pikidutza

filmul este facut si jucat cu sensibilitate si subtilitate; sigur , daca vrei sa vezi un film SF cu nave-arme-mama lucind intre stele indepartate.. nu ai gasit ce ai cautat; cine a facut filmul l-a scris pentru vinovatiile din fiecarele nostru si pentru sfredelitorii dupa teorii spirituale.. idea ca tot ce este in launtrul fiecaruia proiecteaza propria realitate, ca pot exista variante variabile ale propriului prezent si si viitor, ca viitorul ne determina prezentul, ca exista o influenta intrinseca a ceea ce faci azi dar si a ceea ce vei face poimanine. eh; pana la urma fiecare dintre noi primeste informatia conforma cu.. interiorul, nu? mi-a placut foarte tare solutia gasita de ea ca sa se impace cat de cat cu sine, sa se poata suporta fara sa isi scoata ochii.. desi ar fi trebuit sa isi extirpeze creierul.. ca sa uite ce a facut; mi-a placut si personajul lui.. instinctul barbatesc, cu care s-a declarat greu de controlat in privinta razbunarii. desi este un suflet pasnic si sensibil de artist.. o sa mai auzim cu siguranta de Brit Marling; este o fata destepta si talentata, care a lasat un job banos in urma pentru a se dedica actoriei si facerii de filme

Charlie plateste scump iubirea sa nitel prafuita dar parca la fel de proaspata ca odinioara fata de nitel-manipulatoarea Amy.. venita sa isi etaleze succesul social si sotul.. pe care cred ca nu il prea iubeste.. la randul ei, finalmente si tardiv, isi da seama ce comportament prostesc a avut si ca daca era fata cinstita, recunoastea ca de fapt nici ei nu i-a cam trecut iubirea pentru colegul de scoala.. cresterea ca barbat a lui David intr-un context restrictiv si plin de sabloane, fortata si abrupta, devine violenta iar vechile traditii macho si rasiste , in dulcele stil clasic sudist, . sunt profund zdruncinate de cuplul nou sosit in oras; mi-ar fi placut ca scenariul sa "sape" mai adanc in Charlie; baiatul acesta merita ceva mai mult decat amicii de-o viata si de berea de zi cu zi; pana la urma e doar un baiat cuviincios, cam de la tara dar cu finete si stapanire de sine remarcabile, luat de val si de .. turma; scena cu violul, magistral jucata, demonstreaza doar cat de simplu este construit ca barbat.. primar pur si simplu.. nedorind de fapt decat sa reaprinda in fosta iubita ceea ce in el nu s-a stins niciodata; poate si putina competitie cu barbatul de la oras… dipa pacate, odata cu aparitia prietenului sau, in scena cu pricina .. tavalugul a pornit.. m-a inspaimantat cu totul modul in care o pot lua lucrurile la vale, cum se amplifica in mod coshmaresc un conflict care putea fi stins cu franchete si onestitate.. daca acestea existau; cherchez la femme, desigur; toti sunt de vina pana la urma; in ciuda frazei finale, nu exista invingatori. toti au fost victime ale conditionarii culturale si de ego.. David nu a putut creste ca barbat al salbaticiei, dincolo de limitele sale umane pur si simplu. Sau o fi fost doar instincul de supravietuire, cu care nicodata nu te joci ?

eu am avut incredere in flerul lui Alex Skarsgaard.. care , inca nu e foarte cunoscut ca mare star dar sa avem rabdare; orice poti sa spui despre filmele in care alege sa joace, doar ca sunt tipice si banale nu; ) mie mi-a placut jucatul la cacealma in (doua) "straturi"; am re- inteles, cu probe, ca pofta de avere nu prea are culoare politica si te poti afla de orice parte a razboiului.. bogatia face cu ochiul ceva de speriat. Daca unii nu sunt multumiti este pentru ca aspectul eroic din film capata valenta mai mult interumane, de ajutor si ingaduinta, ne-ducerea cruzimii pana la capat; nu avem invinsi si invingatori; avem doar o tabara a cinstitilor si una a pofticiosilor de avere..

da; tristetea e ceva bun cand te invata despre tine: orice ai pierde este derizoriu; daca nimic din viata nu te implineste, moartea nu mai pare asa inspaimantatoare; aparentele inseala: cei puternici pot fi cei mai slabi si invers; daca prima parte este formala si scortoasa asa cum un eveniment ritualic - nunta - poate sa fie, a doua este inspaimantator de onesta si sincera ; dupa introducerea poetica si geniala de sapte-opt minute, Lars ne arata cat de tare intelege si iubeste femeile.. ; barbatii sunt oarecum accesorii decorative ale celor 2, de fapt cam trei personaje feminine din film; mama nu este centrul balantei dintre cele doua surori, asa cum ar fi trebuit; pare mai degraba nefunctionala, rebela si perturbatoare; pe scurt povestea ar fi asa: Justine cea depresiva si hiper-intuitiva da cu piciorul unui mariaj aparent perfect, irosind banii cumnatului si energia surorii grijulii investite in nunta ei cu matasosul Michael; de ce? Eh; asta ramane sa va spuna Lars

jos palaria.. Alexander este un actor muncitor si plin de talent; l-as fi trecut irevocabil la rubrica de baiat rau, daca nu ar fi avut dreptate ; deci l-am mutat la rubrica : " totul ar fi putut fi minunat dar nu a fost povestea lui" ; filmul este bunicel si cu picioarele pe pamant; amaruie simbolistica planurilor si rasturnarea lor tocmai cand sunt bine aduse din condei; si mai este si reintoarcerea la radacini.. cand pierdem busola; judicioasa impartirea filmului pe capitole: iubire - ei, siguranta-ei, caminul-ei, disperarea de a (nu) avea un copil... neputinta de a cladi un fagas normal al simtirilor alaturi de celalalt.. amputare afectiva dospita undeva in copilaria nefericita alaturi de o mama la fel de inchisa intr-un castel al ei ( claustrare depresiei dupa moartea tatalui); totul se termina relativ cu bine, prin invatarea lectiilor de viata.. trist si frumos; poate chiar adevarat; uneori trebuie sa ne intoarcem de unde venim pentru a putea pleca de fapt..

true blood decat the vampire diaries.. si asta e facut dupa carte insa are o poveste mult mai solida, psihologic, personajele sunt mai credibile iar actorii cu mult mai buni - poate tine si de varsta ; esteulti cinefili de pe aici se cearta - cumva - pe seriale..c are e mai bun sau mai putin bun; tine de nevoile fiecaruia de a se cauta si identifica; varste diferite - nevoi diferite; eu m-am lasat sedusa de amalgamul de cunostinte mistice alec harlenei harris sau ale lui alan ball - fiindca nu am citit cartile nu sunt sigura dar presupun ca sunt ale scriitoarei ; daca aveam 18 ani probail a m-as fi uitat u alti ochi la vampirii tineri din the vampire diaries - da raul este un pic seducator la orice varsta dar cred ca e mult mai important afli de ce iti plac filmele ;Ps: twilight.. nu m-a prins; poate nu am avut rabdare dar e cam siropos - mi se pare ca aduce cu telenovelele sud-americane; fiecare are dreptate in dreptul sau insa exista si un oarecare etalon al calitatii scenariului, jocului actoricesc si a mijloacelor de expresie folosite.. ca si criteriu de apreciere, dincolo de latura sentimentala si naiva teorie cum ca este mai "smart" daca preferi un film sau altul:); nu cred in puritatea personajelor nici cand ele sunt zane:)