Razvan.The.Chaperone

Filmul Varcolacul, titlu pe care spectatorii l-au cunoscut atunci cand a fost difuzat si in Romania, o obtinut pe merit marele Premiu Oscar precum si alte 2 premii importante si inca 3 Nominalizari. Ideea abordata in acesst film este deosebit de interesanta in ciuda faptului ca ea este o fictiune si nimic altceva. Au mai fost filme cu varcolaci si este posibil sa mai apara si altele noi in viitor. Respectand adevarul ne dam seama ca producatorul acestui film, John Landis si-a propus aici o tema cu multiple semnificatii. Un varcolac ii ataca noaptea intr-o mlastina pe doi tineri pasnici. Pe unul din ei il ucide in chip monstruos, il sfasie, il musca, il umple de sange, il desfigureaza si nimeni nu mai era in stare sa recunoasca in acel cadavru pe cel care fusese candva Jack, un tanar prietenos, inteligent si plin de sperante. Cand monstrul s-a napustit apoi si asupra lui David, n-a mai avut aceleasi sanse. A fost impuscat de cativa localnici sositi in ajutor la locul tragediei iar David, desi fusese ranit destul de grav, a apucat sa observe ca varcolacul agresor in realitate fusese doar un om, un tanar destul de chipes ai carui ochi lipsiti acum de orice expresivitate, priveau spre cerul spre care se indrepta. Varcolacul fusese un tanar al carui destin fusese nespus de tragic. Ajuns pe patul de spital, David incepe sa aiba diverse vedenii si cosmaruri. Intr-unul din acestea ii apare Jack care ii prevesteste un viitor sumbru ceea ce s-a si adeverit dupa cum putem observa in film. Am pomenit la inceputul acestui comentariu de anumite semnificatii pe care le-ar avea tema filmului si voi face acum si unele referiri asupra lor. Cand David se afla in spital, acele vedenii si cosmaruri pe care le avea, nu erau altceva decat inceputurile transformarii lui intr-un viitor varcolac, un monstru care ataca numai in noptile cu luna plina. Nu putem trece cu vederea nici reactiile unor animale la vederea lui David iar aici avem doua exemple graitoare. In primul caz, in vreme ce cele doua fetite radeau si glumeau pe seama lui David, cainele care se afla cu ele simtind pericolul a inceput sa-l latre cu furie. In al doilea exemplu se poate observa expresia atat de amenintatoare a fetei unei pisici la vederea lui David. Animalele simt primele un pericol potential iar producatorii acestui film n-au omis sa introduca aici si acest aspect. Un alt aspect care atrage atentia ar fi acela ca destinul victimelor unui varcolac le ofera doua alternative. Prima ar fi o moarte ingrozitoare datorita ranilor cumplite si a pierderii de sange, dar cel rapus nu poate avea pacea si linistea suprema pana cand intreaga linie a varcolacilor nu va fi distrusa iar ultimul varcolac ramas in viata nu va fi si el rapus. O a doua alternativa este la fel de groaznica. Daca victima supravietuieste atacului acestui monstru, din nenorocire va ajunge ea insasi sa se transforme in varcolac. Acestea ar fi doar cateva din semnificatiile temei acestui film. Si totusi lipseste ceva, o explicatie, o cauza a aparitiei acestui monstru ingrozitor. Cum a fost creat primul varcolac si in ce conditii a aparut ar fi intrebarea chiar daca filmele cu aceasta tema ar avea la baza doar fictiunea. As da un exemplu : in filmul Godzila 1998 ni se explica destul de clar la inceput care au fost cauzele aparitiei acelui monstru, cauze legate de experiente nucleare si radiatii. Aici in filmul Varcolacul 1981 cred ca spectatorii se mai intreaba si acum cum o fi fost creat primul varcolac. Mi-am pus doar o problema proprie dar aceasta nu are darul de a-i scadea nota maxima pe care o merita acest film.

