Morarasu

Merita sa fie vazut, pentru ca, primo, e realizat de marele Emil Loteanu. Si apoi, fascinantul vals si in genere muzica lui Eugen Doga nu te lasa indiferent. Si mai e un Cehov superb ecranizat.

Ce simpatic este Mironov in acest film! Si ce exemplu de traire demna si adanca a dragostei ofera tuturor varstelor!

Lumea inca nu a priceput de ce exista dintotdeauna razboaiele. Si de ce s-ar putea sa dispara orice viata pe glob mult inainte de a se fi stins Soarele. Pentru ca exista veleitati de hiper-cunoastere a naturii umane exprimate in poncife plate tip: "sa fim seriosi, homosexualitatea este doar un capriciu a celor care nu mai pot de prea mult bine". As vrea sa spuna Mitch daca a fost cumva in postura unui om ca Ennis, de cunoaste ce il face sa nu mai poata de atat de mult bine? Eu nu am fost, dar intentia realizatorilor m-a emotionat. Si e firesc sa emotioneze, atata timp cat convinge ca iubirea nu e doar ceea ce am auzit de la altii ca este. E numai ceea ce simte si crede individul. Daca-i e sentimentul pur, ce ma priveste ca nu-i impartasesc optiunea? Orice s-ar zice, filmul e de nota 10!

Motivul lenjeriei intime pune varf la opera totalmente lipsita de gust. Ce mesaj transmite acest film?

Cand se vor intoarce timpurile in care in filme se miza pe replica? Sunt bune si efectele computerizate, si costumele costisitoare, si alte calitati ale filmului contemporan, cea mai importanta calitate insa ramane a fi sensul pe care il contine replica. E o calitate incontestavila si a filmului "Cum sa scoti dintele balenei". Toata familia mea e indragostita de acest film!

Unul dintre cele mai tari filme despre si cu participarea adolescentilor. Personaje perfect corespunzatoare adolescentilor tuturor timpurilor. Situatii despre care poti sa disctuti la nesfarsit in cautarea adevarului. Nu m-ar prea interesa ce cred adultii despre acest film, cred insa ca ar trebui sa-l vada adolescentii, iar cei care nu prefera acest gen de filme e bine sa fie convinsi ca acest film contine multa intelepciune.

Inca o dovada ca maturii pot proceda absurd, chiar daca invoca niste principii solide. Cand un adolescent iubeste, este inutil sa-l faci sa renunte la sentiment, spunandu-i ca va si alte iubiri, mai fericite...

Comedia a placut feciorilor mei, de aceea am stat si eu in fata ecranului pana la sfarsit. Merita respect cel putin credinta in minunea lui Craciun, credinta atat de intens traita de Zack, micul erou al filmului. Privit din perspectiva copilului, filmul este foarte educativ pentru cei adulti, care tin mortis ca au dreptate in orice imprejurari si procedeaza mereu in virtutea unor principii absurde.

De obiecei, daca nu-mi place un film, plec din fata televizorului sau schimb pe alt canal. Pe asta l-am vizionat pana la capat. Am tot cautat ceva sa contina vreo semnificatie. M-a dezgustat rau scena in care eroul vorbeste unui public profesionist de la tribuna. Ce putina substanta! Film recomandabil pentru cei care pretind ca "inteleg" bine umorul american.

O foarte reusita abordare a problemei fatarniciei umane. Societatea ne e plina de indivizi care sunt "morali" din cap pana in talpi cand e sa scormoneasca prin rufe straine. Tot moralismul lor nu face doi bani cand e vorba de manifestarea propriilor calitati, iar prietenia afisata devine scarboasa, ca in cazul "prietenei" eroinei acestui film.

Ceva din cale afara de miscator privind dragostea unui tata fata de fiul sau. Exista momente in viata copiilor nostri, aparent neinsemnate, care depasesc totusi greutatea simpozioanelor, conferintelor, afacerilor de milioane si altor "urgente" si "stringente" din care nu mai putem iesi, nici chiar vazand lacrimile disperarii in ochii lor. Eroului lui Freiss ii reuseste, totusi, acest lucru.

