nico_mirea

Am vizionat acest film si ma gandeam cat de insipizi suntem noi, oamenii, uneori. Animalele vesnic ne vor da clasa. Iar faptul ca Steven Spielberg e regizorul acestui film, chiar daca nu a fost nominalizat la Oscar ca regizor, imi intareste convingerea ca este un profesionist desavarsit. Nota 1000 pentru cal! Nu stiu cum au realizat filmarile, dar prin ce a trecut si cum a rezistat...intradevar e "miraculos"!

Toata lumea trebuie sa castige un ban in ziua de azi, inclusiv actorii... Insa dincolo de toate chestiile comerciale, ca pana si dragostea trece prin stomac, cred ca acesti actori nu si-au gresit cariera. Sa supravietuiesti ca actor este totusi o batalie. Pe c are, eu sper, ca ei sa o fi castigat deja, de unde succesul acestui serial.

Banii vorbesc. Si dragostea merge pana la bani. Este nesimtirea acestor vremuri. Criza... de fapt, noi suntem crizatii. E adevarat ca acest film va face gramezi de bani. De ne-ar scoate macar din criza... Dar, in ceea ce priveste sentimentul de copilarie care m-a cuprins urmarind povestea... ehhh, aici e altceva. Parca am vazut Greuceanul lui Ispirescu, transcris si transpus... Nu l-am vazut in 3D, pentru ca in orasul meu la ora asta nici n-am cinema... Eh, banii astia, ce usor ii fac unii.

Sportul de performanta cere multe sacrificii. Iar tenisul nu face deloc exceptie. Astfel de filme sunt deosebit de educative, mai ales pentru cei tineri, care stau toata ziua cu ochii in display-ul de la computer. Povestea e romantata, dar prinde bine oricui. Poate ca nu sunt faze spectaculoase de tenis, dar recomand filmul cu mare caldura.

Daca nu reusesti vreodata, intr-un moment in care ai foarte mare nevoie, sa spui ceea ce simti, atunci mai bine apeleaza la acest film. Spune el totul, si pentru tine, si in locul tau.

Morala: nu e bine sa iei viata prea in serios, e bine sa mai lasi loc si de putina relaxare! Sandra face un rol caracteristic, comedie si drama la un loc, oricum ar fi s-a incadrat bine. La fel si Ben. Sa tragem invataminte, dar nici sa nu fim prea seriosi.

Cate obstacole pentru a realiza ceva cu adevarat extraordinar pentru viata! Gandindu-ma la cate necazuri trebuie sa depaseasca o femeie bolnava de cancer la san, imi pare rau ca fimul nu a tratat subiectul mai dur in ceea ce priveste politica de piata a companiilor farmaceutice, etc., sistemul in sine. Dar ma bucur nespus ca medicul a reusit. Si felicitari pentru implicarea profunda in rol a lui Harry Connyk jr.

Muzica este minunata, desi veche, e tot dansabila. Unele scene, in special cele dintre parteneri de acelasi sex care se saruta, sunt cam trase de par, nu par reale ci sunt o joaca de actori. Dar ideea in sine este interesanta, pentru ca asa mai aflam si noi cum era acum 10 ani in Anglia, ce fel de conceptii aveau si putem face comparatii cu ziua de azi. Merita vazut.

Ce placere sa vezi oameni care sunt deosebit de politicosi, manierati si culti. Sinceri si calzi. Si ce sentiment de mangaiere sufleteasca sa stii ca totusi, chiar si acum, in aceasta criza de timp, mai exista posibilitatea sa zambesti tandru, sa te opresti in loc si sa gusti farmecul de demult... Am dansat impreuna cu Kate si chiar mi-a placut sa valsez si sa ma gandesc la cel drag mie. Romatismul... nu face rau nimanui. Iar de la acest rol la X-Men Wolverine se pastreaza tandretea, Hugh Jackman pastrand ceva din Leopold. Ce-i frumos e frumos si merita sa ne bucuram de frumusete. Un film care merita vazut cu prietena, daca e dornica... de putin romantism.

Nici un farmec, in afara de faptul ca sunt trupuri frumoase. Obositor, pentru ca linia nu curge, se tot intrerupe si dialog/monologul Dnei Smith te deranjeaza. Numai daca esti extraordinar de rabdator poti sa-l vizionezi. Poate ca actorii se straduiesc. Dar atat.

