nasturi

merita vazut?dar de ce?ops...nu mai scrie pe liternet.....ei las, se mai intampla sa ramai in pana de text. ps: in engleza gaseai, numai ca , te-a fost "prea lene" sa traduci, sau poate nu stii?

Ideea filmului nu este una geniala:tradare intre doua cupluri,ci faptul ca, nu cele mai importante evenimente din viata sunt tratate,detaliate,ironizate. Incepand de la "vocea filmului" care este compusa dintr-un grup de barbati si femei,imbracati care mai de care mai haios,colorat,dement.Aceasta "voce" accentueaza scenele penibile,ridicule ce se intampla in mintile personajelor.De exemplu fundul lui Edith care in mintea lui Jacques se transforma intr-un balon urias. Apoi intervin culorile,cele mai diverse si intense tonuri se regasesc in fazele comice,cum ar fi:atunci cand cele doua sotii de abia se cunosc,Cand Edith danseaza pe pat pentru sotul ei,cand vomita pisica,cand Carole danseza singura in sufragerie,cand Edith iese goala din apa si sare in bratele lui Jacques. Toate acestea monteaza filmul,pe cand evenimentele majore sunt date la o parte.

Cunosc 2 cazuri de acest gen,cand baiatul e luat pe sus de droguri.De fapt ,baiatul,atunci cand nareaza,recunoste ca ea, e langa el doar pentru a-i implini lui fericirea(pe langa multe altele)Egoismul e la cota maxima odata cu depententa,tot ce conteaza e sa uite de sine,sa se simta "light".(un exemplu clar e la nunta).Faptul ca o lasa sa se vinda pentru a procura droguri ,intareste ideea ca el nu o vede ca pe o alteritate ,ci ca pe ceva care e obligat sa-i asigure visarea.De fapt ,cand fata intreba:Cand se va termina,el va raspunde niciodata.Pentru ca asa e .....el nu stie sa fie altfel,nu stie sa fac nimic,s-a ratat din clipa cand a uitat ca exista(si acum cauta cu disperare).Frica de viata e cel mai bine evidentiata in scena parasirii fetei (internata in urma unei crize de nervi)in spital.Fara ea cea sanatoasa, el nu poate ,nu stie sa aiba grija ea. Finalul(desi atunci nu am inteles,acum da)........daca nu ne-am dat sema exact cum e baiatul,acum e sansa noastra.In gand el isi spune ca ea e totul,insa,cand ea apare el ii spune ca trecutul nu va mai veni.Nu mai are curaj sa infrunte viata(pentru ca stie ca de data aceasta va fi diferit)si prefera sa ramana spalator de vasa.

Film care lamureste foarte bine.....si cred ca e printre putinele opere(de orice fel) care dau un raspuns si care isi argumenteza bine idee.Intrebarea de la care s-a pornit:"Prelungirea copilariei mai e la fel de frumoasa,acea perioada mai e considerata una de glorie? Si raspunsul e clar:NU.Pentru ca ,odata cu timpul ,se pierde naivitatea,psihicul se dezvolta,la fel si nevoile fizice,astfel apar alte nevoi. Baietelul va dori sa se confrunte cu problemele care l-au facut,cat era mic,sa se scarbeasca de adulti si sa doreasca sa ramana mic.

Facut in 1985 de catra Terry Gilliam.Nici un alt film nu a mai avut aspectul de "retro future":imbinarea clasicului cu viitorul.Masini de scris,televizoare enorme,ochelari magnetici,toate acestea sunt conectate,astfel incat, intrec utilitatea oamenilor. Adevarata atractie a filmului este lumea inspaimantatoare pe care si-a creat-o Terry Gilliam.Finalul e un adevarat cosmar,e ucigator.In primul rand,datorita cadrului cu acea constructie enorma ,avand in mijloc scaunul torturii,apoi cei 2 prieteni(se respecta regula filmului:combinare atraditionalului cu viitorul-oameni robotizati..si nu simpli roboti)care isi uita sentimentele,apoi continuarea povestirii din mintea lui Sam Lawery ,finalizand cu revenirea la "realitate" evidentiata prin cantec. Cantec ce te baga in mormant de spaima:Sam cu ajutorul imaginatiei a invins moartea.Atat viitorul cat si trecutul au fost depasite de situatie.Intr-o lume robotizata,doar spiritul poate sa mai invinga materialul.

wow...foarte fain.Adica are unde parti tulburatoarele,la fel cum se intampla si cu scenariul,care uimeste pealocuri.Insa,cadrele sunt cele mai captivante,directorul de imagine in filmul acesta e cel mai tare. Data viitoare nu mai ratez.............plec in Franta.

