mama si pruncul" a lui Bernini, care este momentan imprumutata la Galeria de Arta R.W. Norton din Shreveport. Cand se intalneste intamplator cu atragatoarea Marty plina de viata, se lasa distras. in timp ce inca se gandeste sa fure statuia lui Bernini, Tommy se indragosteste de Marty, lucru ce complica situatia. De asemenea, il vede pe fiul ei ca pe o povara. Cand seful de la FBI, John Conrad (Keith David), ii da ordin lui Henry sa urmareasca fiecare pas al cautatului hot international de arta, Henry afla ca va fi in umbra lui Tommy - tipul care se intalneste cu mama lui. Asta inseamna ca o va spiona pe mama sa, ca va trage cu urechea la convorbirile lor intime. A asculta discutiile din pat din timpul interludiilor romantice face parte din slujba sa. Dar cum faci fata cand e vorba de mama ta? "Mama are un nou iubit" si tocmai s-a apropiat un pic prea mult de casa!

"Coco Chanel" urmăreşte copilăria nefericită şi prima parte a vieţii celebrei creatoare de modă franceze Gabrielle Bonheur Chanel. După moartea mamei lor, surorile Gabrielle şi Adrienne sunt abandonate de către tată într-un orfelinat, iar mai târziu sunt forţate să-şi câştige singure existenţa. După ce este cântăreaţă într-o cafenea pariziană frecventată de către soldaţi bădărani şi cusătoreasă în atelierul unui croitor de provincie, tânăra Gabrielle devine protejata bogatului Etienne Balsan şi prietena fostei iubite a acestuia pe nume Emilienne d'Alencon. Îndrăgostită de atrăgătorul englez Arthur Capel, nonconformistă şi rebelă, feministă şi încăpăţânată, Gabrielle "Coco" Chanel îşi manifestă talentul de designer vestimentar creând iniţial pălării pentru doamnele din Paris şi apoi haine simple cu o croială masculină, caracterizate prin stil şi eleganţă. Având origini modeste şi provenind dintr-o familie foarte săracă, această femeie înzestrată cu o personalitate puternică şi cu idei inovatoare a reuşit să se transforme într-un simbol mondial al succesului şi al libertăţii de expresie artistică. Filmul este bazat parţial pe lucrarea biografică "L'irreguliere" a autorului Edmonde Charles-Roux.

In prima parte, dupa absolvirea MBA-ului Jenny Morgan este uluita ca are oferta sa primeasca o oferta de job de la Oliver Caldwell, rebelul director al corporatiei CCI. Imediat in ziua urmatoare, la bordul unui avion spre Paris ea se supara teribil cand realizeaza ca printr-o greseala teribila job-ul ei de vis va fi de... dadaca a copiilor sefului. In a doua parte Jenny Morgan, o dadaca atragatoare,care prin nu se stie ce minune reuseste in sfarsit sa cucereasca inimile nazdravanilor copii ai sefului sau Oliver Caldwell.Indragostita nebuneste de seful sau si afland ca si acesta ii impartaseste sentimentele,Jenny este in culmea fericirii mai ales cand afla ca a primit un post de manager in compania lui.Toate bune si frumoase pana cand in calea fericirii lor intervin anumite probleme cu care protagonistii acestui film trebuie sa se confrunte.

Al Oliver (Tom Arnold: MINCIUNI ADEVaRATE, NOUa LUNI) era un tanar jucator de golf incepator, dar asta era cu mult timp in urma. Acum fara job si fara bani, cu un teribil ghinion, este in cautarea unui job din care ar putea castiga ceva. intr-un final gaseste un job ca instructor de golf si pregateste un grup de copii problema de la Clubul de Golf. Prima lor experienta este descurajanta insa cand viata ii pune la incercare isi aduna toata dorinta de a castiga si obtin cel mai bun scor. Nazdravanii Golfului este un amestec exploziv de drama si comedie care va fi pe gustul toturor fanilor sportului cu o doza de emotie.

Uite cum sa sta treaba…hai sa uitam ca vampirii sunt frumosi, ca au totusi un suflet, ca mor de fiecare data cand ucid si ca inca mai plang dupa iubirea pierduta. In atingerea baghetei lui Quentin Tarantino au iesit niste vampiri teribil de petrecareti, care se ascund intr-un bar, mai mai ca fac bai cu tequila si danseaza formidabil pe mese. Eh, din pacate, atunci cand soarele apune vor sa cineze si atunci renunta putin la a mai fi prietenosi si devin urati ca dracu, niste monstruleti cu bot de sobolan si teribil de insetati…dar nu de tequila.