De unde sa stim noi cu adevarat ce s-a intamplat cu 10.000 de ani inainte? Imaginatie impletita cu putina istorie, speculatie marcata de dorinta de a realiza un scenariu bun. Curios ca poate sa fie adevarat, pentru ca nu e nimic exagerat. Paranormal, vraja? De ce nu. Chiar placut de urmarit, actori frumosi care s-au straduit si, fara a avea vreun model de comportament din antichitate, s-au incadrat in roluri. Mi-a placut mult.

Ma intreb oare ce fel de scenaristi ar indrazni sa puna pe hartie ceea ce se intampla in politica noastra? Americanii, de bine de rau, fac niste filme bune cu si despre politica lor. Ce sa-i faci, culisele noastre sunt foarte in spatele usilor inchise... Sunt cateva minute de cand am terminat de vizionat filmul. Am ramas cu cateva impresii, unele despre actiune, care e totusi pur americana dar cele mai placute sunt despre Russel Crowe. Desi este un film intens, actorul a avut o anume molcomeala, moliciune sau mai bine zis gingasie in tot ceea ce a facut. Sa fii ziarist in America nu e deloc usor. Iar unul apreciat, asa cum e prezentat in film, te umple de invidie. Sa nu intelegeti gresit, ma refer la invidie pentru ca nu stiu daca exista posibilitatea sa avem si noi asa ceva prea curand...

De vizionat impreuna cu prietenii, vara, undeva seara la o gradina. Te face sa zambesti ingaduitor, si sa-ti doresti sa se intample cateodata ca viata sa fie ca-n filme. Muzica antrenanata, dansatorii o interpreteaza foarte bine, chiar si la ...Cabaret. Adormi zambind, dupa o asemenea vizionare.

Mesajul e bun. Intr-o lume in care perfectiunea in gimnastica depinde de niste sutimi la punctaj, mesajul e unul clar. Ca si fii totusi un foarte bun gimnast, trebuie sa depui o munca fanatica, mai rau ca la armata si e perfect adevarat si acest mesaj. Daca n-ai altceva mai bun de facut, atunci poti urmari fimul pentru ca sunt fete foarte frumoase.

Am plans la sfarsit. Imi curgeau lacrimile fara voie. Asa ca , datorita surplusului meu de dragoste neimpartasita, faptul ca lacrimile curgeau fara voie inseamna ca fimul acesta m-a miscat. Cateodata chiar ne dorim sa vedem lucruri pe care nu le putem vedea decat cu ochii mintii. Si poate ca dragostea e mai presus de toate. Iar gradinile din acest film, chiar daca apar foarte putin, sunt ceva rupt din Rai. Bucurati-va de ele.

Dansul e o placere. Si e un adevarat preludiu al dragostei. Iar cand doi tineri frumosi si gratiosi se imprietenesc si dansul este liantul dintre ei, te face sa te gandesti ca tare ti-ar place sa mai fii tanar, frumos si zglobiu. Un film minunat, de vacanta, de vazut cu prietenii, la o bere.

Mi-a ramas asa un gust in gura incat parca eu as fi luat bataie. Gustul sangelui. M-a apucat durerea de cap si apoi m-am gandit fara sa vreau la razboiul din Vietnam. Nici acolo nu stiau pentru ce lupta. Fotbalul ca stil de viata... asta nu mai e un sport. L-am vazut pe Charlie Hunnam în seria Queer as folk UK. Acelasi mers tantos. Dar ce crestere ca actor. Iar la Elijah Wood doar privirea mi-a amintit de Stapanul Inelelor. Insa nu recomand fimul celor care sunt suparati, pentru ca ii va apuca mania şi jalea in acelasi timp. Si nici n-as putea sa-l vad de 2 ori, desi actorii merita.

Siropos. Dar dansul in sine are ceva sexi, tangoul e ca un preludiu, iar actorii s-au straduit cu totii. Clasic, elegant si finut.

Nu inteleg, in primul rand, de ce e interzis sub 16 ani. La acest film se poate uita toata lumea. In al doilea rand, daca iti place sa canti, sa joci si sa dansezi, ai de la cine invata. Sau, daca ma gandesc mai bine, poti intelege cam ce anume te-ar astepta sa devii un actor cu multiple functii (depinde si de talente), urmand o scoala din State. Mi s-a parut totusi prea lung.

Nimic nu este mai neobisnuit decat viata de zi cu zi a oamenilor obisnuiti. Mai ales cand ei decid ca nimic nu este o intamplare, dar lasa totul la intamplare.