Filmul Mere Rosii e unul din putinele filme romanesti realizate in epoca ceausista care, dupa cate se observa a fost crutat destul de mult de Cenzura existenta pe atunci. Din acest punct de vedere, nu se poate spune ca el ar fi avut prea mari tangente cu acea epoca de trista amintire la care m-am referit. Exsista totusi si exceptii cum ar fi : apelativele cu tovarasul sau tavarasa, unele replici-fraze, unele mentalitati care rezulta si sunt deduse de aici si alte aspecte mai putin importante. Acestea tradeaza totusi o oarecare influenta a sistemului si a perioadei in care filmul a fost realizat. Daca n-ar fi existat si aceste exceptii, cred ca Cenzura ori ar fi interzis filmul ori ar fi impus modificarea scenariului ceea ce i-ar fi degradat calitatea. Sunt doar exceptii dupa cum spuneam dar era mai grav daca filmul ar fi respectat niste reguli impuse pe atunci. In filmul Mere Rosii avem ocazia sa vedem un adevarat medic model in persoana lui Miticä Irod interpretat de renumitul actor Mircea Diaconu. Unul din medicii pe care si astazi Societatea Romaneasca si-ar dori sa-i aiba in numar cat mai mare. Un medic omniprezent, politicos, punctual, bun profesionist si sociabil cu pacientii, cu spirit de sacrificiu si incoruptibil si alte calitati cum ar fi o viata personala ordonata. El nu ezita sa-si arate coltii in anumite situatii dictate de imprejurari cum ar fi : conflictele cu medicul Mitroi, seful Spitalului care desi pretintea ca l-ar fi ajutat pe Mitica Irod, in realitate i-a obstructionat activitatea, apoi si conflictul cu acel nepot al pacientului decedat Gheghe Ion, un nepot santajist si profitor. In acest film atat de bine realizat de regizorul Alexandru Tatos si scriitorul scenarist Ion Baiesu, actorul Mircea Diaconu merita un calificativ excelent pentru interpretarea rolului pe care l-a avut. Sa speram ca Mircea Diaconu si ca Europarlamentar se va putea ridica la aceleasi standarde inalte asa cum a facut-o ca actor.

S-a spus gresit undeva ca filmul Patul Conjugal ar fi si comedie. Total gresit si am sa argumentez. De fapt lucrurile par foarte simplu de evaluat. Oricine isi poate da seama macar acum ca filmul este mai degraba o drama, o tragica anticipatie a ceea ce urma sa se intample inca din primii ani 90'. Anticipatia s-a adeverit multi ani dupa aceea si nimeni nu poate contesta acest aspect. Cum sa fie comedie tot ceea ce oamenii au trait si au suferit si in realitate in aceasta tara ? Va mai spun ceva : daca formidabilul producator Mircea Daneliuc, regizor si scenarist, poate ca fusese privit atunci in momentul lansarii filmului sau cu mai mult scepticism, sau poate cu zambete ironice, azi el trebuie privit cu un adanc respect si admiratie pentru aceasta clarviziune pe care a avut-o atunci. Multe lucruri expuse atunci in acest film, o majoritate covarsitoare dealtfel, s-au petrecut si in realitate multi ani care au urmat in tara noastra. Micii patroni sau intreprinzatori particulari, descurajati si obligati sa dea faliment, sau sa faca afaceri subterane pentru a putea rezista pe plan financiar, sau obligati sa se asocieze cu altii in cel mai bun caz, manifestatii de protest, oameni ramasi fara locuri de munca si ajunsi pe drumuri, familii dezbinate, parinti sau soti care se cearta pentru propriile lor interese meschine, multi copii ajunsi pe drumuri, spalatori de parbrize, neangrijiti, fara hrana si adapost si educatie, bolnavi sau slugile altora, obligati sa cerseasca, sa se drogheze sau din pacate sa se si prostitueze, unii ajung infractori sau sunt vanduti pe la straini, si multe alte orori care s-au petrecut sub ochii nostri. Filmul prezinta o multime de asemenea realitati si e pacat ca unii poate nu-si dau seama. Daca evenimentele din 1989 ne-au adus cu ele si libertatea si democratia, ele au fost intelese si aplicate gresit. Nu acestea au fost aspiratiile tuturor celor care s-au ridicat atunci impotriva comunismului. Imi revine mereu in minte un dicton, o lozinca sau motto al democratiei : " Libertatea mea se-ncheie acolo unde incepe a ta ". Aceste cuvinte deocamdata sunt si astazi pur teoretice, scrise doar pe hartie si fara aplicatia practica necesara. Multe lucruri relevate in filmul de atunci inca se mai petrec si astazi sub ochii nostri impasibili. Revenind la film imi exprim regretul ca nu-i pot acorda o nota mai mare ca 10 desi ar merita din plin. Mai ales regia, scenariul si intraga distributie o merita. Avem ce invata din acest film cu conditia ca sa stim sa discernem : sa invatam din lucrurile si exemplele bune expuse aici dar sa invatam si din greselile altora.