Intotdeauna am avut oarecare prejudecati in legatura cu filmele cu zombie. Fie ca le-am considerat stupide, de un comic involuntar provenit chiar din penibilitatea situatiilor scarboase si fabuliste, fie ca le-am considerat pur si simplu de un plictis rar ajunsesem sa cam stramb din nas ori de cate ori auzeam de filme cu cadavre umblatoare si infometate. Mi-am calcat insa pe inima si am urmat o recomandare: Dead Snow .rimul plus pe care l-am acordat filmului il reprezinta simplu fapt ca este o pelicula europeana, mai precis din Norvegiaca din trailer mi-a placut coloana sonora si imaginea, deci un al doilea plus. Vorbind acum numai si numai despre film, actiunea se desfasoara alert, nu lasa spectatorul sa studieze zgarieturile de pe tavan de plictiseala, jocul actorilor este destul de bun, iar tenta pala de umor provoaca zambete, poate chiar chicote, dar fara sa estomepeze caracteristica dominanata: horror. Chiar daca avem parte pe alocuri de violenta exagerata, poate un pic cam gratuita, nu se ajunge la ridicol, si doar putin tembel sa fii incat sa te pufneasca rasul la scena teribila cand victima e partial constienta in timp ce doi zombie nazisti ii scot organele interne. Zombii nu sunt un les fara creier care se taraste pe un covou din cimitir ci par a fi cat de cat umani, caci sunt capabili sa urmareasca, sa vaneze, sa se camufleze si cel mai important sa lupte. Nu arata nici foarte dezgustator, caci de…sunt totusi inghetati si se conserva.

O pereche de escroci este invatata minte de doi bebelusi haiosi. Bucura-te de scamatoriile lui Billy si ale Tinei in planul lor romantic de a-si impaca parintii. Farsa unei familii zgomotoase care implica o bunicuta spargatoare de banci, cativa spargatori incompetenti, doi parinti indragostiti si o pereche de pusti precoce (si, daca esti un tip rau, extrem de periculosi!).

Ok, so far so good.Sunt intr-un fel dezamagita si de aceasta serie.Serialul se bazeaza pe seria "Vampirii sudului" scrisa de Charlaine Harris.Veti gasi acest serial interesant.Sookie este o fata dintr-un mic orasel, Bon Temps, Louisiana.Viata ei se complica , atunci cand vampirul Bill se muta in oras.Ceea ce il face pe Bill partenerul perfect pentru ea, este faptul ca nu il poate "auzi".Sookie este telepata si toata viata a avut robleme din cauza asta.Insa, in urma cu 2 ani vampirii au iesit din anonimat iar lumea stie de existanta lor.Sunt acceptati deocamadata, deoarace japonezii au inventat sangele sintetic care ii poate satisface pe vampirii..Insa asta nu inseaman ca vampirii vor fi acceptati cu una cu doua, iar Sookie este acum in pericol din cauza asocierii ei cu Bill Compton...Serialul , ata si cartile, sunt dedicate unui public mai matur.Ce ma dezamagit la serial, este ca a deviat prea mult de la actiunea cartii.S-au inventat personaje, s-a schimbat actiunea si cursul ei si nu pot spune ca a fost o imbunatatire.

Aseara am vazut si eu Terminator: Salvation. Dragut ce pot sa zic. Efecte speciale la greu, ce-i drept asta e si farmecul filmului. Christian Bale este destul de convingator in rolul de John Connor desi mi-ar fi placut sa-l fi vazut pe Edward Furlong in locul lui. Acelasi Edward Furlong pe care l-am vazut in Terminator 2 si in American History X ca frate al lui Edward Norton.As vrea sa pot povesti ce se intampla in film mai pe larg dar e cam greu din moment ce toata actiunea se rezuma la Skynet vs The Resistence + efecte speciale ;)).Regizorii si scenaristii au reusit sa gaseasca o cale de a prelungia seria Terminatorului si cred ca si urmatoarele 2 parti pentru care deja sunt semnate contractele vor fi suficient de “pompate” cu impuscaturi si efecte speciale incat sa garanteze sali pline la cinema.Intre timp ma bucura sa-l vad pe Anton Yelchin in rolul lui Kyle Reese, adolescentul-viitor tata al lui John Connor. Stiam ca are potential si talent asa ca am sa urmaresc evolutia lui si in filmele ce vor urma.Alta chestie care imi gadila orgoliul e ca pe coloana sonora apare din nou You Could Be Mine din Terminator 2.Per total a fost chiar ok.Nota 8

Doamne!!...nu imi vine sa cred,am dat peste film din intamplare,e chiar adevarat ca atunci cand cauti ceva nu gasesti ,dar cand numai ai nevoie de acel ceva si ai uitat complet de el il gasesti;))...filmul l-am vazut intr-o seara la TV,pe atunci nu aveam internet deci nu aveam cum sa caut detalii despre filmul pe care tocmai il vazusem...chiar nu-mi vine sa cred ca am dat peste filmul asta,sincer,a fost unul dintre cele mai emotionante filme pe care le-am vazut pana acum,oricine cred ca ar scapa cateva lacrimi...prietenia si devotamentul personajului

