moshul

Niciodată atît de mulţi n-au datorat atît de mult atîtor de puţini... a spus sir Winston Churchill referindu-se la piloţii din Royal Air Force care au luptat în bătălia Angliei... O bătălie despre care bine s-a spus că nu a fost cîştigată de englezi, ci pierdută de germani. Filmul prezintă o vagă imagine asupra a ceea ce s-a petrecut atunci şi acolo, însă a încerca mai mult este practic imposibil într-un singur film, fie el şi un lung - metraj.

Un film bun, interesant, cu o distribuţie valoroasă, cu un story original, dar... m-a deranjat ceva: de la o vreme au început să apară prin noile westernuri ceva ce în westernurile clasice nu vei vedea niciodată: pistolari negri sau indieni, ceea ce este neverosimil. În contextul mentalităţilor din America celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX, imaginaţi-vă un negru sau un indian (ambele categorii fiind pe atunci considerate de către albi un fel de suboameni), cu centură plină de cartuşe şi cu revolverul în toc, intrînd într-un bar din vest, ducîndu-se la tejghea printre albi şi cerînd un whisky, aşa cum se întîmplă în filmul acesta, dar şi prin altele mai recente... În cel mai fericit caz pentru el, ar fi scăpat numai biciuit, deşi mă îndoiesc că atunci şi acolo ar fi existat cineva care să considere măsura ca fiind suficientă pentru a-i băga minţile în cap. Cît despre femeia pistolar, ba încă una care să-l mai şi învingă în duel pe tartorul pistolarilor, hai să fim serioşi, că-i trasă rău... Chiar nu înţeleg de ce trebuie să se ajungă la astfel de mistificări

Filmul nu este rău, dimpotrivă, iar distribuţia este magistrală... L-am văzut prima dată în adolescenţă şi mi s-a părut a fi un film extraordinar... dar mai apoi am făcut greşeala de a citi şi cartea... Mai bine n-aş fi citit-o... Nu cred că bugetul filmului ar fi fost depăşit dacă s-ar fi urmat întocmai acţiunea din carte, iar rezultatul ar fi fost categoric mai bun. Dacă s-a putut cu The Longest Day a lui Cornelius Ryan, de ce nu s-ar fi putut şi cu The Guns of Navarone a lui Alistair McLean?

Nu cred că am mai văzut in vreun film o asemenea ilustrare a onoarei... Lt. Halloran şi-a riscat viaţa făcînd tot posibilul pentru a o salva pe a aceluia care era singurul obstacol între el şi femeia iubită... Putea să-l abandoneze morţii pe Sellinger în nişte împrejurări în care nimeni n-ar fi putut să-l acuze de ceva. Nimeni, în afară de propria lui conştiinţă... Sublim, dar din păcate atît de rar în viaţa reală...