ngabi_1999

Consider acest serial cel mai bun nu numai din seria SG ci din toata nisa specifica. Si o spun aceasta la o distanta de cativa ani buni de cand astept cu disperare continuarea, apoi, dezamagit si dezorientat, macar o sinecura a altui serial.. Minusul principal, dar atat de insignifiant, este usoara limitare de decor, personajele petrecand o buna parte pe o nava monotona. Personajele, insa, sunt reprezentate cat se poate de real, nimeni nu se chinuie sa interpreteze, caci acestea sunt smulse efectiv din realitatea sociala cotidiana. Chiar si problemele intampinate sunt rezolvate folosindu-se solutii logice si practicabile. Acest ultim aspect smulge putin sfera traditionala SF din imponderabilitatea si intangibilitatea sa si o aduce la niveulul nostru de intelegere, oferindu-ne in sfarsit posibilitatea sa vizualizam tehnologiile si teoriile SF intr-un context logic si la indemana. Insa sirul epic este cel care m-a captivat la inceput, pana la sfarsit. Mare amator de litareratura SF in perioada adolescentei, am ajuns ulterior la dorinta nesecatauita de a incadra produsele imaginitive in contexte logice, oricat de mare ar fi extrapolarea, ajungand in timp la concluzia ca aproape orice e posibil in ceea ce priveste mediul inconjurator cat si perceptia noastra asupra acestuia. Acest fapt l-am acceptat si acum merg mai departe... SF inseamna de fapt incadrarea celor mai nebunesti idei in limitele perceptiei noastre. Astfel, noi suntem limitati de limitele perceptiei noastre in ceea ce priveste ideile SF si dupa o cantitatea insemnata de literatura si videoteca de gen, esti din ce in ce mai putin impresionat si mai putin miscat de idei mai mult sau mai putin noi. Ei bine, acest serial este, pentru mine, din categoria stimulilor de cea mai mare intensitate. Acest lucru este reprezentat in serial prin prisma firului epic. Firul epic este, fata de celelalte SG, constant si de o foarte mare proportionalitate, fiecare episod adaugand o felie mare acestui aspect, limitandu-se foarte mult indepenta episoadelor. Esti obligat sa urmaresti fiecare episod, un fapt poate nu pe placul criticilor, lenesilor. Dar este exact parametrul care da consistenta intregului serial.

Are o grafica excelenta. Deoarece am fost cu fata mea de 5 ani, am putut sa aflu si o parere obiectiva de la ea : nu a inteles mai nimic. Intriga este foarte complexa si destinata mai mult adultilor decat copiilor. In plus, cred ca conteaza si noutatea, lipsa familiarului conlucrata cu o atractivitate redusa a personajelor. Caci asta e realitatea, nici un personaj nu iese in evidenta in mod deosebit, cu exceptia soarecului de padure. In general, avem tendinta sa credem ca ce ne place noua, adultilor, trebuie sa fie si pe placul copiilor, insa m-am lovit de destule ori de contrariu.

Este genul de film care nu te lasa in pace prin contrastul dintre inceputul filmului si rest. Acalmia si platitudinea specifica, muncitoreasca, explodeaza efectiv intr-o actiune tumultoasa a trairilor si sentimentelor contradictorii. De asemeni, a pus o stampila cu iz de tatuaj vietnamezilor.

Povestea vietii mele. In prima faza in rolul copilului si apoi in rolul adultului. Insa, un om care sufera intr-o forma accentuata si constanta o anumita perioada, va continua sub o alta forma ulterior... Garantat. Si totusi nu mi-am putut tine in frau potopul sentimentelor provocate. Filmul m-a miscat profund, nu neaparat prin prisma jocului artistic, cat mai ales prin realitatea situatiei recunoscute si atestate de mine. Pentru Will, rolul reprezinta un nou punct de referinta si confirma linia ultimelor filme prin care incearca sa transmita mesaje mai sobre si mai pline de realism.