radubogoevici

Nu sunt un admirator al lui Ben Stiller, dar "Night at the museum" m-a surprins. O poveste buna, antrenanta, amuzanta, efecte vizuale surprinzator de bune (chiar si dupa a doua vizualizare a filmului). Total recomandat copiilor si parintilor. Cred ca filmul poate fi util si pentru a trezi interesul copiilor pentru istorie, antropologie si zoologie.

O lectie de medicina: razboiul anticorpilor + medicamente impotriva virusilor, terenul de lupta fiind insusi Bill Murray. Hilar - nu doar personajul Frank Detomello care nu pare sa acorde atentie nici celor mai elementare reguli de igiena, ci si intreaga lume din interiorul lui organizata asemeni unei metropole contemporane - filmul este totodata si o invitatie pentru igiena. Total recomandat copiilor!

Un film penibil. Ma gandesc ca daca ar fi sa-l rupem de trilogia clasica "Tacerea mieilor" - "Hannibal" - "Dragonul rosu", "Hannibal : In spatele mastii" inca ar fi, poate, digerabil pentru amatorii de filme thriller ori horror (personal nu ma numar printre acestia). Motivul pentru care Hannibal devine canibal mi-a inghetat mintea, dar nu pentru ca ar fi fost terifiant, ci pentru ca frizeaza imbecilitatea!... Despre jocul actorilor ori regie nu cred ca are rost sa spun ceva decat ca e la fel de "valabila" ca povestea care ne-o propun producatorii. Asteptarile de la film poate ca erau mari gandindu-ne ca vom gasi o explicatie privind geneza unui personaj intrigant precum Dr. Lecter, producatorii insa esueaza lamentabil oferind o mizerie ieftina speculand interesul deja existent pentru celelalte filme din serie. Imi pare rau ca am pierdut doua ore din viata aiurea vizionand filmul acesta...

Umor britanic de foarte buna calitate, inteligent, insa cu multe aluzii ce pot fi intelese numai de cei familiari cu lumea IT. Pentru ceilalti serialul ramane o ciudatenie. In ciuda momentelor suprarealiste, multe din temele si subiectele episoadelor se intalnesc in viata reala a unui admin ori IT-ist dintr-o companie mai mare.

Ce are mai bun comedia britanică!! O poveste, adesea suprarealistă, ce gravitează în jurul unui proprietar mizantrop, excentric şi alcoolic al unui anticariat. Replici inteligente, culte (probabil multe referinţe de foarte bună calitate nu vor fi sesizate de public), iar şarmul actorilor (din care cel puţin cei doi: Dylan Moran şi Bill Bailey sunt specializaţi pe stand-up comedy) mă determină să acord numai superlative pentru acest mini-serial. Dacă iubiţi cărţile şi nu aveţi vreo problemă cu suprarealismul, veţi adora acest serial.

O comedie usoara, fara surprize, din categoria "de duzina". Parodiaza filmele cu spioni (mie mi se pare ca si filmele cu James Bond sunt de fapt niste parodii, nu vad de ce ar fi fost nevoie de o parodiere a altor parodii...), iar personajul lui Steve Carell reuseste pe alocuri sa se ia suficient de in serios incat sa smulga cate-un zambet. Anne Hathaway o face pe sex-simbolul - si-i merge - iar Terence Stamp da oarece vitalitate personajului negativ. O "excelenta" modalitate de a pierde vremea.

Desi pare o banala comedie, Office Space reuseste sa surprinda mecanismele ce caracterizeaza companiile mari unde pentru fiecare angajat care chiar face ceva sunt vreo cinci sefi care nu fac decat sa- verifice pe acesta. Finalul e nerealist, dar posibil: intoarcerea intelectualului la lucrarea fizica e prezentata ca o eliberare.

Un film uşor, potrivit - zic eu - pentru o seară de sâmbătă; poate fi vizionat cu întreaga familie căci dincolo de clasificarea ca horror, filmul e în esenţă o comedie. Eddie Murphy dă savoare filmului cu stilul său, şi rolul din acest film nu e deloc o degradare a valorii sale, dimpotrivă.

Nu spun ca filmul e bun sau nu, spun doar ca o uriasa dezamagire. Asteptarile n-au fost prea mari, dar chiar si asa productia esueaza in mediocritate. Cel mai "horror" aspect din tot filmul mi s-a parut prezenta lui Cuba Gooding Jr., altfel un actor foarte bun.

Un film cu temă istorică, foarte bine realizat. Dincolo de celebrii Liam Neeson, Jessica Lange ori Brian Cox, eu l-am remarcat - la vremea aceea - pentru prima dată pe Tim Roth. Surprinzător în film mi se pare faptul că până şi personajului negativ (Tim Roth) i se dă adâncime, plauzibilitate.

Pentru prima data am acordat 10/10. Din pacate partea a doua m-a dezamagit. Producatorii n-au rezistat si s-au gandit sa fie si ei corect politici astfel ca au bagat un personal feminist: Amelia Earhart care pur si simplu nu reuseste sa placa ori sa faca echipa cu personajul lui Ben Stiller. Apoi scena cu Lincoln care pune ordine in toate m-a dezgustat complet... Atata propaganda intr-un film mai vedeai prin filmele comuniste ori naziste. Adica Napoleon ori Ivan zis cel Groaznic sunt pozati ca dictatori, egoisti, singurul lor scop este "world domination", iar americanii in frunte cu Lincoln sunt "the good guy"... Sa fim seriosi. E drept ca si in prima parte Atilla era pozat ca un retardat barbar - cand de fapt omul era cult, modest si un geniu militar, dar in partea a doua propaganda e prea agresiva... Cel putin pentru gustul meu.

Pentru cine are puţin gust pentru dramă, ori interes pentru cultura britanică contemporană, filmul acesta e o referinţă. Cu mulţi actori de prima rang, filmul reuşeşte să surprindă destinele a mai multor personaje, detaliindu-le (detaliul pentru personaj poate mi-a plăcut mie cel mai mult - e ca şi cînd aş fi citit o carte). În acest film nu firul epic contează, ci personajele şi vieţile lor.