Daca ar fi exitat vreodata pe lumea asta in mod oficial o nota mult mai mare ca 10 i-as fi acordat-o fara intarziere acestui film. La categoria filmelor istorice, Kampf um Rome este o adevarata capodopera. Am vazut destule filme istorice pana acum si voi mai vedea si in viitor, dar acesta parca mi-a ramas intiparit in memorie. Nu cred ca exista vreo sectiune a filmului care sa nu merite cea mai mare nota care i s-ar putea oferi. Daca s-ar putea alcatui in mod corect si obiectiv un top mondial care ar cuprinde cele mai bune filme istorice din lume, cred ca filmul Kampf um Rom s-ar afla si acum la peste 45 de ani de la lansare, in partea superioara a ierarhiei. Doi dintre regizorii romani, Sergiu Nicolaescu si Doru Nastase au fost cooptati atunci in echipa de regizori- producatori ai filmului condusa de Robert Siodmak, el si Andrew Marton fiind regizorii principali. Alaturi de ei au colaborat si o serie de actori romani de prestigiu : Emanoil Petrut, Ion Dichiseanu, Florin Piersic, Fory Etterle, Adela Marculescu, Mircea Anghelescu si altii, impreuna cu alte nume celebre ale cinematografiei universale cum ar fi : Laurence Harvey, Orson Welles, Sylva Koscina, Harriet Andersson, Honor Blackman, Robert Hoffmann si multi altii. Ma surprinde nespus de mult ca acest film nu a primit vreun premiu important sau o nominalizare. In privinta notei, eu imi mentin parerea prezentata la inceput. Acest comentariu de aici este valabil si pentru partea a 2-a a filmului numita Kampf um Rom II - Der Verrat (1969), aflata pe alta pagina a saitului. De aceea nu intentionez sa mai accesez si pagina respectiva, orice alt comentariu cred ca ar fi de prisos.

As fi vrut sa spun ca este un film excelent insa finalul m-a dezamagit intr-o mare masura. Pana acolo, filmul s-a prezentat destul de bine la toate sectiunile. In primul rand merita aprecieri si un adanc respect o distributie de exceptie la care au participat si actori straini, Apoi si ceilalti colaboratori care si-au dat tot interesul sa creeze un film bun si destul de apreciat si acum la peste 45 de ani de la lansare. Decoruri - Liviu Popa, costume-Ileana Oroveanu, imagine-Nicu Stan, montajul- Dragos Vitcovski, sunet-Anusavan Salamanian, muzica-Theodor Grigoriu, toti acestia merita elogii pentru munca lor depusa pentru a crea un film de care romanii ar trebui sa fie mandri. Daca lui Mircea Dragan i-a reusit destul de bine batalia de la Sarmizegetusa cu care incepe filmul, cealalta din finalul Columnei mai putin din pacate si iata care ar fi argumentele. Batalia din final ar fi avut mai multe semnificatii nu numai cea in care se produce alianta daco-romana. Cea mai importanta pare a fi aceasta drama, un destin dramatic datorat unei optiuni la care a aderat romanul Tiberius, ultimul roman care mai trebuia sa moara. Regizorul Mircea Dragan a beneficiat de toate conditiile necesare pentru a reusi redarea unei batalii si a unui final de exceptie. In afara de ceilalti colaboratori mentionati mai sus, el a beneficiat si de o mare masa de figuranti, un cadru si un decor hibernal autentic dominat de o campie, de muntii indepartati, de o padure misterioasa in care se ascundeau barbarii, costume exceptionale create de Ileana Oroveanu, mai ales mastile barbarilor in cazul de fata. Daca adaugam si coloana sonora, muzica lui Theodor Grigoriu, acel timpan bizar pe fondul aparitiei barbarilor, toate aceste aspecte le-a avut la dispozitie Mircea Dragan pentru a crea un film exceptional cu un final pe masura. Din pacate Dragan a avut aici o alta conceptie. A fragmentat aceasta batalie de asa maniera incat spectatorul a crezut ca batalia este vazuta doar cu ochii mintii lui Tiberius si nu de marea masa de participanti. Un alt sentiment este si acela ca poate Dragan s-a grabit cu acest final pentru a incheia filmul cat mai repede. Poate ca nici scenariul nu l-a ajutat aici prea mult dar Mircea Dragan si Titus Popovici trebuiau sa acorde acestui moment al filmului mai multa atentie si profesionalism si poate si inca 5 minute in plus pentru a reusi pe deplin. Este doar parerea mea. In restul filmului totul a iesit bine dupa cum am mai spus. Nota 8+.