Filmul a fost foarte interesant.Unic.Mi-a placut sa urmaresc fiecare aventura prin care a trecut Chris:D.Eu una nu as putea sa fac ce a facut el,chiar daca as vrea ,nu m-as vedea in salbaticie,fara telefon,prieteni,familie,internet:))si mancare buna;))...mai ales ca nu as putea vana...1 pentru ca mi-ar fi frica 2 pentru ca mi se face rau cand vad sange;))si 3 pentru ca nu stiu:)) ...am inteles ca filmul a fost facut dupa o poveste reala ...nu stiu cum ar putea cineva sa lase totul si sa plece asa...in salbaticie...dar,pana la urma cred ca toti simtim asa,cand ne saturam de toate prostiile astea care practic ne conduc viata,banii,politicienii si toti care vor putere,care incearca sa ne mituiasca...mi-a mai placut si faptul ca a incercat sa traiasca prin stilul tuturor celor cu care s-a intalnit...ideea cu adaugarea naratorului a fost iarasi reusita...tot prin acest film Sean Penn a dovedit ca nu este numai un actor genial,dar ca este si un bun regizor:D...imaginea a fost excelenta,sunetul la fel,personajele au fost si ele interpretate de actori foarte buni...sincer,chiar nu as avea ce sa schimb la acest film:D... de la mn primeste un 10 pe merit:D...recomand filmul tuturor:d...

Uf, complicat... Repede, ca să nu doară: Harry Potter 6 e prea lung şi mult-mult prea lent. Bineînţeles, este totul acolo, de la Radcliffe la Watson, efectele speciale şi tot ce trebuie, cadre spectaculoase, decoruri somptuoase (Hogwarts n-a arătat niciodată mai bine), dar se pare că s-a întâmplat ceva cu bagheta lui David Yates (şi-a tuturor din echipă, de altfel) pentru că Harry Potter şi Prinţul Semi-Pur este singurul film din serie în timpul căruia m-am uitat (de mai multe ori) la ceas! Asta nu înseamnă că n-o să fie iubit cu pasiune de fani şi că n-o să bată şi în România câteva recorduri la încasări (deşi NU are cum să întreacă al treilea Ice Age). Poate cel mai deranjant la antepenultima parte a acestei serii care nu mai are mult şi împlineşte zece ani sunt hormonii. Sunt peste tot! Iar efectul duce un pic mai departe de zona ocheadelor, a suspinelor (Hermione e campioană), a fluturilor în stomac şi-aşa mai departe, căci se ştie: nu prea poţi îmbina acţiunea cu "romantismul", iar cu dragostea în goana calului (a se citi pe mătură) e mai complicat. Astfel, David Yates zăboveşte copios urmărindu-şi protagoniştii adolescenţi sărutându-se, flirtând şi ciondănindu-se printre poţiuni de amor, iar toate aceaste hârjoneli mai mult decât copilăreşti nu fac decât să-ţi atragă atenţia că Radcliffe şi compania nu mai au de mult 16 ani (Radcliffe împlineşte azi 20). E atâta love in the air, încât (bine, poate şi sub influenţa unui Bruno văzut de dimineaţă), până şi felul în care profesorul Dumbledore îşi pune braţul în jurul umerilor elevului său favorit (sau îi spune "Harry, scoate bagheta!") intuieşti mai multe înţelesuri decât există probabil (J.K. Rowling poate ne-ar contrazice, vezi aici detalii). Harry Potter şi Prinţul Semi-pur îţi lasă impresia că întreaga echipă trage aer în piept înaintea ultimei bătălii. Multe dintre personaje iau o pauză, Hagrid (Robbie Coltrane) nu are decât o scenă inutilă în care deplânge moartea prietenului său, păianjenul Aragog, iar restul ordinului Phoenix aproape că dispare. Aproape că îţi iei la revedere de la Maggie Smith, familia Dursley nu apare nici măcar o secundă, iar periculosul Voldemort nu este prezent decât în variantele sale mai tinere, interpretate (excelent!) de chiar nepotul lui Ralph Fiennes, Hero Fiennes-Tiffin, şi de cvasi-necunoscutul dar foarte convingătorul Frank Dillane. Singura achiziţie importantă a noului film este Jim Broadbent, în rolul profesorului Horace Slughorn, dar acesta, în afară de faptul că este posesorul unei extrem de importante amintiri despre Voldemort, nu face mare lucru şi nu aduce niciun binemeritat comic relief, care în această parte a şasea este înecat în chicote şi poţiuni de dragoste. O altă pierdere: lupta finală. Aceasta este expediată urgent, iar asaltul devoratorilor morţii asupra "impenetrabilului" Hogwarts capătă dimensiunile unei goane ultra-rapide pe coridoare. La fel şi dezvăluirea identităţii celebrului Prinţ din titlu, aparent făcută pentru că "trebuia". Fără a fi lipsit de emoţie, umor şi acţiune, Harry Potter nu este nici pe departe "cea mai bună parte a seriei", aşa cum s-au grăbit mulţi cronicari britanici să scrie, vrăjiţi de nu se ştie ce.

ce gusturi "deosebite" in materie de filme aveti ,oameni buni:>...sunt uimita;))...sa inteleg ca la 4 persoane le-a placut filmul acesta asa de mult incat parerea mea li s-a parut o jignire;))..imi pare rau:*,sper ca ma veti ierta:*;;)