Chiar daca la inceput destul de banal, filmul cucereste prin mesajul sau final, care invata a pretui adevarata dragoste. Tanarul straniu ce crede in povestea auzita in copilarie se preface, in ochii lui Caroline, in cel mai profund si enigmatic om din lume, care nici dupa moarte nu-si inceteaza fascinatia asupra lumii interioare a fetei.

Bun filmul, dar in mod inconstient in momentul vizionarii apar pasaje din roman, memorabile pentru ca sunt zguduitoare. Filmul nu a transmis indeajuns drama românului in anii din preajma, din timpul si de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Bunaoara, casa lui Moritz la momentul arestarii sale seamana oare a casa de taran care de abia doi ani isi face gospodarie, din nimic? Mi se pare ca realizatorii filmului au mizat pe capacitatea lui de a aduce ulterior bani. Profunzimea le-a cam scăpat, cel putin in anumite cazuri concrete.

Filmul are destule puncte tari. E insa si ceva care jeneaza un pic - momentul de supermodestie cand Carter ii multumeste lui Dan pentru tot ce a facut acesta pentru primul, fara insa a primi invitatia lui de a lucra impreuna. Si dupa aceasta, imbratisarea lor si smiorcaiala lui Carter... pare nu tocmai sincer si firesc.

Categoric nu avem de a face cu o comedie. Cautari ale iubirii, suferinte cauzate de ea, remuscari si deziluzii ce ajung sa determine eroii sa-si curme viata sunt dovada graitoare ca asistam la o drama. Am admirat-o enorm pe eroina lui Edith Scob.

O zguduitoare drama care demonstreaza o data in plus ca nu avem dreptul sa condamnam, niciodata si in nicio imprejurare. Emotionant faptul ca la sase decenii de la incetarea celui de-al doilea razboi mondial suferintele lui sunt traite in detalii si raportate la realitatea nu mai putin dramatica.

E un film ce vrea sa deschida ochii oamenilor care in foarte multe cazuri confunda cele doua notiuni. Connie il cunoaste pe Paul - tanar, rafinat, cult, dar ceea ce simte pentru el nu devine nicidecum dragoste. Iubirea ramane sa fie doar pentru celelalt, alaturi de care este de 11 ani - sotul ei Edward. Pentru Paul e numai pasiunea, nu tocmai nobila. Filmul lasa convingerea ca o iubire mare isi justifica mereu orice sacrificii, inaltandu-i pe oameni; o pasiune ii face sa arda in zadar, si apoi sa regrete profund ceea ce s-a produs. Iubirea nu presupune regretul niciunei clipe traite, pasiunea nu ramane decat cu sentimentul de umilinta si dezgust - exact cazul lui Connie, care, chiar stiidu-l omorat pe Paul, cu care s-a iubit pana mai ieri, vrea sa uite cat mai repede tradarea pe care a facut-o.

E un fil bun, vreau s-o contrazic pe Kirara, care uita ca realizatorul unui film apeleaza la fictiune si nu se angajeaza sa copeze realitatea. N-ai decat sa casti singur ochii imprejur, sa te saturi de realitate. Intr-o opera de arta trebuie sa fie loc pentru imagini sensibilizatoare care sa dea de gandit. Or, Big are destule momente care cer o atitudine, si nu doar una pentru moment, ci pentru comportamentul tau in genere.

Superba realizare a ideii ca viata unui om este mai presus de orice legi, prejudecati, conventii. In numele pastrarii vietii cu orice pret si in orice imprejurari, eroii filmului isi sacrifica propriile vieti. O fac cu buna stiinta, constientizand ca doar cu acest mare pret s-ar putea rasturna una din ramasitele barbariei in societatea contemporana - pedeapsa omului cu moartea.

E prea categoric sa afirmi ca andrei_horn. Se tradeaza capacitatea lui de a recepta un mesaj. Filmul este foarte bun, pentru ca are gand si emotie. Te invata sa distingi adevarul de fals, sa pretuiesti pe cel de alaturi, sa constientizezi ca viata trebuie traita clipa cu clipa, de parca ti-ar ramane doar cateva saptamani pana la Marele sfarsit.