Tema evreului apare iar insa,de aceasta data nu în accepţiunea comună, ci într-un sens mult mai profund.Este vorba despre evreul dezradacinat care isi cauta originile,ce se reintoarce la ceva cu totul starin dar care-i apartine.O călătorie iniţiatică, donquijotescă, a lui Jonathan printr-o Ucraină atemporală, însoţit de un bătrân care se pretinde orb, o căţea amnezică ce dezvoltă pasiuni dintre cele mai bizare, îşi muşcă propria coadă şi se loveşte singură de geamurile maşinii, precum şi de Aleksandr, ghidul care vorbeşte o engleză stâlcită. Fiecare obiect adunat pe parcursul calatoriei va contribui la recuperarea memoriei. La fel ca si el ,batrana Augustine este o colectionera,o pastratoare a memoriei colective.Ea fiind singura supravietuitoare din Trachimbrod,va dezgropa obiecte ingropate in groapa comuna unde fusesera aruncati dupa masacru toti locuitorii.

Cele mai puternice momente sunt atunci cand pe fundal e vocea baiatului ajuns la maturitate.Cand isi justifica comportamentul spunand ca purtarea lui era doar o formalitate pentru a intra "in lumea barbatilor". Un alt atu este coloana sonora,ce foloseste cantece din anii '50-'60.

Bestial film,in ciuda criticilor negative.Sunt de acord cu premiul pentru cel mai bun scenariu .Filmul cu cei mai mici adolescenti americani,care isi creeaza o lume total absurda,dar,care e numai a lor.Lume care nu va deveni niciodata realitate petru ca nici o fata desteapta nu accepta un impotenta langa ea. In afara de scenariu,filmul nu este o capodopera,este genul de film care trebuie vazut insa, numai o data.

Spre deosebire de celelalte filme ale sale,Lynch ramane la povestea traditionala,nu apeleaza la simboluri deoarece,filmul este bazat pe o poveste adevarata.Realitatea din care vine John Merrick este una groaznica ,un adevarat cosmar si nu are nevoie de suprarealism. Marele merit al lui Lynch este ca a redat foarte bine cruzimea cu care a fost tratat Marrick de catre unii oameni.

Film foarte fain.Ma gandeam ca e unul de duzina(am inceput sa nu mai cred in recomandari),insa,m-am inselat si am ras tot filmul.Cred ca fetele sunt la fel de importante ca si membrii formatiei,ca sa nu mai vorbesc de pusti.De fapt ,la urma,una din ele spune cat de importante au fost ele si tocmai pentru ca nu au facut nimic din obligatie,faima,bani,ci numai din placere,distractie,daruiere. Cadre foarte reusite ,culori vii care atrag si trimit spre acea epoca.Genericul...........foarte bun.

Film vazut in Bucuresti pe 11 martie la Cinema Union La acesta proiectie a fost invitata scriitoarea Nuria Amat sa vorbeasca despre cuvinte si imagine.Prezenta ei in sala si incercarea sa aiba o discutie cu noi(spectatorii)despre film a avut un impact foarte mare asupra mea.Ea nefiind implicata in producerea filmului,insa,provenind din acelas loc ca si regizorul.A vorbit despre lucruri care mie mi-au scapat (vazuse filmul de 4 ori).Critica ei era una matura(nu batea campii),vorbea din perspectiva unui om literat,se axa pe idee(nu a scos o vorba despre tehnica),astfel ca in final,toti am iesit lamuriti asupra filmului pe care tocmai il vazusem

Documentar de 78 de minute,facut in 2004 Canada-S.U.A..Se axeaza foarte mult pe ideea ca americanii au nevoie de petrol..Foarte putin descrie,arata cum e viata oamenilor (doar la inceput,inceput ce e foarte bun.)Pe parcurs ,insa,apar tot mai multi oameni care incep sa vorbeasca despre economie(detaliat intr-un mod exagerat mai ales ca nu este un film destinat celor de la economie),despre petrol,razboi,etc. Ce frapeaza la acest film e faptul ca e facut de americani despre americani ,si, culmea ,se spune adevarul:razboiul din Irak se da din cauza nevoii americanilor de petrol.Este exact opusul situatiei Germaniei in timpul Primului Razboi mondial ,cand nu s-a spus adevaratul motiv al slabirii ei.Nu s-a recunoscut ca la dezmembrarea Germaniei au contribuit conducatorii,elita,si nu statele europene,care ,cica,ar fi injunghiat-o pe la spate.

Animatie care interpreteaza un mit(mitul copilariei in legatura cu bunicii)si-l transforma intr-un thriller amuzant.Exact ca in "O scrisoare pierduta" can apar rasturnari de situatie,oameni ametiti,luptatori,momente amuzante,perspective diferite,cadre socante,culori semnificative(de exemplu matia Scufitei Rosii in anumite momente e folosita pentru a accentua rolul fetitei de supergirl.

Cinema-ul hollyudian e diferit de cel chinez,japonez.Si cand doua sunt amestecate de regizor iese o mare tampenie.Asa cum se intampla cu My blueberry nights,Lost in translation.Fiecare e cu traditia lui si unul din afara nu poate sa surprinda esentialul intr-o lume diferita lui.De exemplu Sofia Coppola care face un film prost,dovedind ca nu intelege nimic nici din istoria hollyudului dar din cel chinez.De fapt ea a vrut sa-si spuna frustrarea cautand un mediu mai "exotic". Iar Kar Wai Wong a facut acelas lucru.....s-a bagat intr-un domeniu strain si total inaccesibil.