Scenariul filmului Burebista contine un plagiat grosolan si voi dovedi acest lucru. E regretabil ca un asemenea scriitor ca Mihnea Gheorghiu, poet, eseist, traducator si membru al Academiei Romane, autorul scenariului filmului Burebista, s-a putut preta la asa ceva. Cartea de unde a fost copiata cuvant cu cuvant replica din film se numeste Spartacus scrisa de Raffaello Giovagnoli, iar la noi in tara, tradusa bineanteles ea a aparut in mai multe editii, In capitolul IX intitulat " Cum un beţiv şi-a închipuit că e salvatorul Republicii ", printre alte evenimente are loc si o intalnire secreta intre Spartacus care inca nu ajunsese conducatorul gladiatorilor si Gaius Iulius Cezar care inca nu devenise Dictator. La un moment dat Spartacus ii da urmatoarea replica : " ... Numai impreuna, numai unindu-i pe toti in acelasi asalt comun, doar asa vom putea zdrobi aceasta caracatita cum este Roma, care-si intinde bratele sale asupra unei lumi intrregi !..." Aceasta replica cu aceleasi cuvinte, i-a dat-o Calopor - Ion Dichiseanu lui Burebista - George Constantin la inceputul filmului atunci cand regele dac il primise pe Calopor in sala tronului. Replica copiata cuvant cu cuvant din carte. M-am uitat din curiozitate in oras prin librarii si anticariate iar cartea se mai gaseste si in editii mai noi si in cele mai vechi. In afara de plagiat, scenariul mai contine si o serie de alte replici si secvente aberante din care as aminti cateva. Cand Burebista se adreseaza lui Viezure cu apelativul de " sef al politiei ". Nu exista pe vremea aceea nici Politie si nici politisti. Avem apoi si secventa in care Calopor se intalneste cu mama sa, Magna Mater - Ioana Bulca. Urmeaza si un dialog intre cei doi care mai mult succes ar fi avut intr-un basm popular romanesc decat intr-un film istoric. Spre sfarsitul filmului mai avem o secventa aberanta : cea cu Eclipsa de Soare. Nu exista date care sa ateste ca in acea perioada ar fi avut loc un astfel de eveniment astronomic. La toate acestea se adauga si folosirea unor nume proprii de daci mai ales, destul de aberante si ele : Lup, Carp, Tap, Viezure etc, in vreme ce nume precum : Diegis, Oluper, Mucapor, Ziper, erau nume uzuale pe vremea aceea si ar fi avut o rezonanta mult mai placuta. Scenariul merita nota 3. La celelalte sectiuni n-ar fi nimic de obiectat. Distributia, decoruri, costume, sunet, imagine, muzica, toate au fost la inaltime si merita un calificativ excelent. Scenariul insa a stricat media filmului.

In opinia mea, filmul El Cid este unul din cele mai bune filme istorice realizate in cea de a doua jumatate a secolului trecut.Regizorul Anthony Mann a facut atunci inca o data dovada incontestabila a maiestriei sale artistic-regizorale. Toate sectiunile acestui film merita calificative maxime in frunte cu intreaga distributie in care cuplul de actori Charlton Heston si Sophia Loren s-au remarcat in mod deosebit. Sunt pe deplin meritate toate premiile si nominalizarile care au fost conferite acestui film dupa momentul lansarii. Oricand poate fi revazut cu acelasi interes si placere. In alta ordine de idei, cred ca nota 10 ar fi o nota prea mica pentru el.

Filmul abordeaza o tematica destul de complexa incepand cu acea metamorfoza atat de ciudata in care o victima devine un infractor de temut. Si totusi aceasta trecere este justificata aproape in intregime. Familia lui Clyde Shelton, sotia si fetita acestuia sunt ucise cu o bestialitate dusa pana la limitele paroxismului. El nu poate face nimic pentru a opri cele doua crime iar ulterior la procesul celor doi infractori este nevoit sa asiste neputincios cum Justitia Americana ia decizii exagerat de blande. Aici este si un fel de pact diabolic cu infractorii, un fel de anticamera cu infractiunea insasi de care Justitia Americana se face vinovata. Ca spectator al acestui film mi-am dat seama ca m-am inselat amarnic atunci cand aveam convingerea ca doar Justitia Romana se da in stamba, vad ca nici cea americana nu se lasa mai prejos. Un caz real il stim cu totii, cel al lui Teo Peter cel care a fost ucis pe strazile din Romania de un cetatean american iar Justitia Americana l-au scos nevinovat. Daca Uniunea Europeana a dat atatea cartonase si stegulete Justitiei Romane, cred ca pentru americani au avut stocul epuizat. In acest film Clyde Shelton cand a vazut ce sentinta absurda au pronuntat judecatorii, cu siguranta a simtit ca sotia si fetita lui au murit pentru a doua oara si atunci s-a hotarat sa-si faca dreptate singur. Pana aici totul este si pare firesc pana la un punct. Dntr-un asemenea razboi in care un singur om se lupta cu aparatul administrativ al orasului au rezultat si victime colaterale. Gratie acestui aspect am simtit regretul pentru moartea secretarei lui Nick Rice si a detinutului coleg temporar de celula cu Clyde Shelton. Razboi in care scopul scuza mijloacele. De retinut finalul filmului in care ne sunt prezentate atat distrugerea totala a unei familii, cea a lui Clyde Shelton si moartea acestuia cat si fericirea alteia, cea a lui Nick Rice care se afla in sala de spectacol si urmareste pe fetita lor cantand la violoncel. Este o paralela de un maxim dramatism. Excelent a interpretat Gerard Butler rolul lui Clyde Shelton. Law Abiding Citizen e unul din cele mai bune filme vazute in ultimii ani si il notez cu nota 10.

Am observat ca in acest film s-au strecurat 2 greseli in sectiunile care privesc regia, scenariul, montajul, decorurile si costumele. Am avut aceste certitudini a 2 a oara cand l-am vizionat dar am facut-o tocmai pentru a fi sigur ca nu ma insel dupa ce-l vazusem prima data. Imi pare rau dar nu m-am inselat. Prima greseala a fost comisa de realizatori in momentul filmarii secventei de pe plaja, la antrenamentele echipei antrenate de Bulldozer cand se rostogoleau butoaiele de lemn. Initial il vedem pe Bulldozer cum comanda ca butoaiele sa fie rostogolite, iar in secventa imediat urmatoare tot pe el il vedem sus pe tobogan asistand si ajutand la acest lucru. Spectatorii au impresia ca el comanda si tot el executa. A doua greseala si ma refer la aceleasi sectiuni se afla in secventele care ne prezinta meciul din finalul filmului. In timpul meciului, in prima repriza o mare parte din jucatorii lui Bulldozer au fost loviti, raniti si accidentati de cei de la Rangers, iar in repriza a 2 a ii vedem pe toti teferi, sanatosi si fara urme de accidentari ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Desi filmul este o comedie in definitiv poate ar fi trebuit sa se tina cont si de aceste mici amanunte. Cele 2 greseli nu cred ca ar putea scadea cu ceva valoarea acestui film pe care eu il notez cu 8.